Octav Pancu-Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Octav Pancu-Iași
Octav pancu-iasi.jpg
Octav Pancu-Iași
Date personale
Nume la naștere Octav Pancu
Născut 14 aprilie 1929
România Iași, România
Decedat 16/17 aprilie 1979
România, România
Naționalitate român
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
jurnalist Modificați la Wikidata
Pseudonim Octav Pancu-Iași
Limbi limba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor anii 19501970
(proletcultism, neomodernism)
Specie literară literatură pentru copii

Octav Pancu-Iași (n. 14 aprilie 1929, Iași[1] — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist și scenarist român, un important autor[2] de literatură pentru copii în anii 19501960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”.[3]

Studii[modificare | modificare sursă]

Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București,[1] oraș unde se stabilește.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian Sava în calitate de subaltern al său. Mai târziu, cei doi intră într-o brigadă artistică ce obține premiul întâi pe țară.[3] La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile dedicate celor mici nealterate de atacurile politice aduse frecvent redacției sale. Totuși, o dată cu schimbarea membrilor sectorului de partid răspunzător pentru Radiodifuziune, Pancu-Iași a fost amenințat să-și piardă funcția în mai multe rânduri, până la demiterea sa în 1958


În anii 1950 și 1960 publică volume de schițe și povestiri umoristice, între care: Are tata doi băieți (1956), Schițe în pantaloni scurți (1958), Scrisori pe adresa băieților mei (1960), Făt-Frumos cînd era mic (1963) ș.a. Este și autorul a două romane pentru copii: Marea bătălie dela Iazul Mic (1953) și Cartea cu ochi albaștri (1959),[1] dintre care primul s-a bucurat de o popularitate deosebită.

Pancu-Iași este adoptat în anii 1960 de lumea filmului, lucrând ca redactor și scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula Tată de duminică (1974), regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou scos din funcție, de astă dată din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii.

În ultima parte a vieții, Pancu-Iași s-a angajat ca redactor la revistaCutezătorii” și a scris foiletoane gazetărești.

Octav Pancu-Iași a murit la scurt timp după împlinirea vârstei de 46 de ani, în dimineața lui 16 sau 17 (data variază după surse) aprilie 1975, din pricina unei boli de inimă. (Se pare că nu reușise să participe la proiecția celor două filme pentru care a scris scenarii.) Potrivit propriei dorințe, a fost incinerat.

Creația literară. Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Subiectele scrierilor lui Pancu sunt în majoritate originale, două dintre puținele prelucrări publicate fiind „Albastră ca Cerneala” (cu subtitlul „după Frații Grimm” – este vorba de povestea „Albă ca Zăpada”) și „Iedul cu trei capre” (parafrază la „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă[4]). Principala sursă de inspirație a autorului este viața cotidiană.[5] O parte din texte, mai ales cele din prima perioadă de creație (anii 1950), au un substrat educativ, promovând politețea, moralitatea,[6] dragostea de învățătură și de muncă, dar și modelele socialismului (subiect obligatoriu pentru producțiile din perioada proletcultistă). Alte scrieri se apropie de literatura absurdă, discursul fiind alterat prin mijloace corespunzătoare; în acest sens, criticul Marian Popa remarcă: „[Pancu-Iași] are capacitatea de a deplasa banalul în zona neobișnuitului, spontaneitatea povestitorului înclinat către conversația familiară și digresia, asociația neașteptată, uneori absurdă.[5] O colecție de povestiri în tonuri absurde (preferate pentru independența față de contextul istoric) este Pere alese (1981, 1991), culeasă de către Alexandru Pancu, fiul scriitorului.

Pancu-Iași revenea adesea asupra prozelor sale; dată fiind frecvența mare cu care se editau noi volume, variante ale aceluiași text pot fi întâlnite în ediții diferite sau chiar în interiorul aceleiași ediții. Este și cazul povestirii „Drumețul înțelept”, publicată laolaltă cu „Visul” (variantă de mai târziu a aceluiași text) în volumul Făt-Frumos când era mic (1982). Comparând cele două texte, se poate remarca eliminarea conotațiilor propagandistice din varianta ulterioară.

