Homo neanderthalensis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Omul de Neanderthal)
Salt la: Navigare, căutare
Omul de NeanderthalAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Fosilă: Pleistocen
Homo sapiens neanderthalensis.jpg
Craniul unui Om de Neanderthal
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primate
Familie: Hominidae
Gen: Homo
Specie: neanderthalensis
Nume binomial
Homo neanderthalensis

Omul de Neanderthal, scris și Omul de Neandertal (fără „h”), este fie o specie fosilă de hominid (denumirea științifică Homo neanderthalensis), fie, după alți cercetători, o subspecie (Homo sapiens neanderthaliensis) a speciei Homo sapiens, al cărei areal acoperea Europa precum și părți ale Asiei de Vest, extinzându-se pe o perioadă de timp cuprinsă aproximativ între 230.000 și 29.000 de ani înaintea contemporaneității.

Denumirea provine de la o anumită porțiune din valea râului Düssel (Germania), numită până în 1902 Neanderthal, dar de atunci încoace Neandertal (fără „h”)[1], unde au fost găsite primele sale fosile. În astfel de cazuri denumirile latine inițiale nu se mai schimbă. Denumirea a fost introdusă în 1864 de William King și a persistat, spre deosebire de denumirile propuse de Ernst Haeckel în 1866, Homo stupidus sau Homo sapiens stupidus. [2]

Originea numelui Neanderthal[modificare | modificare sursă]

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea un textier religios cu numele de Joachim Neumann se plimba des prin acea zonă, spre a găsi inspirație. Textele melodiilor scrise de el le publica sub numele de "Neander". După moartea lui, localnicii au denumit zona "Neanderthal", ceea ce înseamnă "Valea lui Neander".

Istoria speciei[modificare | modificare sursă]

Faţa schiţată a Omului de Neanderthal

Apariția speciei umane în varianta sa modernă are o datare nesigură. Momentul apariției sale a fost plasat, în general, între acum 240.000 și 100.000 ani, dar au fost propuse și date mergând până la 450.000 î.Hr. Oricum, omul de Neandertal rezistă până către 35.000-25.000 î.Hr.

Există câteva întrebări majore neelucidate care însoțesc apariția speciei moderne:

  • În primul rând, problemele climatice: perioada aceasta este marcată de fluctuații climatice destul de puternice, în special de glaciațiunea "Würm" (una din cele mai puternice faze glaciare). Acest climat glaciar pare să fi influențat o serie de atribute biologice (în special masivitatea trunchiului, existența unui torus supraorbital foarte marcat), dar și șansele de supraviețuire ale speciei.
  • În al doilea rând, raportul dintre H. s. fossilis și H. erectus este neelucidat: dacă filiația dintre cele două specii pare să fie sigură, trebuie lămurită diversitatea tipurilor antropologice, atât la nivelul H. erectus, cât mai ales la nivelul H. s. fossilis. Aceasta cu atât mai mult cu cât specia care evoluează din H. erectus nu este H. s. fossilis, ci un tip generic de H. sapiens. Varianta clasică de H. s. fossilis, anume cea europeană (neandertalienii), reprezintă o adaptare specială la un climat periglaciar. Altfel spus, din H. erectus evoluează o specie nouă, H. sapiens, care tinde să se specializeze anatomic și în funcție de condițiile climatice, un fenomen prezent și la nivelul populațiilor actuale. Locul de apariție a noului tip de umanitate pare să fie tot Africa de Est, de unde noile grupe se extind spre Orientul Apropiat, Asia și Europa, iar mai apoi, cândva între 60.000 și 20.000 î.Hr., pătrund între cele două Americi, simultan cu ocuparea Australiei. Pacificul va fi colonizat mult mai târziu, în mileniile I și II ale erei noastre.
  • Mecanismul propriu-zis de apariție a noului tip uman este încă dezbătut, dar ipoteza care pare să ofere o soluție este cea intitulată “prima Evă”. Conform acestei ipoteze noul tip de umanitate a apărut ca un grup restrâns de femei înrudite și care au transmis - numai pe linie feminină - noile trăsături genetice. Aceasta ar explica și lunga supraviețuire a lui H. erectus și lunga perioadă de contemporaneitate dintre cele două tipuri umane.

