Mafia americană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mafia americană
CommissionChart1963.jpg
Un grafic al FBI cu șefii tuturor familiilor care formează mafia americană (1963)
Înființare1869
TipOrganizație criminală
LocațieStatele Unite ale Americii
Zona deservităRegiunea de nord-est, orașele din vestul mijlociu, Las Vegas și Florida. Alte facțiuni operează în Canada, Montreal și sudul statului Ontario
Limbi oficialeLimba siciliană, Limba italiană, limba engleză
Oameni cheieAl Capone, Lucky Luciano, Meyer Lansky, Salvatore Maranzano, Joe Masseria, Frank Costello, Albert Anastasia, Stefano Magaddino, Joe Profaci, Joseph Bonanno, Carlo Gambino, Paul Castellano, Gaetano Reina, Tommy Lucchese, Angelo Bruno, John Gotti etc.
PersonalPeste 3000 de membri și asociați[1]

Mafia americană[2][3][4] - cunoscută în America de Nord și sub denumirea de Mafia italoamericană, mafia sau the mob[2][3][4] - este o societate secretă bine structurată a italoamericanilor implicată în crima organizată. Membrii acesteia o numesc Cosa Nostra (pronunție în italiană: /ˈkɔːza ˈnɔstra, ˈkɔːsa -/), iar guvernul american La Cosa Nostra (LCN). Numele organizației este derivat din numele mafiei siciliene din moment ce mafia americană a luat naștere odată cu sosirea imigranților italieni din Sicilia. Cu toate acestea, organizația s-a dezvoltat treptat într-o entitate independentă față de mafia siciliană, încorporând alți gangsteri italoamericani și grupuri criminale precum Camorra⁠(d) care activează în Statele Unite și Canada. În America de Nord, este adesea descrisă drept mafia italiană, deși acest termen se poate aplica și celei siciliene sau altor grupuri implicate în crima organizată din Italia⁠(d).

Mafia din Statele Unite a apărut în cartierele sau ghetourile imigranților italieni săraci⁠(d) din East Harlem⁠(d), cartier cunoscut și sub denumirea de Harlemul italian, Lower East Side⁠(d) și Brooklyn din New York City; de asemenea, aceasta a apărut în alte zone de pe coasta de est a Statelor Unite⁠(d) și în unele zone metropolitane importante precum New Orleans[5] și Chicago la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ca urmare a valurilor de imigranți italieni sosiți cu precădere din Sicilia și alte țări regiuni din sudul Italiei. Deși își are rădăcinile în mafia siciliană, ea reprezintă o organizație separată în Statele Unite. Toate grupurile criminale napolitane, calabreze și din alte regiuni italiene înființate în SUA alături de alți criminali italoamericani au format împreună cu mafioții sicilieni o mafie modernă panitaliană în America de Nord. Astăzi, mafia americană are legături cu diverse grupuri italiene precum mafia siciliană, Camorra din Napoli și 'Ndrangheta din Calabria.

Mafia activează astăzi cu precădere în nord-estul Statelor Unite⁠(d), mai precis în New York City, Philadelphia, New Jersey, Buffalo și New England, în zone precum Boston, Providence și Hartford. Concomitent, aceasta este extrem de activă în Chicago și în alte mari orașe industriale⁠(d) din vestul mijlociu precum Kansas City⁠(d), Detroit, Pittsburgh, Milwaukee, Cleveland și St. Louis. O prezență mai slabă, dar totuși semnificativă există în locuri precum New Orleans, Florida, Denver, Las Vegas și Los Angeles.[6] La apogeu, în cel puțin 26 de orașe din Statele Unite existau familii Cosa Nostra cu numeroase filiale în alte orașe. În New York domină cele cinci familii principale ale mafiei americane cunoscute sub denumirea de familia Gambino, familia Lucchese, familia Genovese, familia Bonanno și familia Colombo.Această organizație a dominat o perioadă îndelungată criminalitatea organizată din Statele Unite. Fiecare familie are propriul teritoriu și funcționează independent de celelalte în timp ce coordonarea la nivel național este supravegheată de o Comisie alcătuită din șefii celor mai puternic familii. Deși mafia operează cu precădere în regiunea de nord-est a țării și în Chicago, aceasta continuă să domine crima organizată în ciuda numărului tot mai mare de grupuri criminale.[7][8]

Terminologie[modificare | modificare sursă]

Termenul mafia (pronunție în italiană: /ˈmaːfja/) este derivat din adjectivul sicilian mafiusu care în traducere aproximativă înseamnă „îndrăzneală”, dar poate fi tradus și prin „bravadă”. Dacă ne referim la un bărbat, mafiusu (mafioso în italiană) însemna în Sicilia secolului XIX „neînfricat“, „întreprinzător“ și „mândru“ conform cercetătorului Diego Gambetta⁠(d).[9] Dacă ne referi la o femeie însă, adjectivul feminin mafiusa înseamnă „frumos” sau „atractiv”. În America de Nord, mafia americană poate fi denumită în mod colocvial „Mafia” sau „the Mob”. Fără un context bine stabilit, cei doi termeni pot provoca confuzie: termenul „mafia” denotă atât mafia siciliană, cât și crima organizată din Italia⁠(d) în general în timp ce prin termenul „the mob” ne referim la grupuri implicate în crima organizată (precum mafia irlandeză⁠(d)) sau la crima organizată în general.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Origini: Mâna neagră[modificare | modificare sursă]

Mafia din Statele Unite intră pentru prima dată în atenția presei în primăvara anului 1869 când ziarul New Orleans Advocate⁠(d) publică un articol în care atrage atenția asupra faptului că al doilea district este invadat de „cunoscuți ucigași, contrabandiști și hoți sicilieni care au înființat în ultima lună un fel de parteneriat sau societate care se ocupă cu furturi și tulburarea liniștii orașului”. Italienii din sudul Italiei au emigrat cu precădere în Brazilia și Argentina, iar navele lor treceau prin portul orașului New Orleans.

Giuseppe Morello⁠(d), considerat unul dintre primii membri ai mafiei care a emigrat în Statele Unite, era recunoscut după malformația congenitală de la mâna dreaptă.

Grupurile asociate mafiei au câștigat influență mai întâi în zona New York City. Aceștia au operat cu precădere în cartierele populate de imigranți italieni săraci înainte să-și extindă operațiunile la nivelul orașului și într-un final la nivel național. Mâna neagră este denumirea dată unei metode de șantaj utilizate în cartierele italiene la începutul secolului al XX-lea. Aceasta era considerată în mod incorect metoda tipică a unei singure organizații deoarece infractorii din comunitățile italiene din întreaga țară o utilizau.[10] Infracțiunea constă în trimiterea de scrisori unor persoane în care acestea erau amenințate cu violență fizică, răpire, incendiere⁠(d) sau crimă dacă nu livrează o anumită sumă de bani într-o locație specifică.[11]

Giuseppe Morello⁠(d) a fost recunoscut drept primul membru al mafiei care a emigrat în Statele Unite.[12] Acesta și alți șase sicilieni au fugit în New York după uciderea a 11 proprietari de terenuri bogați, a cancelarului și a unui vicecancelar dintr-o provincie siciliană.[12] A fost arestat în New Orleans în 1881 și extrădat în Italia.[12]

Din anii 1890 până în 1920, grupul Five Points Gang⁠(d) din New York, fondat de Paul Kelly⁠(d), a dominat străzile din Mica Italie din Lower East Side⁠(d). Kelly a recrutat niște huligani care au devenit ulterior unii dintre cei mai faimoși șefi ai secolului (e.g. Johnny Torrio, Al Capone, Lucky Luciano și Frankie Yale⁠(d)). Gașca era adesea în conflict cu Eastman Gang⁠(d) care activa în aceeași zonă. Camorra napolitană era, de asemenea, foarte activă în Brooklyn. În Chicago, cartierul italian Ward 19 a devenit cunoscut sub numele de „Bloody Nineteenth” (în română Sângerosul 19) din cauza faptelor violente petrecute în zona respectivă, majoritatea fiind comise de mafie.