Influențe[modificare | modificare sursă]

În tinerețe este puternic marcat de stilul poetului ieșean George Topîrceanu; alți scriitori care-i trezesc interesul sunt Mihail Sadoveanu și Otilia Cazimir.[5] Autorul pentru copii Mircea Sântimbreanu încearcă o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger”.[7]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care a copilărit.

A avut doi băieți, Alexandru și Bogdan, cărora le dedică fiecare dintre volumele editate. În acest sens, scriitorul Mircea Sântimbreanu comentează: „cînd cu titlul uneia din primele sale cărți, Octav Pancu-Iași exclama «Mai e un loc pe genunchi», ori, cînd cu titlul alteia vestea ca o triumfătoare proclamație, parcă întregii lumi, «Are tata doi băieți!» el nu făcea, sînt sigur, decît să ne destăinuie un început (s.a.) de recensămînt”.[6]

Pancu-Iași în memoria culturală[modificare | modificare sursă]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Urmează o listă a scrierilor lui Octav Pancu-Iași. Publicațiile fără an cunoscut vor fi ordonate alfabetic, urmând celor dispuse cronologic. Se va folosi grafia originară a titlurilor (excepții precum î din i medial ș.a.).

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Marea bătălie dela Iazul Mic (1953). Editura Tineretului (a C.C. al U.T.M.), București
    Ilustrații de Darie Iura. Dedicația volumului este: „fiului meu Alexandru”. Editura recomandă lectura cărții „pentru pionieri și școlari”.
  • Cartea cu ochi albaștri (1959). Editura Tineretului, București[1]

Schițe și povestiri[modificare | modificare sursă]