La nivelul evoluțiilor culturale apar câteva elemente semnificative. În primul rând, apariția diversității culturale - la nivelul uneltelor apar cele 5 tipuri de tradiții industriale musteriene (clasic, de tip Ferrassie, de tip Quina, de tip Levallois și cele cu denticulate), care delimitează o serie de “provincii” culturale. Elementul important îl reprezintă complexitatea debitajului de tip Levallois, care presupune o foarte mare doză de gândire abstractă și planificare. În plus există dovezi din ce în ce mai clare pentru utilizarea ocrului (colorant mineral) și primele elemente de artă. Creșterea varianței culturale reprezintă și trecerea la adaptarea pe baze culturale la mediu și la resurse. Continuă evoluția specializării habitatului (distincția dintre așezări principale și halte de vânătoare este mult mai clară, apar mai multe vetre în așezări, peșterile încep să fie utilizate cu regularitate). Acum apar și dovezi clare de cult al morților (la Teshik-Tash, Monte-Circeo - cu occipital lărgit, La Ferrassie); continuă să apară dovezi de canibalism (Monte-Circeo, Hortus, Krapina).

Principalele tipuri neanderthaliene[modificare | modificare sursă]

  • Engis, Neanderthal, Trou de la Naulette (oasele lungi foarte groase, dar moderne, craniu jos și arcade pronunțate), Spy.
  • Gibraltar, Spy, Monte Circeo;
  • Saccopastore (interglaciarul Riss-Würm = 120.000 - 80.000): aprox. 1.200 cm³, variantă arhaică (talie mai mică);
  • Cariguela (doar fragmente parietale și frontale), Krapina, La Chapelle-aux-Saints (aprox. 1.625 cm³);
  • Qafzeh (aprox. 1.550 cm³), Amud I (1.740 cm³, o talie de 1,77 m, craniu lung și relativ înalt, arcade pronunțate, fața și orbite mari, torus occipital), El Tabun & Skhul (1.500 cm3, arcade mai puțin marcate, bărbie redusă), Mugharet el Zultyeh (aprox 1.400 cm³, boltă craniană mai înaltă, frunte mai puțin fugindă). Aceste exemplare reprezintă grupul cel mai timpuriu de H. s. fossilis, adaptat însă unui mediu cald (alungirea membrelor pentru a înlesni schimbul termic); volumul cranian este, cel puțin în unele cazuri, mai mare decât media actuală a volumului cranian. Aceasta pare să ateste faptul că adaptarea biologică rămâne, încă, importantă.

Evoluția speciei Homo neanderthalensis alături de alte specii[modificare | modificare sursă]

Adaptare pentru tabel cu mici adăugiri a schemei lui Ian Tattersall (2001), modificat de Sylvie Daoudal (2002) [2] [3].

Milioane ani
Acual
.
1
{Specii actuale de gorile și cimpanzei}
Homo sapiens
(Lumea întreagă)
.
Linie
evolutivă
ce duce
spre
gorilele
și
cimpanzeii
actuali
Homo neanderthalensis
(Europa și Asia de est)
.
??
↑↑
Homo heidelbergensis
(Lumea veche)
.

Homo antecessor
(Spania)
Homo erectus
(Asia de est)
.
2
??
↑↑
Homo ergaster (pre erectus)
(Africa de est)
Paranthropus robustus
(Africa de sud)
Paranthropus boisei
(Africa de est)
.
.

