Marian Iancu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marian Iancu
Date personale
PoreclăElefantul Modificați la Wikidata
Născut (58 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieantreprenor
președinte[*]
mecanic[*]
fotbalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
PorecleElefantul[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieBalkan Petroleum
FC Politehnica Timișoara  Modificați la Wikidata

Marian Alexandru Iancu (n. 15 iulie 1965) este un om de afaceri român. În prezent este președintele societății petroliere Balkan Petroleum și fost președinte al clubului FC Timișoara. Este cunoscut în lumea bucureșteană sub porecla „Elefantul”[2].

Politica de transferuri[modificare | modificare sursă]

Marian Iancu a cumpărat clubul în iarna lui 2005 de la fostul internațional Anton Doboș. În cei șase ani în care Iancu a investit la Timișoara, clubul a plătit aproximativ 21,5 milioane de euro pe achiziționarea a 101 jucători. Bănățenii au reușit să și vândă fotbaliști pe sume importante, cei mai reprezentativi dintre aceștia fiind Torje (2,5 milioane de euro plătiți de Dinamo) și Gigel Bucur (Kuban Krasnodar l-a luat cu 2 milioane de euro). În total, Poli a încasat în acești șase ani 13,7 milioane de euro din vânzarea de jucători.

Controverse[modificare | modificare sursă]

La 27 noiembrie 2011, Marian Iancu a fost condamnat la zece ani de închisoare în dosarul Rafo de către Tribunalul București.[3][4] La acest proces au fost judecați Alexandru Marian Iancu, Constantin Mărgărit, Octavian Iancu, Gheorghiță Iancu, Marius Turică, Silviu Neacșu, Akaroglu Cuneyt, Elenkalan Hayrettin și Basaran Kadri Mazhar pentru evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani.[5]

La 8 iunie 2015, Marian Iancu a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel București la 14 ani de închisoare în dosarul RAFO-CAROM.[6] În același dosar, omul de afaceri Ovidiu Tender a fost condamnat la 12 ani și șapte luni închisoare.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://jurnalul.antena3.ro/special/special/rafo-legaturi-periculoase-cu-escroaca-mona-de-freitas-69366.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ RAFO: legaturi periculoase cu escroaca Mona de Freitas Arhivat în , la Wayback Machine., 3 mai 2004, jurnalul.ro, accesat la 7 mai 2011
  3. ^ Lotul „RAFO“, 62 de ani de închisoare Arhivat în , la Wayback Machine., 28 noiembrie 2011, Liliana Năstase, Ionel Stoica, adevarul.ro, accesat la 28 noiembrie 2011
  4. ^ Patronul Politehnicii Timișoara, condamnat la zece ani de detenție în dosarul Rafo. Marian Iancu: "E o eroare judiciară!", 28 noiembrie 2011, Mediafax, Ziarul financiar, accesat la 27 martie 2013
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b Ovidiu Tender, condamnat definitiv la 12 ani de închisoare, 8 iunie 2015, Jurnalul Național, accesat la 14 ianuarie 2016