Se speculează că în New Orleans a avut loc primul incident mafiot din Statele Unite care a intrat în atenția publicului național și internațional.[13] Pe 15 octombrie 1890, inspectorul poliției din New Orleans, David Hennessy⁠(d), a fost executat. Este încă neclar dacă imigranții italieni l-au ucis sau dacă a fost o înscenare⁠(d) pusă la cale de nativii care urau imigranții.[13] Sute de sicilieni au fost arestați în baza unor acuzații nefondate, iar nouăsprezece dintre aceștia au fost în cele din urmă acuzați de crimă. Aceștia au fost însă achitați, moment în care în comunitate au început să apară zvonuri despre martori intimidați și mite.[13] La 14 martie 1891, cetățenii revoltați din New Orleans au linșat 11 dintre cei 19 inculpați⁠(d): doi au murit spânzurați, nouă au fost împușcați, iar ultimii opt au scăpat.[14][15][16]

Perioada Prohibiției[modificare | modificare sursă]

La 16 ianuarie 1919, prohibiția începe în Statele Unite odată cu adoptarea celui de-al 18-lea amendament la Constituția Statelor Unite⁠(d) prin care producerea, transportul și comercializarea alcoolului erau scoase în afara legii. În ciuda acestor interdicții, exista o cerere foarte mare din partea publicului. Din această cauză, polițiștii și politicienii au început să tolereze distribuirea băuturilor alcoolice prin orașe. Deși mafia nu era implicată în mod explicit, rata criminalității în perioada prohibiției a crescut de la 6.8 per 100.000 de locuitori la 9.7, iar în primele trei luni de după adoptarea amendamentului, sticle de whiskey⁠(d) în valoare de jumătate de milion de dolari au fost furate din depozitele guvernamentale.[17] Au fost peste 900.000 de cazuri în care sticle de lichior au fost transportate în apropierea orașelor din Statele Unite.[18] Bandele criminale și politicienii au profitat de prohibiție și au distribuit cantități mari de alcool în diferite oraș. Majoritatea băuturilor au fost importante din Canada,[19][20] Caraibe și vestul mijlociu unde alambicurile⁠(d) încă produceau ilegal alcool.

Ascensiunea la putere a lui Al Capone în Chicago l-a transformat într-o figură importantă din perioada Prohibiției.

La începutul anilor 1920, Benito Mussolini a preluat controlul asupra Italiei și valuri de imigranți italieni au fugit în Statele Unite. Membrii mafiei siciliene au fugit, de asemenea, în Statele Unite deoarece Mussolini a început să intervină în activitățile mafiei.[21] Majoritatea imigranților italieni locuiau în blocuri⁠(d). Unii s-au alăturat mafiei ca să scape din sărăcie.

Mafia a profitat de interdicție și a început să vândă alcool ilegal. Profiturile obținute în urma acestei activități le-au depășit cu mult pe cele obținute din taxele de protecție⁠(d), șantaj, jocuri de noroc și prostituție. Interzicerea le-a permis familiilor asociate mafiei să obțină venituri uriașe.[22][23][24] Odată cu trecerea timpului, diverse grupuri au început să domine crima organizată din diferite orașe. În jurul acestei industrii a distribuirii ilegale a alcoolului a început organizarea primelor găști, cu câțiva ani înainte de reorganizarea lor sub formă de familii. Ca să funcționeze, noua industrie avea nevoie de membri la toate nivelurile (i.e. șefi, avocați, camionagii și persoane care să elimine competiția prin amenințări sau violență fizică). Găștile își deturnau reciproc transporturile și le cereau rivalilor să plătească taxe de protecție; din acest motiv, gardieni înarmați însoțeau întotdeauna mașinile care livrau alcool.[25][26]

În anii 1920, familiile mafiei au început să pornească războaie cu scopul de a controla întreaga operațiune de distribuție a băuturilor alcoolice. În conflicte au fost implicate și găștile de irlandezi și evrei care urmăreau să obțină controlul operațiunilor desfășurate în propriile teritorii. În New York, Frankie Yale⁠(d) a intrat în conflict cu White Hand Gang⁠(d). În Chicago, Al Capone și familia sa elimină gruparea irlandeză North Side⁠(d).[27][28] În New York, până la sfârșitul anilor 1920, au apărut două grupuri implicate în crima organizată care luptau pentru controlarea lumii interlope, unul condus de Joe Masseria și celălalt condus de Salvatore Maranzano.[29] Tensiunile dintre cei doi au provocat războiul Castellammarese. Masseria este asasinat în 1931, iar Maranzano împarte găștile din New York în cinci familii.[29] Acesta, primul lider al mafiei americane, a stabilit codul de conduită al organizației, a înființat structura unei „familii” și a stabilit proceduri de soluționare a disputelor.[29] Într-o mișcare fără precedent, Maranzano se declară capo di tutti i capi și le cere familiilor să-i plătească tribut. Acest nou rol asumat de Maranzano nu a fost pe placul celorlalte familii, motiv pentru care șase luni mai târziu a fost asasinat la ordinele lui Charles „Lucky” Luciano. Tot Luciano orchestrase și asasinarea lui Masseria.[30]

Comisia[modificare | modificare sursă]

Charles „Lucky” Luciano la hotelul Excelsior din Roma (1948)

Ca alternativă la practica despotică a mafiei de a pune un gangster în funcția de capo di tutti capi, Luciano a creat Comisia în 1931[31] unde șefii celor mai puternice familii erau considerați egali, votau cu privire la problemele importante care afectau mafia și rezolvau disputele dintre familii. Această organizație controla Sindicatul național al crimei, iar după înființarea sa a urmat o perioadă de pace și prosperitate.[32] Până la mijlocul secolului, au apărut 26 de familii asociate mafiei și recunoscute de Comisie, fiecare cu sediul într-un oraș diferit (excepție făcând cele cinci familii din New York City).[33] Fiecare familie funcționa independent de celelalte și avea un teritoriu exclusiv unde își desfășura activitatea.[31] Spre deosebire de generația trecută a „Mustache Pete” - din care făceau parte Maranzano și Masseria - care discuta afaceri doar cu alți etnici italieni, noua generație intitulată „Young Turks” era mai dispusă să lucreze cu alte grupuri precum mafia evreiască pentru a obține mai mulți bani. Mafia a prosperat datorită unui set de reguli stricte (i.e. o structură ierarhică bine stabilită și un cod al tăcerii⁠(d) care interzice cooperarea cu autoritățile, omertà). Nerespectarea acestor reguli se pedepsește cu moartea.

Influența pe care a dobândit-o mafia în perioada prohibiției a continuat să crească și după legalizarea alcoolului. Imperiile criminale care și-au extins operațiunile cu ajutorul banilor obținuți din vânzarea ilegală de băuturi au descoperit alte căi prin care să câștige sume mari de bani. După legalizare în 1933, mafia s-a implicat în diferite activități ilegale: pariuri, împrumuturi⁠(d), șantaj, taxe de protecție, trafic de droguri și controlarea sindicatelor.[34] La mijlocul secolului XX, se specula că mafia s-a infiltrat în numeroase sindicate din Statele Unite, în special în Teamsters⁠(d) și Asociația Internațională a Docherilor⁠(d).[35] Acest fapt le-a permis să intre în afaceri legitime foarte profitabile din domeniul construcțiilor, demolărilor, gestionarea deșeurilor, comerțului cu amănuntul, industria confecțiilor și diferite operațiuni în docuri.[36] Mai mult, aveau acces la fondurile de pensii ale sindicatelor, amenințau întreprinderile cu greve și organizau pariuri frauduloase⁠(d). În New York, majoritatea construcțiilor nu putea fi realizate fără aprobarea celor cinci familii. În porturi și docuri, mafia mituia membrii sindicatului ca să obțină informații despre obiectele valoroase care ajungeau în port; marfa primită era furată și vândută la suprapreț.

Meyer Lansky a intrat în industria cazinourilor din Cuba în anii 1930 în timp ce mafia era deja implicată în exportul de zahăr și rom cubanez.[37] Când prietenul său Fulgencio Batista a devenit președinte al Cubei în 1952, mai multor șefi ai mafiei li s-a permis să investească în cazinouri. Conform unei estimări, existau nu mai puțin de 19 cazinouri deținute de gangsteri.[37] Când guvernul lui Batista a fost răsturnat ca urmare a revoluției cubaneze, succesorul său, Fidel Castro, a interzis toate investițiile din SUA, decizie care a pus capăt operațiunilor mafiei în Cuba.[37] În aceeași perioadă, Las Vegas era văzut drept un „oraș deschis” în care orice familie poate activa. Odată ce Nevada a legalizat jocurile de noroc, gangsterii au profitat de această modificare, iar industria cazinourilor a devenit foarte populară în Las Vegas. Din anii 1940, familiile asociate mafiei din New York, Cleveland, Kansas City, Milwaukee și Chicago au devenit interesate de cazinourile din zonă. Aceștia au primit împrumuturi din fondul de pensii al sindicatului Teamsters aflat sub controlul lor.[38] Când banii ajungeau în camera de numărare⁠(d), existau persoane angajate să preia o parte din sumele câștigate înainte să fie înregistrate și să le livreze șefilor.[38] Pierderile nu au fost înregistrate, însă suma se estimează la sute de milioane de dolari.