?
Homo habilis
(Africa subsahariană)
↑↑
3
Homo rudolfensis
(Africa de est)
.
.
??
↑↑
Australopithecus africanus
(Africa de sud)
Australopithecus garhi
(Etiopia)

Paranthropus aethiopicus
(Africa de est)

?
4
Australopithecus bahrelghazali
(Ciad)

?
↑↑?
↑↑↑
Australopithecus afarensis
(Etiopia, Tanzania)
HOMINIZI
5
.
↑↑
?↑
Australopithecus anamensis
(Kenia)
Australopithecus ramidus
(Etiopia)

?
6
↑↑
??
Ardipithecus ramidus
(Etiopia)
.

?
Orrorin tugenensis
(Kenia)
?
7
.


?

?

Sahelanthropus tchadensis
(Ciad)

↑↑
??
Mari maimuțe primitive strămoșii gorilelor, cimpanzeilor {și oamenilor}

Legendă[modificare | modificare sursă]

  • Înre acolade {...} = text adăugat față de original
  • Căsuță de culoare verde = linia principală de evoluție
  • Căsuță cu roșu = evoluție eșuată

După Crăciun T.[modificare | modificare sursă]

Tabel după Crăciun T. prezentat în Dicționar de Biologie, 1989.

Răspândirea Omului de Neanderthal
Propliopithecus
Pongidae
-
-
-
Maimuțe actuale mari
Hominidae
Australopitecus
-
-
-
Homo neanderthaliensis
-
-
-
Homo habilis
Homo erectus
Pitecantropii
-
Omul de Crō Magnion
Homo sapiens
Casetă cu fond roșu
Ramuri cu evoluție nereușite spre umanizare

Omul de Neanderthal: specie sau subspecie?[modificare | modificare sursă]

Specie
Subspecie
Denumire
Autorul sau situl web care face această apreciere
Denumire
Autorul care face această afirmație
Homo neanderthalensis
Schiță „Evouția speciei umane și maimuțelor actuale”. Autor ?
Homo sapiens neanderthalensis
NCBI [4]
Homo neanderthalensis
Crăciun T., Dicțonar de Biologie, 1989
-
-
†Homo neanderthalensis King, 1864
The Taxonomicon & Systema Naturae 2000

[5]

-
-
Homo neanderthalensis King 1864
ION - Index to Organism Names [6]
-
-
-
-
-
-

Noi descoperiri[modificare | modificare sursă]

Se pare că Homo neanderthalensis era mai evoluat decât se credea. Conform unor studii, cele mai vechi picturi rupestre din Europa au aproape 50.000 de ani vechime, deci nu sunt create de Homo sapiens, ci de omul din Neanderthal.[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În 1902 a intrat în vigoare reforma ortografică hotărâtă în 1901, în baza căreia cuvântul Thal (în traducere „vale”) se scris până și azi Tal, și deci și Neandertal (fără „h”). V. art. „Reformele ortografice germane din sec. al XX-lea” (în germană) la [1].
  2. ^ Wolpoff and Caspari, Race and Human Evolution, 1997, p. 271
  3. ^ Europe’s earliest cave art may be the work of Neandertals, not humans

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Evoluția umană
Sahelanthropus tchadensis - Orrorin tugenensis
Ardipithecus: Ardipithecus ramidus - Ardipithecus kadabba
Australopitecine
Australopithecus : A. afarensis - A. africanus - A. anamensis - A. bahrelghazali - A. garhi
Paranthropus: P. boisei - P. robustus - P. aethiopicus
Proto-umană
Kenyanthropus platyops
Homo  – H. habilisH. rudolfensisH. georgicusH. ergasterH. erectus (H. e. lantianensisH. e. palaeojavanicusH. e. pekinensisH. e. nankinensisH. e. wushanensisH. habilisH. e. soloensis) • H. cepranensisH. antecessor
Homo sapiens arhaic  – ( H. heidelbergensisH. neanderthalensisH. rhodesiensisH. floresiensis ) •
Oamenii moderni  – (H. cepranensisH. georgicusH. s. idaltu • • H. sapiens)