  • Multe, multe luminițe (1951). Editura Tineretului[2]
    Ilustrații de Darie Iura.
  • Atunci în februarie (1951). Editura Tineretului[3]
    Ilustrații de Eva Munteanu.
  • Are tata doi băieți (1956). Editura Tineretului, București
    Ilustrații de Nell Cobar.
  • Ala bala portocala (1957). Editura Tineretului, București[4]
    Ilustrații de Darie Iura.
  • Schițe în pantaloni scurți (1958)
  • Scrisori pe adresa băieților mei (1960). Editura Tineretului, București[5]
    Ilustrații de Darie Iura.
  • Făt-Frumos cînd era mic (1963). Editura Tineretului, București[6]
    Ilustrații de Darie Iura.
  • Tartine cu vară și vînt (1968). Editura Tineretului, București[7]
    Ilustrații de Tiberiu Nicorescu.
  • Nu fugi, ziua mea frumoasă! (1970). Editura Ion Creangă, București
  • Mai e mult pînă diseară? (1977). Colecția „Biblioteca pentru toți copiii”, editura Ion Creangă, București
    Ilustrații de Kalab Francisc.
    Cuprinde: Un bărbat la casa omului • •Recunosc: eu sînt domnu' „Da, vă rog!” • Vacanță cu ploaie • Strîngeți pumnii pentru mine, băieți! • Nu fugi, ziua mea frumoasă! • Poveste fără mister • Carnaval • Seara în care a fost ziua bunicului • Îl așteptam pe fratele meu... • Măcar un cuvințel • Prietenii • Atît și nimic mai mult • Faza repetată • Umbrela • Mai e mult pînă diseară? • Jocul cu umbra • Vă urez să fiți sănătoși! • Fiul • Nu eram prea isteț • Prietenii • Pachetul • Avem și noi o stradă! • Un pumn de răbdare • Primăvara și trei sute douăzeci și nouă de pistrui • În balcon • Visul • Pomul care face ciori • Jurnal • Vine, vine primăvara! • Eu, Moș Gerilă • Greșeală de neiertat • Banca • Fratele meu, Mielu • Arhimede redivivus • Cățelul latră la sfîrșit • A fost odată un cireș • Mărul • A fost odată un elefant • Copiii, părinții și oceanele • Toate au un sfîrșit • Eram atît de sigur • Fetița, cheița, portarul și celelalte • Ziua cînd toți au șapte ani • Să ne amintim de vară • Iedul cu trei capre • Parcă îți mai rămîne ceva... • Nimeni nu știe nimic • Baloanele • O veste mare despre un băiat mic • Castana din poveste • Poveste caraghioasă • Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe • Băiatul care mînca blocuri • Poveste de necrezut despre un tată, un băiat și... un deget • Radu și cerul • Povești ele-fantastice • Dacă s-a născut cu aripi • Drum bun! • Poveste cu... ochi albaștri
  • Pere alese (1981). Editura Timpul, Iași
  • Făt-Frumos cînd era mic (1982). Colecția „Biblioteca școlarului”, editura Ion Creangă, București
    Ilustrația copertei: Daniela Dravăț-Voiculescu.
    Cuprinde: Albastră ca Cerneala • Nu numai la grădiniță • Dați-mi o gumă, copii • Trei fluiere și încă unul • Povestea cu băiatul și blocul • În pădure toate-s bune, numai croitorii sînt proști • Părerea mea și a crocodilului-tată • Drumețul înțelept • „Se caută un Moș Gerilă” • Secretul • Știți ce-am desenat? • Farfuria • Greșeală de neiertat • Prințul • Un bărbat la casa omului • Recunosc: eu sînt domnu' „Da, vă rog!” • Vacanță cu ploaie • Strîngeți pumnii pentru mine, băieți! • Nu fugi, ziua mea frumoasă! • Carnaval • Seara în care a fost ziua bunicului • Măcar un cuvințel • Atît și nimic mai mult • Mai e mult pînă deseară? • Jocul cu umbra • Prietenii • Un pumn de răbdare • Primăvara șitrei sute douăzeci și nouă de pistrui • În balcon • Visul • Pomul care face ciori • Vine, vine primăvara! • Banca • Cățelul latră la sfîrșit • A fost odată un cireș • Mărul • A fost odată un elefant • Toate au un sfîrșit • Fetița, cheița, portarul și celelalte • Ziua cînd toți au șapte ani • Să ne amintim de vară • Iedul cu trei capre • Parcă înmi mai rămîne ceva • Nimeni nu știe nimic • O veste mare despre un băiat mic • Castana din poveste • Poveste caraghioas • Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe • Băiatul care mînca blocuri • Poveste de necrezut despre un tată, un băiat și... un deget • Povești ele-fantastice • Drum bun! • Poveste cu... ochi albaștri
  • Pere alese (1991?). Editura Timpul, Iași. ISBN 973-95035-1-9[8]
    Volumul este cules și îngrijit de fiul scriitorului, Alexandru Pancu. Ilustrații de Mariana Petrescu.
    Cuprinde: Pomul care face ciori • Trenul merge spre munți • Un fel de bucurie • Nimeni nu știe nimic • În balcon • Toate au un sfîrșit • Seara în care a fost ziua bunicului • Puișorul galben • Să ne gîndim mereu la altceva • Liniște, stelele dorm • Vîntul acela prostuț • Tata și un pic de tristețe • Vopsea pentru meduze și pentru multe altele • Pif, ți-am promis o minge • Eram atît de sigur • Băiatul care mînca blocuri • Zmeul portocaliu • Copiii, părinții și oceanele
  • Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe
  • Iedul cu trei capre
  • Mai e un loc pe genunchi(1956)
  • Punct și de la capăt
  • Timpul nu stă în loc
  • Vine, vine primăvara!

Alte scrieri în proză[modificare | modificare sursă]

  • Iertați-mă, sînt tînăr... Însemnări din caiete de drum (1982). Editura Albatros, București

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

  • Stele pe maidan

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

Benzi desenate[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Cărțile pentru copii scrise de Pancu-Iași au fost traduse pentru alte țări (din Blocul estic și nu numai) în anii 1960–1980.