Deoarece operau pe ascuns, poliția nu a intervenit în activitățile mafiei. Poliția locală nu dispunea de resursele și cunoștințele necesare ca să poată combate în mod eficient crima organizată comisă de o societate secretă despre care nu știau că există.[39] O mare parte din angajații poliției și ai tribunalelor erau pur și simplu mituiți, iar martorii erau intimidați.[39] În 1951, un comitet al Senatului Statelor Unite, intitulat comitetul Kefauver⁠(d), a stabilit că o „organizație criminală sinistră” cunoscută sub numele de mafia funcționează în țară.[40] Mai mulți gangsteri au fost chemați la audieri, însă puțini au depus mărturie și niciunul nu a oferit informații semnificative. În 1957, poliția statală din New York a descoperit o întâlnire a mafiei și a arestat personalități din întreaga țară în Apalachin, New York⁠(d). Evenimentul - denumit Întâlnirea Apalachin - a forțat Biroul Federal de Investigații să recunoască crima organizată ca fiind o mare problemă în Statele Unite și să schimbe modul în care oamenii legii o investighează.[40] În 1963, Joe Valachi⁠(d) a devenit primul membru al mafiei care a depus mărturie⁠(d) și a furnizat informații detaliate despre modul în care funcționează și secretele sale. Mai mult, acesta a dezvăluit existența mafiei, fapt care a permis FBI-ului să ancheteze agresiv Sindicatul național al crimei.[41] Ca urmare a declarațiilor lui Valachi, mafia nu a mai reușit să opereze din umbră. Ca să investigheze crima organizată la nivel național, FBI-ul a înființat Organized Crime Strike Force în diferite orașe. În ciuda acestor măsuri, mafia a continuat să-și desfășoare activitățile criminale. Abia la începutul anilor 1980, FBI-ul a reușit să pună probleme mafiei odată cu izgonirea acestora din Las Vegas și limitarea influenței pe care o aveau în sindicate.

Surse de venit[modificare | modificare sursă]

Spre sfârșitul anilor 1970, mafia era deja infiltrată în multe industrii,[42] inclusiv în pariurile sportive din mediile universitare⁠(d). Mai mulți membri ai familiei Lucchese au fost implicați într-un scandal cu echipa de baschet a Colegiului Boston; Rick Kuhn, Henry Hill și alții asociați ai familiei au manipulat rezultatele jocurilor în timpul sezonului de baschet 1978-1979. Prin mituirea și intimidarea mai multor membri ai echipei, aceștia s-au asigurat că vor obține câștiguri din fiecare meci.[43]

Unul dintre cele mai profitabile câștiguri pentru mafie a fost evaziunea fiscală din vânzarea de petrol. Acest lucru le-a permis să vândă benzină la prețuri foarte mici. Michael Franzese, cunoscut sub numele de Yuppie Don, a obținut peste 290 de milioane de dolari din impozitele pe benzină. Acesta a fost prins în 1985.[44] [45]

Frank Sinatra alături de membri ai mafiei. În fotografie apar gangsteri importanți precum Paul Castellano (ultimul din stânga), Carlo Gambino (cel cu ochii închiși) și Jimmy Fratianno (în spatele lui Gambino).

Prin coruperea muncitorilor, mafia a ajuns să controleze numeroase industrii și să-și întărească influența în multe orașe cu sindicate puternice precum New York, Philadelphia, Chicago, Detroit și multe altele. O parte din membrii săi erau angajați în sindicate, iar unii au ajuns inclusiv în funcția de director. Mafia a controlat sindicatele din întreaga țară cu scopul de a extorca bani și resurse din marile întreprinderi, fiind acuzați de coruperea unor organizații precum Compania de Apă New Jersey, Uniunea Muncitorilor din Industria Betonului și International Brotherhood of Teamsters⁠(d).[46]

Restaurantele reprezentau un alt mijloc prin care mafia putea obține putere economică. O mare parte din aceste restaurante erau situate în New York City. Acestea erau atât locuri în care erau organizate întâlniri importante și asasinați diferiți mafioți, cât și locuri în care se făcea contrabandă cu droguri și alte bunuri ilegale. Din 1985 până în 1987, mafioții sicilieni din SUA au importat heroină în valoare de 1.65 de miliarde de dolari prin intermediul pizzeriilor⁠(d), marfa fiind ascunsă în diferite produse alimentare.[47][48]

Mafia a obținut cele mai multe câștiguri din cazinourile din Las Vegas, Nevada construite imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.[49] Mulți consideră că mafia a contribuit enorm la dezvoltarea orașului la mijlocul secolului XX.[50] Milioanele de dolari care au fost investite în noile cazinouri au influențat creșterea economică ulterioară. Profiturile obținute în marile cazinouri au finanțat numeroase activități ilegale ale mafiei din anii 1950 până în anii 1980.[49] În aceeași perioadă încep să fie construite mai multe cazinouri din banii mafiei: Stardust⁠(d), Sahara⁠(d), Tropicana⁠(d), Desert Inn⁠(d) și Riviera⁠(d). Numărul turiștilor a crescut de-a lungul anilor 1960 și a contribuit la economia locală.

Cu toate acestea, în anii 1960 influența mafiei asupra economiei din Las Vegas începe să scadă.[51] Guvernul statului Nevada și guvernul federal au lucrat împreună împotriva activităților derulate de mafie pe Las Vegas Strip⁠(d). În 1969, legislativul statului Nevada a adoptat o lege prin care se simplifică procesul de achiziționare a cazinourilor de către corporații. Această modificare a atras noi investiții în economia locală. Congresul Statelor Unite a adoptat legea RICO⁠(d) un an mai târziu. Legea permite autorităților să investigheze activitățile mafiei. În anii 1980, influența mafiei în Las Vegas a scăzut puternic. Prin legea RICO, numeroși membri ai mafiei au fost condamnați la închisoare.[52]

Legea RICO[modificare | modificare sursă]

Când Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act⁠(d) (Legea RICO) a devenit lege federală în 1970, aceasta reprezentat un instrument extrem de eficient în urmărirea penală a gangsterilor. Ea prevede sancțiuni penale serioase pentru faptele comise de un membru care activează pentru organizații criminale. Încălcarea legii se pedepsește cu până la 20 de ani de închisoare pentru fiecare acuzație, amendă de maxim 25.000 de dolari, iar toate proprietățile obținute ilegal de condamnat vor fi confiscate.[53] Legea RICO s-a dovedit a fi o procedură puternică prin faptul că atacă întreaga organizație coruptă, nu doar indivizii care pot fi ușor înlocuiți.[54] Între 1981 și 1992, 23 de șefi din întreaga țară, 13 subșefi și 43 de capos au fost condamnați ca urmare a adoptării legii.[55] Peste 1.000 de familii implicate în crima organizată au fost condamnate până în 1990.[53] Deși a afectat în mod semnificativ multe familii din întreaga țară, cele mai puternice au continuat să domine crima organizată în propriile teritorii în ciuda noilor legi care intervin puternic în operațiunile acestora.

Un cunoscut caz rezolvat datorită legii RICO a fost cel al lui John Gotti și Frank Locascio, ambii condamnați la închisoare pe viață în 1992[56] cu ajutorul informațiilor oferite de subșeful Sammy Gravano. Acesta a obținut imunitate⁠(d) după ce a decis să colaboreze cu autoritățile.[57][58] Pe lângă faptul că puteau modifica anii din sentințele date de tribunal, FBI-ul introducea gangsteri în Programul Federal de Protecție a Martorilor din Statele Unite⁠(d) unde le schimba identitatea și îi sprijinea financiar pe viață. Prin urmare, zeci de mafioți au ajuns să depună mărturie și să ofere informații în anii 1990. În această perioadă, influența și puterea mafiei în crima organizată a scăzut enorm de mult.

Sammy Gravano (stânga) și Anthony Casso⁠(d) într-o fotografie realizată de agenți FBI sub acoperire.

Pe 9 ianuarie 2003, șeful familiei Bonanno, Joseph Massino, a fost arestat și acuzat alături de Salvatore Vitale⁠(d), Frank Lino și capo Daniel Mongelli într-un dosar de crimă organizată. Massino era acuzat și că a ordonat asasinarea lui Napolitano în 1981.[59][60] Procesul lui Massino a început pe 24 mai 2004, cazul fiind judecat de Nicholas Garaufis⁠(d), iar Greg D. Andres și Robert Henoch conduceau urmărirea penală.[61] Acesta era cercetat pentru șapte crime, incendiere, șantaj, împrumuturi, pariuri ilegale și spălare de bani.[62] După o deliberare de cinci zile, juriul l-a găsit vinovat pe Massino la 30 iulie 2004.

