Octavian Cotescu
| Octavian Cotescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Octavian Coteț  |
| Născut | Dorohoi, România |
| Decedat | (54 de ani) București, RS România |
| Căsătorit cu | Valeria Seciu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actor |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural (1967) | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985, București)[1] a fost un actor român[2] de succes, din generația de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul Bulandra din București, unde a fost coleg cu Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuțu. A fost totodată unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epocă. Activitatea de scenă a fost dublată și de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) "I.L. Caragiale" din București, unde a ocupat și funcția de rector în perioada 1981-1985. Printre cei mai buni studenți ai lui se numără Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
La 14 februarie 1931 se naște la Dorohoi, județul Botoșani, Octavian Coteț, viitorul actor Octavian Cotescu, fiul maistrului ceferist Ilie Coteț (n. 1902) și al Anastasiei Lazăr (n. 1911). După trei ani, tatăl se mută cu serviciul la Iași. Vor locui în pavilioanele CFR, pe strada Aurora, din Copou. Bunicii dinspre tată erau țărani din comuna Miroslava, județul Iași. Octav s-a dus la ei doar de câteva ori și pentru scurt timp, în vacanțe. În schimb, verile le petrece cu mama și cu sora sa, Mioara (Maria, născută la 29 august 1934), la Botoșani, la bunicii dinspre mamă, Petru Lazăr, mecanic de locomotivă și Maria Lazăr, casnică. Locuiau pe strada Cronicar Neculce nr. 12, unde aveau o mică gospodărie cu livadă. Octav va continua să vină la Botoșani, la mătușa sa, Ecaterina Lazăr, unde își va petrece vacanțele cutreierând orașul și împrejurimile chiar și după dispariția din viață a bunicilor.
În perioada 1938—1942 urmează, la Iași, cursurile Școlii primare din str. Toma Cozma, cartierul Aurora. După terminarea școlii primare, în anul 1942 se înscrie la Colegiul Național din Iași.
Mama se angajează telegrafistă la Gara CFR Iași. În anul 1943 părinții divorțează. În primăvară, bunicii din Botoșani și cei doi copii pleacă la Timișoara. Mama va lucra ca telegrafistă în Gara Timișoara. Primesc locuință în cartierul Fratelia. Tatăl e detașat cu serviciul la Cîineni, județul Vâlcea.
În anul 1944 - Mai mulți elevi ai Liceului Național din Iași, printre care și Octav, se înscriu la Liceul Militar, transferat de la Iași la Timișoara, urmându-l apoi la Pitești, până în vara anului 1945, când vor reveni la vechile lor școli, în urma desființării Liceului Militar.
Familia[modificare | modificare sursă]
Octavian Cotescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Seciu. Alexandru Cotescu este fiul lui Octavian Cotescu și al Valeriei Seciu. Alexandru Cotescu a avut o apariție meteorică în filmul „Păcală” (1974), dar a urmat, mai târziu, calea monahală. Trăiește la Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos, în Grecia, luând numele bisericesc de Daniil. A lucrat la traducerea unei importante antologii de texte liturgice și vieți ale sfinților.[3]
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Diminețile unui băiat cuminte (1967)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Păcală (1974) - perceptorul
- Toamna bobocilor (1975) - comentator
- Operațiunea Monstrul (1976) - Eugen
- Iarna bobocilor (1977) - comentator
- Iarba verde de acasă (1977) - inspectorul
- Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1978) - învățătorul Zaharia Herdelea
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Castelul din Carpați (1981) - impresarul
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982) - Nae Cațavencu
- Calculatorul mărturisește (1982)
- Buletin de București (1983) - Costică Popescu
- Sosesc păsările călătoare (1984)
- Secretul lui Bachus (1984)
- Căsătorie cu repetiție (1985) - Costică Popescu
- O clipă de răgaz (1986)
- Promisiuni (1985)
- Escapada (1983)
- Fram (1983) serial TV
- O lebădă iarna (1983)
- Miezul fierbinte al pâinii (1983)
- Singur de cart (1983)
- Un accident numit Duffy (1983)
- Aventură sub pământ (1982) (TV)
- Rămân cu tine (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982), rolul Cezar Marcelloni
- Înghițitorul de săbii (1981)
- Saltimbancii (1981), rolul Cezar Marcelloni
- Șantaj (1981)
- Bietul Ioanide (1979)
- Vacanță tragică (1979)
- Din nou împreună (1978)
- Aurel Vlaicu (1977)
- Împușcături sub clar de lună (1977), rolul Beldea
- Bunicul și doi delincvenți minori (1976), rolul Bunicul
- Gloria nu cântă (1976)
- Instanța amână pronunțarea (1976)
- Un orfelin iubea o orfelină (1976) (TV)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Cercul magic (1975)
- Capcana (1974)
- Muntele ascuns (1974)
- Tăticul (1974) (TV)
- Proprietarii (1973)
- Bariera (1972)
- Drum în penumbră (1972)
- De ochii lumii (1971) (TV)
- Puterea și adevărul (1971)
- Asediul (1970)
- Castelul condamnaților (1969), rolul Costăchel
- Balul de sâmbătă seară (1968), rolul Toma
- Cartierul veseliei (1964)
- O dragoste lungă de-o seară (1963)
- Iubirea e un lucru foarte mare (1962) - miniserial TV
Teatru[modificare | modificare sursă]
La 12 mai 1951 debutează pe scena Teatrului Bulandra (pe atunci Teatrul Municipal) în piesa de teatru Pădurea scrisă de Alexandr Ostrovski. A colaborat cu Teatrul Mic din București și cu teatre din provincie, din Satu Mare sau Oradea.[5]
| An | Rol | Piesa | Dramaturg | Regizor |
|---|---|---|---|---|
1958
|
Bertrand
|
George Bernard Shaw | Liviu Ciulei | |
1960
|
Tom
|
Tennessee Williams | Dinu Negreanu | |
1962
|
Gogu
|
Teodor Mazilu | Lucian Pintilie | |
1966
|
Nae Girimea
|
Ion Luca Caragiale | Lucian Pintilie | |
1970
|
Iordache
|
Teodor Mazilu | Emil Mandric | |
1972; 1979
|
Cațavencu
|
Ion Luca Caragiale | Liviu Ciulei | |
1972
|
Nikolai Gogol | Lucian Pintilie | ||
1974
|
Ion Băieșu | Alexandru Tatos | ||
1976
|
Ecaterina Oproiu | Cătălina Buzoianu | ||
1977
|
Alexander Vampilov | Valeriu Moisescu | ||
1978
|
Anton Cehov | Laurențiu Azimioară | ||
1979
|
Thomas Bernhard | Anca Ovanez-Doroșenco | ||
1980
|
Mihail Bulgakov | Cătălina Buzoianu | ||
1982
|
Moliere | Alexandru Tocilescu | ||
1982
|
Mihail Bulgakov | Alexandru Tocilescu |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ 30 de ani de la dispariția unui mare actor - Octavian Cotescu, agerpres.ro
- ^ Octavian Cotescu, aarc.ro
- ^ Ei au renunțat la tot pentru Dumnezeu! - Vedete care au lăsat în urmă celebritatea, alegând credința absolută, 11 septembrie 2010, Libertatea, accesat la 6 noiembrie 2016
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Cotescu Octavian - activitate
- ^ Scandalul "Revizorul", jurnalul.ro, 9 feb 2004
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Octavian Cotescu, Revista Teatrală Radio, Radio România Cultural
- Octavian Cotescu, o viață ca un poem, 4 decembrie 2013, Ziarul Metropolis
- Octavian Cotescu pe Internet Movie Database
