Gheorghe Ursu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.

Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu (din Galați) și al Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galați.

A continuat să învețe la liceul Vasile Alecsandri din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.

1942 - 1945 - Continua cursurile liceale la Liceul "Vasile Alexandri" din Galati. Participa la actiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii de mai tirziu Iordan Chimet si Camil Baciu, cu care a ramas prieten pentru restul vietii (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, aparuta postum, in 2006). In iunie 1944 se inscrie in U.T.C., ducind in continuare o activitate anti-nazista. Siguranta antonesciana il urmareste. Este arestat, dar scapa de inchisoare datorita intimplarii: doctorul Vasile Ursu asistase, ca si chirurg ginecolog, la nasterea fiului prefectului din Galati la acea data.

1944 - Isi face debutul in literatura in cotidianul de orientare democratica "Ecoul", in pagina literara realizata de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca si Ion Caraion. Publica un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) si altul despre Jules Verne (8 august 1944)- Incepe sa scrie un jurnal personal intim, in care va nota zilnic, pe tot parcursul vietii, impresii si evenimente politice, culturale, personale, etc. si care va insuma mii de pagini.

1945 - 1950 - Este student la Politehnica din Bucuresti - Facultatea de Constructii. Se angajeaza voluntar pe unul din marile santiere industriale, crezind pentru moment in incercarea noului regim de reconstructie a tarii dupa razboi. Se inscrie in PCR, dar repede dezamagit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatara, un ins incomod.

In 1950 este exclus din partid pentru intrebarile nonconformiste pe care le punea in legatura cu guvernarea comunista si pentru prietenia cu "elementele reactionare".

1950 - 1985 - Lucreaza neintrerupt la Institutul de proiectari in constructii ISLGC. A fost sef de atelier specializat in calculul structurilor de rezistenta pentru constructii. Proiecteaza un numar impresionant de constructii de locuit si industriale, hoteluri si spitale. A realizat si publicat impreuna cu regizorul Mirel Iliesiu un album dedicat arhitecturii litoralului romanesc.

1969-1982 - Un pasionat al artei universale, a facut mai multe excursii in Occident, obtinind cu greu, si totdeauna numai in urma unui lung ciclu de cereri, refuzuri, si proteste pina la "Presedintele Republicii", pasaportul din partea autoritatilor romane. (Vezi, in introducerea la Europa Mea, modul cum a primit Gheorghe Ursu permisiunea regimului comunist sa calatoreasca in vest). In timpul acelor calatorii a intrat in legatura cu disidenti romani din Occident, printre care Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. A ramas in legatura si cu vechii sai prieteni, fugiti, ramasi, sau emigrati in vest: Camil Baciu, Noldi Balanescu, Sergiu Huzum si Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu etc. Tot in acesti ani devine un sarcastic critic, deseori exasperat, al abuzurilor regimului comunist si al marasmului de constiinta indus de cultul personalitatii lui Ceasusecu. In cea mai mare parte aceste critici le-a incredintat jurnalului; deseori insa le citea, in forme literare, in cercuri de prieteni, unde propunea si alte variante de protest contra regimului (vezi amintirea "Intilnire cu Geo Bogza" din capitolul "Babu" al volumului "Cartea prietenilor mei"). In acesti ani, la serviciu tine la vedere afise anti-totalitare. (Vezi capetele de acuzare din 1985 ale Securitatii pentru "intensa activitate de propaganda dusmanoasa" impotriva regimului). Ca urmare a acestor actiuni, Securitatea l-a urmarit in toti acei ani, printr-o actiune cu numele de cod "Calatorul".

În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefață scrisă de Nina Cassian.

În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.

În octombrie 2001, Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.

În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.

În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.

Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută[1]. A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote[1]. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate[1]. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”[1].

Referiri la Gheorghe Ursu în opere de artă[modificare | modificare sursă]

  • Viața lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de către Cornel Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu ocazia evenimentului Sibiu - Capitală Culturală Europeană Filmul conține și înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.
  • In anul 2006-2007 Iordan Chimet a publicat de asemenea două volume de corespondență între el și prietenii săi Gheorghe Ursu si Camil Baciu, sub titlul "Cartea prietenilor mei"

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Biografie între uciderea unui disident și a unei stewardeze, 05 Martie 2010, evz.ro, accesat la 5 martie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]