Imediat după condamnarea din 30 iulie, Massino a solicitat o întâlnire cu judecătorul Garaufis unde a decis să ofere informații despre activitățile familiei[63] cu scopul de a evita pedeapsa cu moartea. Procurorul general⁠(d) John Ashcroft⁠(d) avea de gând să le ceară procurorilor federali să solicite pedeapsa cu moartea pentru Massino.[64] Acesta urma să fie primul șef al unei familii executat pentru crimele sale și primul șef care riscă pedeapsa cu moartea de la executarea lui Louis Buchalter în 1944.[65] Massino a devenit primul don al unei familii newyorkeze care a decis să depună mărturie și al doilea din istoria mafiei americane[66] (șeful familiei din Philadelphia⁠(d) , Ralph Natale, a decis să colaboreze în 1999 când a fost acuzat de trafic de droguri, deși Natale a fost mai degrabă un șef de fațadă folosit de adevăratul don în calitate de diversiune).[67]

În secolul XXI, mafia a continuat să fie implicată în diverse activități ilegale. Printre acestea se numără crima, șantajul, coruperea funcționarilor publici, jocurile de noroc, infiltrarea în întreprinderi legale, coruperea muncitorilor, împrumuturi, scheme de fraudă fiscală și schemele de manipulare a stocurilor⁠(d).[68] Un alt factor care a contribuit la decăderea mafiei a fost asimilarea italienilor americani, numărul de posibili recruți fiind din ce în ce mai mic. Deși înainte activa la nivel național, mafia de astăzi își desfășoară operațiunile cu precădere în Chicago și regiunea de nord-est.[69] În timp ce alte organizații criminale - i.e. mafia rusă⁠(d), triadele⁠(d). cartelurile⁠(d) mexicane etc. - au preluat o parte din activitățile ilegale, mafia a continuat să domine crima organizată din aceste regiuni, în parte datorită structurii sale ierarhice.[69] Oamenii legii sunt conștienți de o posibilă reapariție a mafiei după evenimentele din anii 1990, însă polițiile locale și FBI-ul sunt mai preocupate de securitatea internă și mai puțin de crima organizată în perioada de după atacurile din 11 septembrie.[70][71] Pentru a evita urmărirea penală, mafia modernă lucrează prin intermediari precum bandele de motocicliști.[69]

Structura[modificare | modificare sursă]

Mafia family structure tree.en.svg

Mafia americană funcționează în baza unei structuri ierarhice stricte. Deși similară cu cea siciliană, organizarea sa a fost creată de Salvatore Maranzano în 1931. Acesta a împărțit mafia newyorkeză în celebrele cinci familii, fiecare având un don, subșef, caporegime și soldați - toți membrii săi fiind de origine italiană - în timp ce asociații pot fi de orice origine.[72][73][74] Toți membrii inițiați sunt descriși drept made men, fapt care denotă că în lumea interlopă orice atac asupra lor va fi răzbunat. Cu excepția asociaților, toți sunt membri oficiali ai unei familii implicate în crima organizată. Cele trei poziții de frunte (i.e. boss, subșef și consigliere) alcătuiesc „administrația”, iar sub aceasta există bande de soldați și asociați în fruntea cărora se află un caporegime la ordinele căruia aceștia acționează. Acesta păstrează legătura cu administrația și transmite informații de la nivelul străzii. Când un boss ia o decizie, acesta rareori o transmite în mod direct soldaților. De fiecare dată când emite ordine, o face prin subșeful său, prin consigliere sau prin capos. Ordinele sunt apoi transmise soldaților. Această organizare împiedică implicarea directă a unui don în activitățile ilegale pe care o familie le desfășoară.

  • Boss - uneori numit don, kingpin sau naș - este capul familiei și domină asemenea unui dictator. Acesta primește o parte din veniturile obținute de membrii care desfășoară activități ilegale în numele familiei.[75] În unele familii, șeful poate fi ales prin vot de către capos. În cazul unei egalității, subșeful trebui să voteze. La început, toți membrii unei familii alegeau prin vot donul, însă spre finalul anilor 1950 s-a renunțat la acest proces deoarece atrăgea prea multă atenție.[76] Un exemplu este modul în care a fost ales John Gotti în 1986. Conform lui Sammy Gravano, o ședință a fost organizată într-un subsol unde toți capos au fost percheziționați, iar oamenii lui Gotti au stat în spatele lor în timpul votului. Apoi Gotti a fost proclamat don al familiei Gambino.
    • Acting boss (în română șef interimar) - preia funcția de boss al familiei dacă șeful oficial este ucis, bolnav sau încarcerat.
    • Front boss (în română șef de fațadă) - participă la evenimentele publice în locul șefului oficial cu scopul de a distrage atenția oamenilor legii și păstra ascunsă identitatea adevăratului lider.
  • Subșef - acesta este ales de către boss și ocupă a doua funcție ca importanță în familie. Responsabilitatea sa este să supravegheze activitățile zilnice. Acesta obține o parte din veniturile pe care le primește donul. În general, subșeful urmează la conducerea familiei în cazul în care liderul este închis sau ucis; în unele cazuri activează doar ca acting boss.
  • Consigliere - este un consilier al donului și deseori considerat „mâna sa dreaptă”. Deseori acționează ca mediator în discuțiile dintre membrii familiei și ca reprezentant în întâlnirile cu celelalte familii rivale asociate mafiei americane, respectiv cu oameni de afaceri importanți. Acesta este al treilea membru ca importanță din „administrația” unei familii și de obicei este un membru în vârstă foarte respectat și familiarizat cu procedurile interne ale organizației. Un consigliere este ales din rândul persoanelor de încredere de către boss.
  • Caporegime (sau capo) - un caporegime (căpitan) este responsabil de o gașcă de soldați care acționează la ordinele sale. Fiecare „echipă” constă din 10-20 de soldați și numeroși asociați. Un capo este numit de către boss și transmite informații din teren fie acestuia, fie subșefului. Un capo acordă șefului o parte din câștigurile sale și ale subalternilor săi. Mai mult, acesta pune în aplicare ordinele primite de la „administrație”. Un caporegime coordonează infiltrarea unor apropiați în filialele locale ale sindicatelor. Dac acesta devine suficient de puternic, în unele cazuri poate să dețină mai mult putere decât o parte din superiorii săi (e.g. Anthony Corallo⁠(d) a ajuns din poziția de caporegime să conducă familia Lucchese după moartea donului).
  • Soldat (în italiană soldato) - un soldat este un membru al familiei care, tradițional vorbind, trebuie să fie la origine complet italian (deși astăzi multe familii acceptă și bărbați pe jumătate italieni cu condiția ca jumătatea să vină de pe partea paternă). Odată ce un membru devine made man, acesta devine untouchable (în română de neatins) și doar la ordinul dat de șeful familie poate fi ucis. Când „cărțile sunt deschise” (în engleză Books are open) o familie acceptă noi membri, iar un membru cu drepturi depline poate să recomande un asociat pentru poziția de soldat. Soldații sunt principalii muncitori ai familiei, cei care comit infracțiuni precum atacuri, crimă, șantaj, intimidare etc.
  • Asociat - Un asociat nu este membru al mafiei, dar lucrează pentru o familie implicată în crima organizată. Asociații includ o gamă largă de persoane care lucrează pentru familie. Acesta poate să aibă exact aceleași atribuții pe care le are și un soldat. Cei care au potențialul să devină membri oficiali trebuie să-și demonstreze valoarea. Odată ce o familie acceptă noi membri, cei mai buni asociați de origine italiană sunt evaluați și promovați la gradul de soldat. Un asociat poate fi și un simplu infractor care lucrează ca intermediar în tranzacții ilegale sau o persoană care desfășoară afaceri cu familia. În alte cazuri, un asociat ar putea fi și un reprezentant corup al unui sindicat sau un om de afaceri.[77] Cei care nu sunt italieni nu pot deveni made men, deși există gangsteri precum Meyer Lansky, Bugsy Siegel, Murray Humphreys⁠(d), Mickey Cohen, Gus Alex, Bumpy Johnson⁠(d), Frank Sheeran, Gerard Ouimette și James Burke au avut o influență puternică în interiorul propriilor familii și au câștigat respectul membrilor mafiei.

