Manguste (gen)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Herpestes
Herpestes edwardsii at Hyderaba.jpg
Mangustă indiană comună (Herpestes edwardsii)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Herpestidae
Gen: Herpestes
Illiger, 1811
Specii

10 specii, vezi text

Herpestes.png

Mangustele sau ihneumonii (genul Herpestes) sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor (Herpestidae) răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice.

Descrierea[modificare | modificare sursă]

Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 23-64 cm; lungime cozii - 23-58 cm; înălțimea la greabăn - 19-21 cm. Au o greutate de 0,5-4 kg. Longevitatea este 7-12,5 ani.

Au o siluetă grațioasă. Corpul este alungit, membrele scurte cu câte cinci degete la picioare. Coada lunga, acoperită cu par mai lung decât cel de pe corp.

Capul este relativ mic, lărgit în regiunea neurocraniului, cu un bot scurt, ascuțit, care treptat se îngustează spre nas. Ochii și urechile mici.

Tălpile sunt de obicei fără peri. Ghearele de pe membrele anterioare sunt ascuțite și curbate.

În regiunea anală au glande anale mici ce produc secreții urât mirositoare, respingătoare. Unele specii pot împroșca cu precizie secrețiile direct în ochii dușmanului, așa cum fac sconcșii.

Posedă 2 sau 3 perechi de mamelele.

Formula dentară: 3•1•3-4•2/3•1•3-4•2= 36-40

Blana[modificare | modificare sursă]

Blana diferă după specie și este de obicei moale, cu peri scurți și moi, la unele specii cu peri lungi și aspri.

Culoarea blănii este și ea variabilă după specie și după zonele în care indivizii lor trăiesc: unele specii au o blană cenușiu-verzuie, altele cafeniu-gălbuie sau cenușiu-cafenie pe spate și laturile corpului. Unele specii au spatele acoperit cu pete fin spicate de culoare albă sau cafeniu-gălbuie, deoarece perii au pe lungimea lor mai multe benzi de culori.

Abdomenul este de obicei mai deschis la culoare decât spatele și laturile corpului și poate fi alb; unele specii sunt chiar albe pe abdomen.

Cariotipul[modificare | modificare sursă]

Au un polimorfism cromozomial caracteristic, masculii având cu un cromozom mai puțin decât femele. Cariotipul (numărul diploid de cromozomi) la femelele mangustei egiptene (Herpestes ichneumon) - 44, la masculi - 43; la femelele mangustei indiene comune (Herpestes edwardsi), mangustei indiene mici (Herpestes javanicus auropunctatus), mangustei cu coadă scurtă (Herpestes brachyurus), mangustei indiene brune (Herpestes fuscus) și mangustei crabivore (Herpestes urva) – 36, la masculi - 35.

Răspândirea[modificare | modificare sursă]

Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji.

Habitatul[modificare | modificare sursă]

Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât și prin locuri deschise, nisipoase, până în deșerturi.

Comportamentul[modificare | modificare sursă]

Nu au o periodicitate în activitatea lor de 24 ore, fiind active atât ziua, cât și noaptea. În căutarea hranei parcurg distanțe mari. De obicei, sunt solitare, dar uneori se pot aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi.

Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor.

Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după cap.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului.

Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4.

Importanța[modificare | modificare sursă]

Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex. solenodonul din Insulele Antile) și păsări folositoare, în zonele în care nu aveau dușmani naturali. Din această cauză, în prezent, într-o serie de țări este strict interzis importul sau creșterea de manguste.

Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze.

Sistematica[modificare | modificare sursă]

Genul este reprezentat prin 10 specii:[1][2]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor. Mamifere terestre, vol. II. Editura Academiei Române, București, 1993.
  • Ronald M. Nowak. Walker's Mammals of the World. Volume I. Johns Hopkins University Press, 6th edition, 1999
  • В. Е. Соколов. Систематика млекопитающих. Том 3. Отряды: китообразных, хищных, ластоногих, трубкозубых, хоботных, даманов, сирен, парнокопытных, мозоленогих, непарнокопытных. Москва, "Высшая школа", 1979

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Manguste (gen)
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Manguste