Recensământul lui Quirinius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Recensământul lui Quirinius a fost un recensământ al Iudeei realizat la comanda lui Publius Sulpicius Quirinius, guvernator roman al Siriei, odată cu impunerea guvernării directe de către romani în anul 6 d.Hr.[1] Potrivit istoricului evreu Iosephus Flavius, anexarea și recensământul au reprezentat cauzele unei revolte care a devenit ulterior cunoscută drept mișcarea zeloților. Autorul Evangheliei după Luca folosește acest recensământ pentru a explica motivul nașterii lui Isus în Betleem (Luca 2:1-5)[2] și îl plasează în timpul guvernării lui Irod cel Mare, care murise de fapt cu zece ani înainte, în anul 4 î.Hr.[3] Nu a fost oferită nicio explicație satisfăcătoare pentru această contradicție,[4] iar cei mai mulți cercetători consideră că autorul evangheliei a făcut o greșeală.[5]

Recensământul[modificare | modificare sursă]

În anul 6 d.Hr Publius Sulpicius Quirinius (51 î.Hr. - 21 d.Hr.), eminent soldat și fost consul, a fost numit legat imperial (guvernator) al provinciei romane Siria. În același an Iudeea a fost declarată provincie romană, iar Quirinius a fost însărcinat să conducă un recensământ al noului teritoriu în scop fiscal. Noul teritoriu a fost una din cele trei regiuni în care a fost împărțit regatul lui Irod cel Mare la moartea sa din anul 4 d.Hr; fiului său Irod Arhelau i-a fost acordată Iudeea, dar plângerile de proastă guvernare au condus la înlăturarea sa, iar Iudeea și Samaria au fost plasate sub guvernare romană directă, deși Galileea și alte regiuni au rămas autonome.[6]

Data nașterii lui Isus[modificare | modificare sursă]

Maria și Iosif se înregistrează la recensământ în fața guvernatorului Quirinius. Mozaic bizantin c. 1315.

Evanghelia după Luca plasează nașterea lui Isus în timpul domniei lui Irod (37 î.Hr. - 4 î.Hr.) - „în zilele lui Irod, regele Iudeei...” (Luca 1:5) și face referire la recensământul lui Quirinius:

„În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Acestă înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că el eraera din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. (Luca 2:1-5)”

Există dificultăți majore în a accepta relatarea lui Luca: recensământul a avut de fapt loc în anul 6 d.Hr., la zece ani de la moartea lui Irod în anul 4 î.Hr.; nu a existat niciun recensământ la nivelul întregului imperiu sub domnia lui Augustus; niciun recensământ roman nu cerea ca oamenii să călătorească de la casele lor la cele ale strămoșilor îndepărtați; iar recensământul din Iudeea nu i-ar fi afectat pe Iosif și familia sa, care trăiau în Galileea; cei mai mulți cercetători au conchis astfel că autorul Evangheliei după Luca a comis o eroare.[5]

Modalități propuse pentru soluționarea dilemei [modificare | modificare sursă]

Teologul protestant Ethelbert Stauffer sugerează că în perioada 12 î.Hr. – 16 d.Hr., cu o scurtă întrerupere în vremea lui Gaius Caesar, Quirinius a fost principalul supervizor al problemelor militare din Orientul Roman.[7]

Unii susțin că Quirinius nu ar fi guvernat Siria între anii 6-7 d.Hr, iar sursele istorice ar fi inexacte – în special Flavius Josephus. Acest argument este însă susținut de istorici fără credibilitate academică.[8] Flavius Josephus este, de obicei, exact în datările pe care le face. Alții susțin că ar trebui citit numele de Saturnius în loc de Quirinius și că, prin urmare, mențiunea din Evanghelia după Luca ar fi o eroare de transcriere.[9] Nu există însă dovezi manuscrise în acest sens. 

Alte ipoteze fac referire la posibilitatea ca recensământul să se fi sfârșit numai în vremea lui Quirinius, el începând de fapt cu mulți ani înainte.[9] Această ipoteză nu justifică motivul pentru care Iosif și Maria ar fi mers să se înregistreze în Betleem tocmai în vremea în care Maria urma să nască. De asemenea, e greu de crezut că un recensământ s-ar fi desfășurat de-a lungul a 10 ani (4 î.Hr. – 6 d.Hr.). 

O ipoteză interesantă se referă la interpretarea termenului ἡγεμονεύοντος (genitiv, singular), care ar trebui înțeles în sensul său mai larg de „cârmuitor”, însemnând că apostolul Luca nu a dorit să spună că Quirinius ar fi fost guvernator al Siriei, ci că ar fi deținut doar anumite responsabilități în regiune.[10] Totuși, de cele mai multe ori, termenul ἡγεμονεύοντος se referă la funcțiile de proconsul/procurator. 

Una dintre cele mai plauzibile modalități de rezolvare a problemei datării din Evanghelia după Luca se referă la interpretarea textului aferent în edițiile grecești. Cuvântul grecesc πρώτη poate fi interpretat adverbial ca „înainte” în locul interpretării adjectivale („întâia/prima”) care este cel mai des întâlnită în traducerile curente. În acest fel, versetul ar avea următoarea traducere: „Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când în Siria era guvernator Quirinius”.[11]

Recensământul care s-a făcut în timpul lui Quirinius, care s-a desfășurat în 6-7 d.Hr., este cel pe care apostolul Luca îl pomenește în Faptele Apostolilor 5:37[12] drept cauză a revoltei lui Iuda Galileeanul și crearea partidului zeloților.[necesită citare]

În ultima perioadă a domniei lui Irod, relațiile sale cu împăratul Augustus s-au înrăutățit. Prin urmare, W.M. Ramsay susținea la sfârșitul secolului XIX că este plauzibil ca acesta din urmă să-i fi cerut lui Irod înfăptuirea unui recensământ în scop fiscal. Pentru a evita revolta, pe care Quirinius nu a știut să o evite la vremea sa, ar fi căutat să dea recensământului un caracter tribal, pretinzând a număra triburile lui Israel și chemându-i astfel pe iudei în localitățile de origine pentru a crea această impresie.[13]

Majoritatea cercetătorilor critici (mainstream) consideră aceste argumente ca fiind „acrobații exegetice”.[14][15]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Citări[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gruen 1996, p. 157.
  2. ^ Edwards 2015, p. 68-69.
  3. ^ Gruen 1996, p. 157 fn.49.
  4. ^ Edwards 2015, p. 71.
  5. ^ a b Brown 1978, p. 17.
  6. ^ Gruen 1996, p. 156-157.
  7. ^ Stauffer, Ethelbert (). Jesus and his story. Knopf. p. 29. 
  8. ^ Brindle, Wayne. „The Census and Quirinius: Luke 2:2”. 
  9. ^ a b Ogg, G. (). The Quirinius Question Today. p. 231-232. 
  10. ^ Jared M Compton. „Once More: Quirinius's Census”. Accesat în . 
  11. ^ https://www.biblegateway.com/passage/?search=Luca+2:2&version=NTLR#ro-NTLR-24976
  12. ^ „Noul Testament”. Accesat în . 
  13. ^ Ramsay, William Mitchell (). „5. The question at issue”. Was Christ born at Bethlehem?. Londra: Hodder and Stoughton. pp. 132–136.  Parametru necunoscut |book= ignorat (ajutor)-->
  14. ^ Novak, Ralph Martin (). Christianity and the Roman Empire: Background Texts. Bloomsbury Publishing USA. p. 293-298. 
  15. ^ Vermes, Geza (). The Nativity: History and Legend. Penguin Books Limited. p. 28-30. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]