Ritualuri și obiceiuri[modificare | modificare sursă]

Ritualul de inițiere în mafiei⁠(d) prin care un asociat devine made man își are originea în diverse surse precum confraternitățile romano-catolice și lojile masonice din Sicilia de la mijlocul secolului XIX.[78] În cadrul ceremoniei de inițiere, viitorul membru este înțepat într-un deget cu un ac, iar câteva picături de sânge sunt stoarse pe o foaie cu imaginea unui sfânt. Foaia este arsă și purtată dintr-o mână în alta de către viitorul membru în timp ce depune un jurământ de loialitate față de familie. Jurământul are denumirea de Omertà. Această informație a fost confirmată în 1986 de informatorul Tommaso Buscetta⁠(d).[79]

Eliminarea unui made man trebuie aprobată de conducerea familiei sale. În starea de război, familiile „merg la saltele” (în engleză go to the mattresses), adică se pregătesc pentru război. Expresia a fost preluată din filmul Nașul, originea sa nefiind cunoscută.[80] Omertà este un jurământ cheie sau cod de tăcere⁠(d) în mafie conform căruia membrii nu cooperează cu autoritățile, guvernul sau neafiliații în cazul în care sunt interogați.[81][82] Ca o persoană să devină made man sau membru cu drepturi depline, acesta trebuie să fie conform tradiției bărbat de origine siciliană;[83] mai târziu au fost acceptați și bărbați de origine italiană[84] și chiar bărbații pe jumătate italieni (doar pe parte paternă).[83] Potrivit lui Salvatore Vitale⁠(d), într-o întâlnire a Comisiei din 2000 s-a decis că doar bărbații cu ambii părinți de origine italiană să poată deveni membri.[85] Nu este ieșit din comun ca un membru să aibă o amantă.[86] Conform tradiției, membrii nu aveau voie să poarte mustață, un obicei tipic generației Mustache Pete.[87][88] Homosexualitatea este incompatibilă cu codul de conduită al mafiei. În 1992, John D'Amato⁠(d), șeful interimar al familiei DeCavalcante⁠(d), a fost ucis după ce s-a bănuit că este homosexual.[89]

Listă cu familiile asociate mafiei[modificare | modificare sursă]

Următoarea este o listă a familiilor asociate mafiei americane care au fost active în Statele Unite. Rețineți că unele familii au membri și asociați care lucrează și în alte regiuni. Organizația nu se limitează la aceste regiuni. Familia Bonanno și familia Buffalo au fost influente în mai multe facțiuni din Canada, inclusiv în familia Rizzuto⁠(d), familia Cotroni⁠(d),[90][91][92] familia Luppino⁠(d) și familia Papalia⁠(d).[93][94] .

„Don Vito” Genovese a fost liderul familiei Genovese și mentor al viitorului don al familiei, Vincent „The Chin” Gigante.

Cooperarea cu guvernul Statelor Unite[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

U.S. Naval Intelligence au încheiat un acord cu Lucky Luciano după distrugerea SS Normandie conform căruia acesta va elimina orice sabotor din docurile newyorkeze.[95] Ca urmare a acestui dezastru, ambele părți au decis să asigure securitatea coastei de est a Statelor Unite în după-masa zilei de 9 februarie 1942. În timpul procesului de transformare într-o navă de luptă, SS Normandie a izbucnit în flăcări în mod misterios. Din cei 1.500 de marinari și civili aflați la bord, doar unul singur nu a supraviețuit, iar alți 128 au fost răniți. În raportul său publicat doisprezece ani mai târziu, William B. Herlands, comisarul de investigații, a apărat decizia guvernului SUA de a cere ajutorul unor cunoscuți infractori: „Serviciile de informații erau foarte preocupate de problemele ridicate de sabotaj și spionaj... Se suspecta că există scurgeri de informații cu privire la traseul flotei. Normandie, care era convertită într-o navă de război sub numele de Lafayette, a fost incendiată în North River, New York City. Se bănuia că ar fi fost vorba de un act de sabotaj”.[96]

Planuri de asasinare a președintelui Fidel Castro[modificare | modificare sursă]

În august 1960, colonelul Sheffield Edwards, directorul Biroului de Securitate al Agenția Centrală de Informații (CIA), a propus ca președintele cubanez Fidel Castro să fie asasinat de către mafie. Între august 1960 și aprilie 1961, CIA a formulat cu ajutorul membrilor mafiei o serie de planuri prin care să-l elimine pe Castro.[97]Se presupune că printre cei implicați au fost Printre cei presupuși implicați se numărau Sam Giancana, Carlos Marcello, Santo Trafficante Jr. și John Roselli⁠(d).[98]

Recuperarea cadavrelor celor trei activiști în Mississippi[modificare | modificare sursă]

În 2007, Linda Schiro a declarat în cadrul unui proces că iubitul ei decedat Gregory Scarpa⁠(d), un capo al familiei Colombo, a fost recrutat de FBI cu scopul de a-i ajuta la descoperirea cadavrelor celor trei activiști pentru drepturile civile care fuseseră uciși în Mississippi în 1964⁠(d) de către Ku Klux Klan. Schiro a susținut că a fost în Mississippi alături de Scarpa la momentul respectiv și a mărturisit că agenții FBI i-au dat o armă de foc și bani cash. De asemenea, a declarat că Scarpa a introdus arma în gura unui membru KKK ca să obțină informații despre locul în care au fost îngropate cadavrele. Povești similare în care mafia a ajutat statul să recupereze cadavrele unor persoane dispărute au fost publicate de Daily News, dar nu au fost niciodată menționate în instanță.[99][100]

Reacția autorităților[modificare | modificare sursă]

Frank Costello a fost unul dintre mafioții care au depus mărturie în fața comitetului Kefauver care investiga crima organizată.

Pentru numeroase familii mafiote, uciderea unei reprezentat al statului este interzisă deoarece poliția poate interveni brutal în afacerile și operațiunile familiei ca răzbunare. În cazuri rare, încercarea de a elimina un reprezentant este pedepsită cu moartea. Gangsterul evreu Dutch Scultz a fost ucis de mafia italiană după ce a declarat că dorește să-l asasineze pe procurorul newyorkez Thomas Dewey. Un astfel de incident ar fi atras atenția oamenilor legii. Cu toate acestea, mafia a asasinat și polițiști la începuturile sale. De exemplu, ofițerul de poliție Joseph Petrosino⁠(d) a fost împușcat de mafioții sicilieni în timp ce patrula în Sicilia. O statuie a fost ridicată în numele său.[101]

Comitetul Kefauver[modificare | modificare sursă]

În 1951, un comitet special⁠(d) al Senatului SUA - prezidat de senatorul democrat din Tennessee Estes Kefauver⁠(d) - a stabilit că o „sinistră organizație criminală” cunoscută sub numele de mafia operează în Statele Unite. Ședințele susținute de Comitetul special al Senatului Statelor Unite pentru Investigarea Criminalității în Comerțul Interstatal⁠(d) (cunoscut sub numele de „Audierile Kefauver”) au fost televizate la nivel național și au capturat atenția poporului american, moment în care Biroul Federal de Investigații a fost obligat să recunoască existența criminalității organizate. În 1953, aceștia au înființat „Programul Top Hoodlum”; prin intermediul programului se urmărea colectarea de informații despre gangsteri și transmiterea lor agenților din Washington.[102]

Întâlnirea din Apalachin[modificare | modificare sursă]

Întâlnirea din Apalachin a fost un summit⁠(d) istoric al mafiei americane organizat la casa mafiotului Joseph "Joe Barber" Barbara⁠(d) la adresa 625 McFall Road din Apalachin, New York⁠(d) pe 14 noiembrie 1957.[103][104][105][106][107][108][109][110] Se speculează că reuniunea a avut loc cu scopul de a discuta subiecte legate de cămătărie, trafic de droguri, jocuri de noroc, dar și despre cine preia operațiunile controlate de Albert Anastasia, recent asasinat.[111][112] Se estimează că 100 de mafioți din Statele Unite, Italia și Cuba au participat la această întâlnire.[112] Imediat după asasinarea lui Anastasia din octombrie și după preluarea controlului asupra familiei Luciano, redenumită familia Genovese, de la Frank Costello, Vito Genovese și-a dorit ca noua sa poziție să fie recunoscută în cadrul unei întâlniri naționale. Una dintre consecințele întâlnirii din Apalachin a fost decizia de a nu mai accepta alți membri. Abia în 1976 vor fi „deschise cărțile” din nou.[113]

