Otilia Cazimir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandra Gavrilescu
OtiliaCazimir.jpg
Otilia Cazimir
Pseudonim Otilia Cazimir
Naștere 12 februarie 1894
Cotu Vameș, județul Neamț
Deces 8 iunie 1967 (73 ani)
Iași, județul Iași
Ocupație scriitor, publicist
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Studii Facultatea de Litere și Filosofie din Iași
Părinți Ecaterina și Gheorghe Gavrilescu
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1912 - 1967
Operă de debut Lumini și umbre, 1923
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.

Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu[1]. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă ...”[2].

A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost cel de-al cincilea copil al învățătorilor Ecaterina și Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în anul 1898 familia sa se mută la Iași, unde urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență[3].

A debutat în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie[3], iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre i-a fost publicat în anul 1923.

A colaborat cu publicațiile Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea, Bilete de papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica și altele[3].

Între anii 1937 - 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică.

A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).[3]

A decedat la 8 iunie 1967 la Iași.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii cl. ? (1954), cl. I (1964) [4].

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

În Iași se află Casa Memorială „Otilia Cazimir”, vizitată de cititori de toate vârstele.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

  • Lumini și umbre, Editura Viața Românească, Iași, 1923
  • Fluturi de noapte, Editura Cartea Româneasca, București, 1926
  • Cântec de comoară, Naționala S. Ciornei, București, 1931
  • Jucării, București, 1938
  • Poezii, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1939
  • Catinca și Catiușa, două fete din vecini, Editura Cartea Rusă, București, 1947
  • Stăpânul lumii, Editura Cartea Rusă, București, 1947
  • Alb și negru, Editura Cartea Rusă, București, 1949
  • Baba Iarna intră-n sat, Editura tineretului, București, 1954

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. (Din carnetul unei doctorese), București, 1928
  • Grădina cu amintiri. Și alte schițe, București, 1929
  • Licurici. Cronici fantastice și umoristice, București, 1929
  • În târgușorul dintre vii, Editura Librăriei Universala Alcalay, București, 1939
  • A murit Luchi..., Fundația pentru literatură și artă, București, 1942
  • Prietenii mei, scriitorii, E.S.P.L.A., București, 1960

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941
  • Aurel Sasu - Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006,
  • Profira Sadoveanu, Foc de artificii , Editura Ion Creangă, București, 1985
  • Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români vol. II. București, 1998

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941, p. 747
  2. ^ Simona Lazăr - Otilia Cazimir și „diluviul lent de arome”, Jurnalul.ro, 12 februarie 2013
  3. ^ a b c d Aurel Sasu - Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006, p. 289
  4. ^ Decretul 59/1964 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I scriitoarei Otilia Cazimir, accesat 2013-11-17

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Fragmente audio[modificare | modificare sursă]

(audio) Otilia Cazimir recitând „Martie” (1963)