Nașterea Domnului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adorarea Magilor, pictură de Gerard van Honthorst (1622)

Nașterea Domnului, Nașterea lui Iisus sau denumită pe scurt Nașterea se referă la descrierea nașterii lui Iisus Hristos așa cum apare în Evanghelia după Luca și cea după Matei și uneori la descrierea din unele texte apocrife.

Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în Bethleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria călătoresc de la Nazaret la Bethleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus într-o iesle.[1] Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, astronomii urmează o stea până la Bethleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Bethleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret.

Nașterea Domnului sau popular Crăciunul este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale bisericilor de rit bizantin.Totuși nu există nici o dovada Biblică că Iisus s-ar fi născut pe data de 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian), deoarece Biblia nu menționează data nașterii lui Iisus.

„Data reală la care s-a născut Isus este necunoscută.“ (New Catholic Encyclopedia)

„Nu se cunoaște cu exactitate data nașterii lui Hristos.“ (Encyclopedia of Early Christianity)

Unele religii cum ar fi Martorii Lui Iahova, nu sarbătoresc Nașterea Domnului sau Crăciunul susținând că nu există nici o dovadă Bilbică că Iisus s-ar fi născut pe această dată și că, din contra există dovezi care arată că Iisus nu s-a născut pe această dată, iată câteva dintre ele:

Nu s-a născut iarna[modificare | modificare sursă]

  1. Recensământul. Cu puțin timp înainte ca Iisus să se nască, Caesar Augustus a emis un decret ca toată lumea să se înregistreze. Fiecare trebuia să se înregistreze în orașul lui, ceea ce presupunea efectuarea unei călătorii de o săptămână sau chiar mai mult (Luca 2:1–3). Această poruncă — dată probabil pentru a afla care era numărul locuitorilor în vederea strângerii impozitelor și a efectuării serviciului militar — ar fi stârnit nemulțumirea iudeilor în orice anotimp. De aceea, este puțin probabil ca Augustus să fi făcut greșeala de a-și provoca și mai mult supușii, obligându-i pe mulți dintre ei să parcurgă distanțe mari iarna, când era frig.
  2. Turmele de oi. Păstorii trăiau sub cerul liber și . . . făceau noaptea de strajă lângă turmele lor (Luca 2:8). O carte remarcă faptul că oile stăteau sub cerul liber începând cu săptămâna dinaintea Paștelui [sfârșitul lunii martie] până la jumătatea lunii noiembrie. Apoi adaugă: Iarna [oile] stăteau în staule, iar acest amănunt este suficient pentru a înțelege că data la care se ține de obicei Crăciunul, într-o lună de iarnă, este puțin probabil să fie corectă, deoarece Evanghelia spune că păstorii se aflau pe câmp (Daily Life in the Time of Jesus).

Când s-a născut Iisus?[modificare | modificare sursă]

Putem afla cu aproximație când s-a născut Isus dacă facem un calcul luând ca reper ziua în care a murit el. Era 14 nisan, în primăvara anului 33 e.n., când evreii sărbătoreau Paștele (Ioan 19:14–16). Întrucât Isus avea în jur de 30 de ani când și-a început serviciul pământesc, care a durat trei ani și jumătate, înseamnă că el s-a născut la începutul toamnei, în anul 2 î.e.n. (Luca 3:23). Adică, calculăm când a murit Iisus (când se sărbătorește Învierea Domnului sau Paștele de obicei sfârșitul lunii Mai începutul lunii Aprilie) și scădem jumătate de ani (6 luni) în urmă.

Nașterea Domnului, icoană din patrimoniul muzeului grăniceresc năsăudean

Originea obiceiurilor de Crăciun[modificare | modificare sursă]

  1. Sărbătorirea nașterii lui Isus. „Primii creștini nu celebrau nașterea [lui Isus] deoarece considerau că sărbătorirea zilelor de naștere era un obicei păgân.“ (The World Book Encyclopedia)
  2. Ziua de 25 decembrie. Nu există nicio dovadă că Isus s-a născut în această zi. După cât se pare, conducătorii religioși au ales data de 25 decembrie ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care erau ținute în preajma solstițiului de iarnă.
  3. Oferirea de daruri și petrecerile de Crăciun. O enciclopedie afirmă: „Saturnaliile, o sărbătoare romană ținută la mijlocul lunii decembrie, constituie modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Crăciunului. De exemplu, în această sărbătoare își au originea petrecerile fastuoase, oferirea de daruri și aprinderea de lumânări“ (The Encyclopedia Americana). Potrivit unei alte enciclopedii, „orice fel de muncă era întreruptă“ în timpul Saturnaliilor (Encyclopædia Britannica).
  4. Luminile de Crăciun. Potrivit cu The Encyclopedia of Religion,europenii își împodobeau locuințele „cu lumini și cu arbori sau arbuști cu frunza veșnic verde“ pentru a sărbători solstițiul de iarnă și pentru a alunga spiritele rele.
  5. Vâscul și laurul. „Druizii (preoții celților) atribuiau vâscului proprietăți magice. Laurul, o plantă veșnic verde, era venerat întrucât simboliza întoarcerea soarelui.“ (The Encyclopedia Americana)
  6. Pomul de Crăciun. „Cultul arborelui era larg răspândit în rândul europenilor păgâni și a continuat să fie practicat și după convertirea lor la creștinism.“ Cultul arborelui s-a păstrat până în zilele noastre prin obiceiul „de a așeza un pom de Crăciun la intrarea sau în interiorul unei locuințe în perioada sărbătorilor de iarnă“ (Encyclopædia Britannica).

Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25 decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească, pentru a se celebra «renașterea soarelui». ... Saturnaliile romane (o sărbătoare dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, și forței reînnoite a soarelui) se țineau tot în acea perioadă și se consideră că unele obiceiuri de Crăciun își au rădăcinile în această sărbătoare păgână antică“. — The Encyclopedia Americana (1977), vol. VI, p. 666.

O altă lucrare declară: „Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua, nici luna ... Potrivit ipotezei lui H. Usener . . ., care este acceptată în prezent de cei mai mulți erudiți, data nașterii lui Cristos a fost fixată la solstițiul de iarnă (25 decembrie în calendarul iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își începe drumul înapoi spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua nașterii soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept principalul zeu protector al imperiului și i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a luat ființă într-un timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. — New Catholic Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.

Cercetători moderni, cum ar fi E. P. Sanders, Geza Vermes și Marcus Borg consideră toate aceste narațiuni ca fiind non-istorice, argumentând că există contradicții între ele.[2][3][4] Pe de altă parte, cercetătorul biblic Mark D. Roberts încearcă să găsească o relatare armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată.[5] Mulți cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice.[6][7][8][9]

În teologia creștină, Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam[10] ca împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om, Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului (en) a fost un subiect major pentru artiștii creștini din secolul al IV-lea. Începând cu secolul al XIII-lea, Scena Nașterii a subliniat umilința lui Iisus și a promovat o imagine diferită de simbolistica timpurie ca "Domnul și Stăpân", afectând abordările de bază ale evanghelizării pastorale creștine.[11][12][13]

Textul Noului Testament[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Matei[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Luca[modificare | modificare sursă]

Analize istorice[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "biblical literature." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online. Encyclopædia Britannica, 2011. Web. 22 ianuarie 2011. [1]
  2. ^ Vermes, Géza (2 noiembrie 2006). The Nativity: History and Legend. Penguin Books Ltd. p. 64. ISBN 0-14-102446-1 
  3. ^ Sanders, E. P. The historical figure of Jesus. Penguin, 1993. Sanders discusses both birth narratives in detail, contrasts them, and judges them not historical on pp. 85–88.
  4. ^ Marcus Borg, 'The Meaning of the Birth Stories' in Marcus Borg, N T Wright, The Meaning of Jesus: Two Visions (Harper One, 1999) page 179: "I (and most mainline scholars) do not see these stories as historically factual."
  5. ^ Mark D. Roberts Can We Trust the Gospels?: Investigating the Reliability of Matthew, Mark, Luke and John Good News Publishers, 2007 p. 102
  6. ^ Interpreting Gospel Narratives: Scenes, People, and Theology by Timothy Wiarda 2010 ISBN 0-8054-4843-8 pp. 75–78
  7. ^ Jesus, the Christ: Contemporary Perspectives by Brennan R. Hill 2004 ISBN 1-58595-303-2 p. 89
  8. ^ The Gospel of Luke by Timothy Johnson 1992 ISBN 0-8146-5805-9 p. 72
  9. ^ Recovering Jesus: the witness of the New Testament Thomas R. Yoder Neufeld 2007 ISBN 1-58743-202-1 p. 111
  10. ^ Cap. 7. Ultimul Adam, Un articol de F. W. Grant
  11. ^ The image of St Francis by Rosalind B. Brooke 2006 ISBN 0-521-78291-0 pp. 183–184
  12. ^ The tradition of Catholic prayer by Christian Raab, Harry Hagan, St. Meinrad Archabbey 2007 ISBN 0-8146-3184-3 pp. 86–87
  13. ^ The vitality of the Christian tradition by George Finger Thomas 1944 ISBN 0-8369-2378-2 pp. 110–112

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Brown, Raymond E. The Birth of the Messiah: A Commentary on the Infancy Narratives in Matthew and Luke. London: G. Chapman, 1977.
  • Calkins, Robert G. Illuminated Books of the Middle Ages. Ithaca, New York: Cornell University Press, 1983.
  • Carter, Warren. Matthew and Empire. Harrisburg: Trinity Press International, 2001.
  • France, R.T. The Gospel According to Matthew: an Introduction and Commentary. Leicester: Inter-Varsity, 1985.
  • Ghose, Tia (22 decembrie 2014). „A Christmas Tale: How Much of the Nativity Story is True?”. LiveScience. http://m.livescience.com/49228-nativity-story-facts-history.html. 
  • Gundry, Robert H. Matthew a Commentary on his Literary and Theological Art. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 1982.
  • Gundry, Robert H. "Salvation in Matthew." Society of Biblical Literature – 2000 Seminar Papers. Atlanta: Society of Biblical Literature, 2000.
  • Hill, David. The Gospel of Matthew. Grand Rapids: Eerdmans, 1981
  • Jones, Alexander. The Gospel According to St. Matthew. London: Geoffrey Chapman, 1965.
  • Levine, Amy-Jill. "Matthew." Women's Bible Commentary. Carol A. Newsom and Sharon H. Ringe, eds. Louisville: Westminster John Knox Press, 1998.
  • Schaberg, Jane. Illegitimacy of Jesus: A Feminist Theological Interpretation of the Infancy Narratives (Biblical Seminar Series, No 28) Sheffield Academic Press (March 1995) ISBN 1-85075-533-7
  • Schweizer, Eduard. The Good News According to Matthew. Atlanta: John Knox Press, 1975
  • Vermes, Geza "The Nativity: History and Legend". Penguin (2006) ISBN 0-14-102446-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nașterea Domnului

Vezi și[modificare | modificare sursă]