Oamenii legii din zonă și cei de stat au devenit bănuitori în momentul în care numeroase mașini scumpe înmatriculate în diferite zone din țară au ajuns în „cătunul somnoros Apalachin”.[114] După ce au blocat câteva drumuri⁠(d), poliția a întrerupt întâlnirea, fapt care i-a determinat pe mulți dintre participanți să fugă fie în pădure, fie în jurul proprietății Barbara.[115] Peste 60 de persoane cu influență în lumea interlopă au fost reținuți și inculpați ca urmare a percheziției. Douăzeci au fost acuzați de „tentativă de obstrucționare a justiției” după ce au mințit autoritățile în legătura cu natura întâlnirii și au fost găsiți vinovați în ianuarie 1959. Toți au fost amendați cu până la 10.000 de dolari fiecare și au fost condamnați la închisoare. În următorul an, toate sentințele au fost anulate după ce acuzații au făcut apel. O consecință semnificativă a întâlnirii a fost confirmarea existenței criminalității organizate la nivel național, fapt pe care unii, printre care și directorul FBI J. Edgar Hoover, au refuzat să îl recunoască.[116][117][118]

Audierile Valachi[modificare | modificare sursă]

Soldatul familiei Genoveze, Joe Valachi⁠(d), a fost condamnat pentru trafic de droguri în 1959 la 15 ani de închisoare.[119] Motivele pentru care Valachi a decis să devină informator au făcut subiectul multor dezbateri: acesta susținea că depune mărturie în numele comunității și dorește să expună o puternică organizație criminală despre care spunea că i-a ruinat viața. De asemenea, este posibil ca Valachi, care stabilise o înțelegere⁠(d) prin care evita pedeapsa cu moartea pentru o crimă săvârșită în închisoare în 1962, să-și fi dorit și protecția guvernului.[119]

Valachi a ucis o persoană în perioada încarcerării sale la ordinele colegului său Vito Genovese. Ambii executau sentințe pentru pentru trafic de heroină.[120] Pe 22 iunie 1962, Valachi a ucis un deținut pe care îl confundase cu Joseph DiPalermo, un mafiot despre care susținea că a fost angajat să-l elimine.[121] După ce a petrecut o perioadă în preajma agenților FBI, Valachi a povestit că Genovese l-a sărutat pe obraz, gest interpretat de acesta drept sărutul morții.[122][123][124] Genovese a pus o recompensă⁠(d)de 100.000 de dolari pe capul lui Valachi.[125]

La scurtă vreme, Valachi a decis să coopereze cu Departamentul de Justiție al SUA⁠(d).[126] În octombrie 1963, Valachi a depus mărturie în fața Subcomitetului Permanent pentru Investigații⁠(d) prezidat de senatorul din Arkansas John L. McClellan⁠(d) din cadrul Comitetului Senatului SUA pentru Operațiuni Guvernamentale⁠(d), cunoscut și sub numele de audierile Valachi, unde a susținut că există o mafia italoamericană, fiind pentru prima dată când un membru al acesteia recunoaște în public existența sa.[127][128] Mărturia lui Valachi a fost prima încălcare majoră a jurământului omertà. De asemenea, acesta a popularizat termenul cosa nostra.[129]

Fotografie a lui Anthony „Fat Tony” Salerno realizată de FBI odată cu inculparea sa în procesul comisiei.

Deși dezvăluirile lui Valachi nu au cauza începerea urmăririi penală a vreunui lider al mafiei, el a furnizat multe detalii despre istoria mafiei, despre operațiunile și ritualuri sale, a contribuit la soluționarea mai multor crime nerezolvate, a numit mulți membri ai mafiei, precum și familiile principale care o formează. Procesul a expus crima organizată din Statele Unite.[130]

Procesul Comisiei[modificare | modificare sursă]

Pe 25 februarie 1985 are loc celebrul proces al mafiei⁠(d) în cadrul căruia sunt judecați nouă lideri ai mafiei care activează în New York pentru trafic de droguri, cămătărie, pariuri ilegale, coruperea muncitorilor și șantaj după ce au amenințat companiile de construcții.[131] Pe 1 iulie, cei noi inculpați, la care se adaugă încă doi lideri ai mafiei, pledau nevinovați. Procurorii intenționau să pună sub acuzație toate familiile implicate în crima organizată în baza legăturilor pe care le aveam cu Comisia.[132] Pe 2 decembrie 1985, Dellacroce moare de cancer,[133] iar Castellano este asasinat pe 16 decembrie 1985.[134]

La începutul anilor 1980, familia Bonanno este dată afară din Comisie după ce informatorul Joseph Pistone - alias Donnie Brasco - se infiltrează în grup. După pierderea funcției din cadrul Comisiei, Rastelli scapă de dosarul din procesul mafiei, însă este acuzat de coruperea muncitorilor într-un alt dosar. Prin faptul că și-au pierdut poziția, activitățile familie Bonanno nu au fost la fel de mediatizate ca operațiunile celorlalte familii.[135][136]

Opt inculpați au fost condamnați pentru racketeering pe 19 noiembrie 1986,[137] cu excepția lui Indelicato care a fost condamnat pentru crimă.[138] Executarea sentințelor a început pe 13 ianuarie 1987.[139][140]

La începutul anilor 1990, în timpul celui de-al treilea război Colombo, Comisia a refuzat să permită membrilor familiei Colombo să fie prezenți la întâlniri[141] și a luat în considerare dizolvarea familiei.

Investigația din 2011[modificare | modificare sursă]

Pe 20 ianuarie 2011, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a pus sub acuzare familiile asociate mafiei din nord-est. Prin această acțiune, 127 de persoane au fost inculpate[142] și peste 110 arestate.[143] Acestea erau acuzate de crimă, tentativă de omor⁠(d), cămătărie, incendiere, jaf, trafic de droguri, șantaj, pariuri ilegale și coruperea forței de muncă. Evenimentul este considerat cea mai mare operațiune antimafie din istoria Statelor Unite.[144] Familiile afectate au fost cele cinci familii din New York, familia DeCavalcante din New Jersey și familia Patriarca din New England.[145]

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Filme și seriale[modificare | modificare sursă]

Posterul filmului Scarface (1932) cu Paul Muni în rol principal.
Anii 1930[modificare | modificare sursă]
Anii 1950-1960[modificare | modificare sursă]
Anii 1970[modificare | modificare sursă]
Anii 1980[modificare | modificare sursă]
Marlo Brando și Eva Marie Saint în filmul Pe Chei care prezintă corupția și violența cu care se confruntau docherii.

Anii 1990[modificare | modificare sursă]

„Fără susținerea mafiei n-ar fi fost posibilă realizarea proiectului” declara la un moment dat producătorul Al Ruddy⁠(d).[146] Trebuie luat în considerare faptul că gangsteri precum Joseph Colombo nu au fost de acord cu producerea filmului Nașul deoarece ar atrage atenția asupra activităților mafiei.
Anii 2000[modificare | modificare sursă]

Anii 2010[modificare | modificare sursă]

Seriale tv[modificare | modificare sursă]

Jocuri video[modificare | modificare sursă]