Cehia[modificare | modificare sursă]

  • Podte, poviem vám rozprávku (1958). Editura Mladé letá, Bratislava[9]
    Ilustrații de Stefan Cpin.
  • Kdo má zuby? (1960, Cine are dinți?). Editura SNDK, Praga[10]
    Traducere de Zdenka Vyhlídalová. Ilustrații de Jarmila Fenclová.
  • Pohádky pro mé syny (1960?, Scrisori pe adresa băieților mei). Editura SNDK, Praga[11]
    Traducere de Zdenka Vyhlídalová. Ilustrații de Olga Čechová.
  • Za devatero paravány aneb Může ruka za Frantíka? (1964). Editura Dilia, Praga[12]
    Traducere de Marcel Halouzka.
  • Inkoustová Sněhurka (1972, Albastră ca Cerneala). Editura Albatros, Praga[13]
    Culegere și traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Olga Pavalová.
  • Namalujeme si panáčka (1977, A fost odată un băiețel pe un gard). Editura Albatros, Praga[14]
    Traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Olga Čechová.
  • Velká novina (1980, O veste mare despre un băiat mic). Editura Albatros, Praga[15]
    Traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Jiří Běhounek.
  • Dvě pohádky se zvířátky (1981). Editura Dilia, Praga[16]
    Traducere de Jiří Davídek.

Estonia[modificare | modificare sursă]

  • Võileivad suve ja tuulega (1976, Tartine cu vară și vînt)

Germania[modificare | modificare sursă]

  • Viele, viele Lichtlein (1951, Multe, multe luminițe). Editura Tineretului, București[17]
    Traducere de Else Kornis. Ilustrații de Darie Iura.
  • Die grosse Schlacht am „Kleinen Teich” (1955, Marea bătălie dela „Iazul Mic”). Editura Tineretului, București[18]
    Traducere de E. Albert. Ilustrații de Darie Iura.
  • Vater erzählt (1956, Are tata doi băieți). Editura Tineretului, București[19]
    Traducere de Ilse Friederick. Ilustrații de Nell Cobar.
  • Kling klang Gloria (1959, Ala bala portocala). Editura Tineretului, București[20]
    Traducere de Dore-Lore. Ilustrații de Darie Iura.
  • Das Buch der blauen Augen (1964, Cartea cu ochi albaștri), Editura Tineretului, București[21]
    Traducere de Grete Klaster-Ungureanu.
  • Die Geschichte von den Schuhen (1986). Kriterion, București[22]

Japonia[modificare | modificare sursă]

  • もりのようふくや (1962, În pădure toate-s bune, numai croitorii sînt proști). Fukuinkan Shoten, Tokio[23]
    Traducere de Evgheni Mihailovici Rachev.

Lituania[modificare | modificare sursă]

  • Didysis mušis prie mažojo tvenkinio (1962, Marea bătălie dela „Iazul Mic”). Valstybine Grozines Literaturos Leidykla, Vilnius[24]
    Traducere de L. Starevičiute. Ilustrații de I. Kabakovo.

Polonia[modificare | modificare sursă]

  • Ele-Mele-Dudki (1964, Ala bala portocala). Nasza Księgarnia, Varșovia[25]
    Traducere de Aleksander Kropiwnicki. Ilustrații de Maria Mackiewicz.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Biografia lui Octav Pancu-Iași, în Mai e mult pînă diseară? (1977), cop. IV
  2. ^ Sântimbreanu, Mircea. „Cuvînt înainte” la Mai e mult pînă diseară? (1977), pag. 7
  3. ^ a b Marinescu, Aura Clara. Octavian Sava – 80, interviu publicat în ziarul „Cronica română” (1 februarie 2008)
  4. ^ Stilul narativ al poveștii lui Pancu-Iași este voit regional, imitând limba folosită de Creangă. Aluzia la povestea lui Creangă este una neocolită: „Cică nu departe de casa caprei cu trei iezi își avea casa un ied cu trei capre.
  5. ^ a b c Sava
  6. ^ a b Sântimbreanu, Mircea. „Cuvînt înainte” la Mai e mult pînă diseară? (1977), pag. 6
  7. ^ Sântimbreanu, Mircea. „Cuvînt înainte” la Mai e mult pînă diseară? (1977), pag. 6-7
  8. ^ Györfi-Deák, György. Fergonaut fără frontiere, articol publicat pe site-ul ProScris

Legături externe[modificare | modificare sursă]