Selene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Selena
Selene, Hesperos şi Phosphoros
(Muzeul Luvru, Paris)

Selena (sau Selene) a fost în mitologia greacă zeița și personificarea Lunii, identificată mai târziu cu zeița greacă Artemis. Era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Zeiță a lunii, este cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Cel mai faimos dintre iubiții săi este ciobanul Endymion. Alte aventuri ale Selenei îi includ pe Zeus, care i-a dăruit trei fiice, și Pan, care i-a dat o turmă de boi albi. Unele surse povestesc că leul nemean, care a căzut pe pământ din lună, este rezultatul dragostei dintre Zeus și Selene. A fost implicată în multe legături amoroase, dar nu la fel de multe ca sora sa, Eos, zorii zilei.

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

„SOCRATE Acest nume s-ar zice că-1 încurcă pe Anaxagoras.
HERMOGENES Cum așa?
SOCRATE Deoarece pare să indice drept o teorie mai veche138, cea recentă dată de filosof, cum că. Luna își ia lun1ina de la Soare
HERMOGENES Cum asta?
SOCRATE Selas (strălucire) și phăs (lun1ină) înseatnnă de fapt același lucru.
HERMOGENES Da.
SOCRATE Într-un fel, și nouă și veche este aceastălumină a Lunii tot timpul, dacă discipolii lui Anaxagorasatt dreptate140• Căci Soarele, rotindu-se întrunaîn j urul Lunii, azvîrlă asupra ei o lumină n1ereu "nouă",pe cînd cea de luna trecută e "veche".
HERMOGENES De bună seamă.
SOCRATE Or, mulți oameni îi spun selanaia.
HERMOGENES Firește.
SOCRATE De vreme ce lumina ei (selas) e mereu(aei ) nouă (neon) și veche (henon) , selaenoneodeia ar fi cel mai potrivit nume. Prin contragere însă, i c s-a spus selanaia.
HERMOGENES Îmi sună ca1n ditirambic numele142, Socrate. Dar despre Lună și astre ce ai de spus?
SOCRATE Luna (meis) de la meio usthai (a micșora) ar fi numită 1neies în chip potrivit.”
Socrate, în Cratil de Platon[1]

Atribute[modificare | modificare sursă]

Seamănă cu o femeie tânără, cu o față extrem de albă, care călătorește într-o caleașcă de argint, trasă de doi cai. Este de multe ori înfățișată călărind pe un cal sau pe un taur. Despre Selene se spune că poartă robe, poartă o torță și poartă o semilună pe cap. Nu a fost unul dintre cei 12 zei ai Olimpului, dar este zeița lunii. După ce fratele ei își termină călătoria de-a lungul cerului, ea o începe pe a ei. Înainte de călătorie, ea se îmbăiază în mare.

Mituri[modificare | modificare sursă]

Părinții Selenei sunt titanul Hyperion, zeul-soare, și Theia, sora lui Helios. Unele surse spun că este fiica titanului Pallas, Helios sau Zeus. Helius, care este zeul soare, la fel ca și tatăl său, Helios, este fratele Selenei. Eos, zorii zilei, care este faimoasă pentru numeroasele sale aveturi amoroase, este sora Selenei.

Seducerea lui Endymion este idila care îi aduce Selenei cea mai mare parte din faima sa. S-a îndrăgostit de ciobanul Endymion și l-a sedus în timp ce acesta dormea într-o peșteră. Unele versiuni spun că Endymion era rege sau vânător, și nu cioban. Din dragostea celor doi s-au născut 50 de fiice, dintre care una era Naxos. Deoarece Selene nu era profund îndrăgostită de Endymion, ea l-a rugat pe Zeus să îl lase pe el singur să își decidă soarta. Zeus i-a aprobat Selenei cererea, iar Endymion a ales să nu îmbătrânească niciodată și să doarmă pentru totdeauna. Chiar și așa, somnul etern al lui Endymion nu a împiedicat-o pe Selene să îi nască fiicele. Endymion era vizitat de către Selene în fiecare noapte și sărutat de razele ei de lumină.

Selene este favorita multor poeți, în special celor romantici. O noapte luminată de lună trezește sentimentele romantice. Se spune că razele de lumină ale Selenei cad peste muritorii care dorm, iar săruturile ei cad peste dragostea sa, Endymion.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (1978). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 286-287 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Selene