Mafia a fost subiectul a numeroase jocuri video despre criminalitatea organizată. Seria Mafia dezvoltată 2K Czech⁠(d) și Hangar 13⁠(d) este formată din trei jocuri care urmăresc povestea unor indivizi implicați în activitățile desfășurate de una sau mai multe familii mafiote fictive în încercarea de a-i distruge sau în vederea unei promovări. De asemenea, în seria Grand Theft Auto dezvoltată de Rockstar Games, protagonistul are interacțiuni cu mafia, cu precădere când acțiunea jocului are loc în Liberty City, oraș modelat după New York. În toate jocurile, diferitele familii asociate mafiei sunt fie inamici, fie aliați ai protagonistului. În 2006 a fost lansat jocul video Nașul⁠(d) care este bazat pe filmul lansat în 1972. În 2009, a fost lansată o continuare a jocului⁠(d).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Organized Crime”. Federal Bureau of Investigation.
  2. ^ a b Albanese, Jay S. (). Paoli, Letizia, ed. The Italian-American Mafia. Oxford University. doi:10.1093/oxfordhb/9780199730445.001.0001. ISBN 9780199730445. 
  3. ^ a b Finckenauer, James O. „La Cosa Nostra in the United States” (PDF). ncjrs.gov. United Nations Archives. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b Dickie, John (). Cosa Nostra: A History of the Sicilian Mafia. Macmillan. p. 5. ISBN 9781466893054. Accesat în . 
  5. ^ Mike Dash (). First Family. Random House. ISBN 9781400067220. 
  6. ^ „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Barrett, Devlin; Gardiner, Sean (). „Structure Keeps Mafia Atop Crime Heap”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Gardiner, Sean; Shallwani, Parvaiz (). „Mafia Is Down—but Not Out”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ This etymology is based on the books Che cosa è la mafia? by Gaetano Mosca, Mafioso by Gaia Servadio, The Sicilian Mafia by Diego Gambetta, Mafia & Mafiosi by Henner Hess, and Cosa Nostra by John Dickie (see Books below).
  10. ^ „Sagepub.com” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ Dash, The First Family (Chapter 3, page 26)
  12. ^ a b c „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b c „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Pontchartrain, Blake. „New Orleans Know-It-All”. Bestofneworleans.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ "Under Attack" Arhivat în , la Wayback Machine..
  16. ^ "1891 New Orleans prejudice and discrimination results in lynching of 11 Italians, the largest mass lynching in United States history" Arhivat în , la Wayback Machine., Milestones of the Italian American Experience, National Italian American Foundation.
  17. ^ Abadinsky, Howard.
  18. ^ Gervais, C.H, The Rum Runners: A Prohibition Scrapbook. 1980.
  19. ^ Phillip.
  20. ^ Butts, Edward, Outlaws of The Lakes – Bootlegging and Smuggling from Colonial Times To Prohibition. 2004.
  21. ^ Burrough, Bryan (). 'Five Families': Made Men in America”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Butts, Edward, Outlaws of The Lakes – Bootlegging and Smuggling from Colonial Times To Prohibition. 2004.
  23. ^ „Organized Crime – American Mafia – York, Families, Mob, Family, Bosses, and Prison”. Law.jrank.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Hallowell, Prohibition In Ontario, 1919-1923. 1972.
  25. ^ Mason, Phillip.
  26. ^ Butts, Edward, Outlaws of The Lakes – Bootlegging and Smuggling from Colonial Times To Prohibition. 2004.
  27. ^ „Organized Crime – American Mafia – York, Families, Mob, Family, Bosses, and Prison”. Law.jrank.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Gervais, C.H, The Rum Runners: A Prohibition Scrapbook. 1980.
  29. ^ a b c „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Cohen, Rich (). Tough Jews (ed. 1st Vintage Books). New York: Vintage Books. pp. 65–66. ISBN 0-375-70547-3. Genovese maranzano. 
  31. ^ a b „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ King of the Godfathers: Big Joey Massino and the Fall of the Bonanno Crime Family By Anthony M. DeStefano.
  33. ^ „Rick Porrello's AmericanMafia.com – 26 Mafia Families and Their Cities”. Americanmafia.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Dubro, James.
  35. ^ „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Busting the Mob: United States v.
  37. ^ a b c Salinger, Lawrence M. (). Encyclopedia of white-collar & corporate crime: A – I, Volume 1. SAGE Publications. p. 234. ISBN 978-0-7619-3004-4. Accesat în . 
  38. ^ a b Mannion, James (). The Everything Mafia Book: True-Life Accounts of Legendary Figures, Infamous Crime Families, and Chilling Events. Everything series (ed. illustrated). Everything Books. p. 94. ISBN 978-1-58062-864-8. 
  39. ^ a b Busting the Mob: United States v.
  40. ^ a b „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „The Dying of the Light: The Joseph Valachi Story — Prologue — Crime Library on”. Trutv.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ „ESPN Looks at How Boston College Helped Take Down 'Goodfellas'. Boston.com (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „Gas-tax Fraud Tied To Mob Families”. tribunedigital-sunsentinel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Raab, Selwyn (). „Mafia-Aided Scheme Evades Millions in Gas Taxes”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Levin, Benjamin (). „American Gangsters: RICO, Criminal Syndicates, and Conspiracy Law as Market Control”. periodical. 
  47. ^ Finckenauer, James O. (). „United Nations Activities: La Cosa Nostra in the United States” (PDF). International Center National Institute of Justice. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  48. ^ "Gaetano Badalamenti, 80; Led Pizza Connection Ring (Obituary)".
  49. ^ a b „Mafia in Las Vegas - The Mafia”. the-mafia.weebly.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ „Nevada's 20th century economy a tale of water, mining, casinos”. LasVegasSun.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Mafia in Las Vegas - The Mafia”. the-mafia.weebly.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Jeff German (). „From Siegel to Spilotro, Mafia influenced gambling, regulation in Las Vegas”. Las Vegas Review-Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ a b Abadinsky, Howard.
  54. ^ „Italian Organized Crime”. Organized Crime. Federal Bureau of Investigation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ Busting the Mob: United States v.
  56. ^ „United States of America, Appellee, v. Frank Locascio, and John Gotti, Defendants-Appellants”. ispn.org. United States Court of Appeals for the Second Circuit. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ Burrough, Bryan (). 'Five Families': Made Men in America”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Sammy "The Bull" Gravano Arhivat în , la Wayback Machine. By Allan May.
  59. ^ Rashbaum, William (). „Reputed Boss Of Mob Family Is Indicted”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ Marzulli, John (). „Top Bonanno Charged In '81 Mobster Rubout”. New York Daily News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ Glaberson, William (). „Grisly Crimes Described by Prosecutors as Mob Trial Opens”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ Raab, p. 679
  63. ^ DeStefano 2007, pp. 314–315
  64. ^ Glaberson, William (). „Judge Objects to Ashcroft Bid for a Mobster's Execution”. The New York Times. Accesat în . 
  65. ^ 'Last don' faces execution”. The Guardian. Associated Press. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ Raab, p. 688.
  67. ^ Braun, Stephen (). „This Mob Shot Its Brains Out”. Los Angeles Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „FBI — Italian/Mafia”. Fbi.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ a b c Barret, Devlin; Gardiner, Sean (). „Structure Keeps Mafia Atop Crime Heap”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Five Families: The Rise, Decline, and Resurgence of America's Most Powerful Mafia Empires by Selwyn Raab. 2005
  71. ^ Mafia is like a chronic disease, never cured Arhivat în , la Wayback Machine. By Edwin Stier.
  72. ^ „A Chronicle of Bloodletting”. Time. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ Dash, Mike (). The First Family: Terror, Extortion, Revenge, Murder, and the Birth of the American Mafia. New York: Ballantine Books. pp. 384–386. ISBN 978-0345523570. 
  74. ^ Burrough, Bryan (). 'Five Families': Made Men in America”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ Abadinsky, Howard.
  76. ^ Capeci, Jerry.
  77. ^ Capeci, Jerry.
  78. ^ "Mafia's arcane rituals, and much of the organization's structure, were based largely on those of the Catholic confraternities and even Freemasonry, colored by Sicilian familial traditions and even certain customs associated with military-religious orders of chivalry like the Order of Malta."
  79. ^ Lubasch, Arnold H. (). „Admitted Member of Mafia Tells of Oath and Deadly Punishment”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ Martin, Gary. 'Go to the mattresses' - the meaning and origin of this phrase”. Phrasefinder. Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ Mafia: A history of its rise to power. Thomas Reppetto. Macmillan. . ISBN 9780805077988. Accesat în . 
  82. ^ Rabb, Selwyn.
  83. ^ a b May, Allan. „Sammy "The Bull" Gravano”. TruTV.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  84. ^ „The Life, By the Numbers”. NYMag.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ Raab, Selwyn (). Five Families: The Rise, Decline and Resurgence of America's Most Powerful Mafia Empires. St. Martin Press. p. 704. ISBN 0-312-36181-5. Accesat în . 
  86. ^ „Mafia wives: Married to the Mob”. independent.co.uk. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ Frankie Saggio and Fred Rosen.
  88. ^ Garcia, Joaquin and Levin, Michael.
  89. ^ "Wiseguy Gets Life for Hit On Gay Mob Boss" Arhivat în , la Wayback Machine. by Thomas Zambito.
  90. ^ Lamothe, Lee.
  91. ^ Auger and Edwards The Encyclopedia of Canadian Organized Crime p.63.
  92. ^ Capeci, Jerry (). The complete idiot's guide to the Mafia (ed. 2nd). Indianapolis, IN: Alpha Books. ISBN 1-59257-305-3. 
  93. ^ „Four charged in 2018 stabbing at mobster Nat Luppino's home”. Welland Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ Schneider p.292
  95. ^ Tim Newark Mafia Allies, p. 288, 292, MBI Publishing Co., 2007 ISBN: 978-0-7603-2457-8
  96. ^ Newark, Tim. „Pact With the Devil?”. History Today Volume: 57 Issue: 4 2007. Arhivat din original la . Accesat în . 
  97. ^ Michael Evans. Bay of Pigs Chronology, The National Security Archive (at The George Washington University)”. Gwu.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ Ambrose & Immerman Ike's Spies, p. 303, 1999 ISBN: 978-1-57806-207-2
  99. ^ Brick, Michael (). „At Trial of Ex-F.B.I. Supervisor, How to Love a Mobster”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ "Witness: FBI used mob muscle to crack '64 case" Arhivat în , la Wayback Machine., NBC News, October 29, 2007.
  101. ^ Five Families: The Rise, Decline, and Resurgence of America's Most Powerful Mafia Empires
  102. ^ „FBI — Using Intel to Stop the Mob, Pt. 2”. Fbi.gov. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  103. ^ Fitchette, Woodie; Hambalek, Steve (). „Top U.S. Hoods Are Run Out of Area After 'Sick Call' on Barbara” (PDF). Binghamton Press. Binghamton, NY. p. 1. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  104. ^ Fitchette, Woodie; Hambalek, Steve (). „Hoods Run Out of Area--” (PDF). Binghamton Press. Binghamton, NY. p. 8. 
  105. ^ Fitchette, Woodie; Hambalek, Steve (). „Barbara's Life and Business Record” (PDF). Binghamton Press. Binghamton, NY. p. 3. 
  106. ^ The Mafia at Apalachin, 1957. Michael Newton. . ISBN 9780786489862. Accesat în . 
  107. ^ WRITER, JOHN MARZULLIDAILY NEWS STAFF. „Upstate summit raid in '57 put mob on map & FBI on the case”. nydailynews.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  108. ^ Fitchette, Woodie; Hambalek, Steve (). „Barbara--” (PDF). Binghamton Press. Binghamton, NY. p. 29. 
  109. ^ „Crime Inquiry Still Checking on Apalachin Meeting”. Toledo Blade. Associated Press. . pp. two. Arhivat din original la . Accesat în . 
  110. ^ „Apalachin Meeting Ruled Against Gang Killing Of Tough, Probe Told”. Schenectady Gazette. Associated Press. . pp. 1, 3. Arhivat din original la . Accesat în . 
  111. ^ „Ex-Union Officers Take 5th On Mafia, Apalchin Meeting”. Meriden Record. Associated Press. . p. 1. Arhivat din original la . 
  112. ^ a b Blumenthal, Ralph (). „For Sale, a House WithAcreage.Connections Extra;Site of 1957 Gangland Raid Is Part of Auction on Saturday”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  113. ^ „Five Mafia Families Open Rosters to New Members”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  114. ^ 'Crime Meeting' Conspiracy Convictions Upset By Court”. Lodi News-Sentinel. UPI. . p. 2. Accesat în . 
  115. ^ „Host To Hoodlum Meet Dies Of Heart Attack”. Ocala Star-Banner. Associated Press. . p. 7. Accesat în . 
  116. ^ Blumenthal, Ralph (). „For Sale, a House WithAcreage.Connections Extra;Site of 1957 Gangland Raid Is Part of Auction on Saturday”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  117. ^ Sifakis, p. 19-20
  118. ^ Feder, Sid (). „Old Mafia Myth Turns Up Again In Move Against Apalachin Mob”. The Victoria Advocate. Accesat în . 
  119. ^ a b „History of La Cosa Nostra”. fbi.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  120. ^ Jerry Capeci. (2002) The Complete Idiot's Guide to the Mafia, Alpha Books. p. 200. ISBN: 0-02-864225-2
  121. ^ „History of La Cosa Nostra”. fbi.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  122. ^ Rudolf, Robert (). Mafia Wiseguys: The Mob That Took on the Feds. New York: SPI Books. p. 41. ISBN 978-1-56171-195-6. 
  123. ^ Dietche, Scott M. (). The Everything Mafia Book: True-life accounts of legendary figures, infamous crime families, and nefarious deeds. Avon, Massachusetts: Adams Media. pp. 188–189. ISBN 978-1-59869-779-7. 
  124. ^ Kelly, G. Milton (). „Valachi To Tell Of Gang War For Power”. Warsaw Times-Union. Accesat în . 
  125. ^ „The rat who started it all; For 40 years, Joe Valachi has been in a Lewiston cemetery, a quiet end for the mobster who blew the lid off 'Cosa Nostra' when he testified before Congress in 1963”. buffalonews.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  126. ^ Adam Bernstein (). „Lawyer William G. Hundley, 80”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  127. ^ "Killers in Prison", Time, October 4, 1963. „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  128. ^ "The Smell of It", Time, October 11, 1963. „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  129. ^ „Their Thing, Time, August 16, 1963”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  130. ^ Raab, Selwyn (). Five Families. New York: St. Martin's Press. pp. 135–136. 
  131. ^ Lubasch, Arnold H. (). „U.s. Indictment Says 9 Governed New York Mafia”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  132. ^ „11 Plead Not Guilty to Ruling Organized Crime in New York”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  133. ^ Blumenthal, Ralph (). „Aniello Dellacroce Dies Age 71; Reputed Crime-Group Figure”. New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  134. ^ „FBI fears murder of Castellano may ignite war for mob control”. The Day. (New London, Connecticut). Associated Press. . p. A1. 
  135. ^ DeStefano, Anthony M. (). King of the godfathers (ed. Trade paperback ed. (updated).). New York: Citadel Press/Kensington Publishing. p. 15. ISBN 978-0-8065-2874-8. 
  136. ^ „Fact file: Who is Joe Pistone – a.k.a. Donnie Brasco?”. globalnews.ca. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  137. ^ Lubasch, Arnold H (). „U.S. Jury Convicts Eight as Members of Mob Commission”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  138. ^ „Judge Sentences 8 Mafia Leaders to Prison Terms”. nyimes.com. . Arhivat din original la . 
  139. ^ Lubasch, Arnold H. (). „Judge Sentences 8 Mafia Leaders to Prison Terms”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  140. ^ Federal Government's Use of Trusteeships Under the RICO Statute. 4. United States. Congress. Senate. Committee on Governmental Affairs. Permanent Subcommittee on Investigations. . 
  141. ^ McPhee, Michele (July 7, 2002) "Furgebbaboud the Old Mob; After Gotti, Mafia ordered to clean house" Arhivat în , la Wayback Machine. New York Daily News
  142. ^ „91 Leaders, Members and Associates of La Cosa Nostra Families in Four Districts Charged with Racketeering and Related Crimes, Including Murder and Extortion”. Justice.gov. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  143. ^ Moore, Martha T. (). „Feds nab nearly 130 in Mafia crackdown”. Usatoday.Com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  144. ^ „US & Canada – FBI arrests 127 mafia suspects”. Ft.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  145. ^ New York FBI press release January 20, 2011.
  146. ^ JAKE ROSSEN. „When the Mob Protested The Godfather”. Mentalfloss. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Arlacchi, Pino (1988). Mafia Business. The Mafia Ethic and the Spirit of Capitalism, Oxford: Oxford University Press ISBN 0-19-285197-7
  • Chubb, Judith (1989). "The Mafia and Politics", Cornell Studies in International Affairs, Occasional Papers No. 23.
  • Critchley, David. The Origin of Organized Crime: The New York City Mafia, 1891–1931. New York, Routledge, 2008.
  • Dash, Mike. The First Family: Terror, Extortion and the Birth of the American Mafia. London, Simon & Schuster, 2009.
  • Servadio, Gaia (1976), Mafioso. a History of the Mafia from Its Origins to the Present Day, London: Secker & Warburg ISBN 0-436-44700-2

