Anul Nou

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Anul Nou
Rio New Year Fireworks.jpg
Sărbătorirea începutului unui an nou prin focuri de artificii la Copacabana, Rio de Janeiro
Nume oficialAnul Nou
Altă denumire
  • Hogmanay (Scoția)
  • Calennig (Țara Galilor)
  • Silvester (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Israel, Italia, Liechtenstein, Luxembourg, Polonia, Slovacia, Slovenia, Elveția)
  • Réveillon (Revelion) (Belgia, Brazilia, Franța, Portugalia, România și provincii francofone din America de Nord)
  • Novyy God (Belarus, Rusia, Ucraina)
Sărbătorită deoameni de pe tot globul pământesc
TipInternațional
Semnificațieultima zi din Calendarul gregorian
Data1 ianuarie  Modificați la Wikidata
Festivitățiîntâlniri sociale și petreceri în familie, Revelion, petreceri oficiale, focuri de artificii

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic.[1]

Stabilirea zilei ca 1 ianuarie să fie data la care să înceapă anul a fost făcută prin lege de către Iulius Caesar în anul 46 î. e.n. Potrivit cu The World Book Encyclopedia (1984), vol. XIV, p. 237: „Romanii i-au dedicat această zi (1 ianuarie) lui Ianus, zeul porților, al intrărilor și al începuturilor. Numele lunii ianuarie provine de la Ianus, care avea două fețe, una îndreptată înainte, iar alta înapoi“[2]

Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Înainte de această dată, Crăciunul avea rolul începutului de an nou,[necesită citare] în timp ce la multe popoare antice din emisfera nordică, anul începea la 1 martie.

În liturghia romano-catolică 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun; astfel, această zi este dedicată Fecioarei Maria. În același timp, în a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul, potrivit religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate și se urează „La mulți ani!”.

Obiceiuri din trecut[modificare | modificare sursă]

Petrecerile de Anul Nou nu sunt de dată recentă. Unele inscripții antice arată că ele se țineau în de religiile păgâne în Babilon încă din mileniul al III-lea î.e.n. Fiind sărbătorit la mijlocul lunii martie, Anul Nou era un eveniment foarte important. În The World Book Encyclopedia se spune că oamenii credeau că, „la acea dată, zeul Marduk decidea destinul țării pentru anul următor“. La babilonieni, sărbătoarea Anului Nou ținea 11 zile și includea jertfe, procesiuni și rituri ale fertilității.

Un timp, la romani anul începea tot în luna martie. Totuși, în 46 e.n., împăratul Iulius Caesar a stabilit prin lege ca ziua de 1 ianuarie să fie data la care să înceapă anul. Această zi era deja închinată lui Ianus, zeul începuturilor, iar acum avea să marcheze și prima zi a anului la romani.[3]

Obiceiuri și tradiții în prezent[modificare | modificare sursă]

Cehii au obiceiul ca de Anul Nou să mănânce supă de linte.

Slovacii bagă sub fața de masă bani sau solzi de pește.

În unele zone din America de Sud, mulți întâmpină noul an stând pe piciorul drept. Alții sună din corni și aruncă petarde.

Grecii fac o prăjitură tradițională în care pun bani. Persoana care găsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost transmis și în anumite regiuni ale României.

Evreii din Israel mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce.

Italienii încep cina mâncând o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an se obișnuiește să se arunce cupa pe fereastră.

Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, însemnând ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului. Obiceiul a fost preluat de numeroase țări latino-americane.

În România, în mod tradițional nu se aruncă nimic din casă în prima zi a Anului Nou pentru că, procedând astfel, o persoană își aruncă norocul. Tot în prima zi din an nu se iese din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (potrivit tradițiilor, persoanele brunete aduc noroc și fericire, iar cele roșcate și blonde ghinion). În noaptea dintre ani, oamenii își pun o dorință, pentru că aceasta are toate șansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întâmpinată cu mult zgomot (ca în Conu Leonida față cu reacțiunea, de I.L.Caragiale) pentru că zgomotele puternice alungă spiritele rele. Tot de Anul Nou se merge cu capra. Unii oameni desfac șampanie la cumpăna dintre ani, ca să aibă un an mai prosper. Pușcarea petardelor de Anul Nou este practicată de regulă de către cei tineri.Și desigur pe 31 decembrie se colindă cu plugușorul iar pe 1 ianuarie cu sorcova.

Adoptarea datei de 1 ianuarie ca început al anului[modificare | modificare sursă]

Țară Anul de start[4][5]
Veneția 1522
Suedia 1529
Sfântul Imperiu Roman 1544
Spania, Portugalia, Polonia 1556
Prusia, Danemarca[6] și Norvegia 1559
Franța 1564
Țările de Jos de sud[7] 1576
Lorena 1579
Provinciile Unite 1583
Scoția 1600
Rusia 1700
Toscana 1721
Regatul Marii Britanii, Regatul Irlandei și Imperiul Britanic, exceptând Scoția 1752
Thailanda 1941

Imagini specifice Anului Nou[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anthony Aveni, „Happy New Year! But Why Now?” în The Book of the Year: A Brief History of Our Seasonal Holidays, Oxford: Oxford University Press, 2003, pp. 11–28.
  2. ^ The World Book Encyclopedia (1984), vol. XIV, p. 237.
  3. ^ The World Book Encyclopedia (1984), vol. XIV, p. 237.
  4. ^ Old Style and New Style Dates and the change to the Gregorian Calendar: A summary for genealogists”, Mike Spathaky
  5. ^ The Change of New Year's Day
  6. ^ Potrivit lui R.W.Bauer, în Danemarca ziua de 1 ianuarie a fost declarată ca An Nou încă din sec. al XIV-lea (Calender for Aarene fra 601 til 2200, 1868/1993 ISBN 87-7423-083-2), deși 1 ianuarie nu a fost considerat ca An Nou, și deci data (anul) nu a fost schimbată în mod corespunzător până în 1559.
  7. ^ Potrivit decretului din 16 iunie 1575. Hermann Grotefend, „Osteranfang” (Începutul Paștelui), Zeitrechnung de Deutschen Mittelalters und der Neuzeit (Cronologia Evului Mediu german și a epocii moderne germane) (1891–1898)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Anul Nou