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gambetta, Diego (1996). The Sicilian Mafia : The Business of Private Protection (1st ed.). Cambridge, Mass.: Harvard University Press. ISBN 9780674807426. OCLC 34911262.
  • Varese, Federico (2001). The Russian Mafia : Private Protection in a New Market Economy. Oxford, England: Oxford University Press. ISBN 9780198297369. OCLC 45715859.
  • Wang, Peng (2017). The Chinese Mafia: Organized Crime, Corruption, and Extra-Legal Protection (First ed.). Oxford, United Kingdom. ISBN 9780198758402. OCLC 969637061.
  • Hill, Peter B. (2003). The Japanese mafia : Yakuza, law, and the state. Oxford: Oxford University Press. ISBN 9780199291618. OCLC 52486010.
  • Chu, Yiu Kong (2002). The Triads in Business. London. ISBN 9780415757249. OCLC 890163346.
  • Capeci, Jerry (2002). Complete Idiot's Guide to the Mafia. Indianapolis, IN: Alpha. ISBN 978-0028642253. OCLC 48978297.
  • Dainotto, Roberto M. (2015). The Mafia: A Cultural History. Princeton University Press. p. 239. ISBN 9781780234434. ASIN 1780234430.
  • Reuter, Peter. "The decline of the American Mafia." National Affairs. Issue No. 120, Summer (Northern Hemisphere) 1995, pp. 89–99.
  • United States. Congress. Senate. Select Committee on Improper Activities in the Labor or Management Field Publication. 1959. Select Committee On Improper Activities In The Labor Or Management Field, United States. Congress. Senate (1957). of Improper Activities in the Labor Or Management Field. U.S. Government Printing Office. Retrieved 2011-01-26. Frank Zito Illinois.
  • United States. Congress. Senate. Commerce. 1972. Commerce, United States. Congress. Senate (1972). Effects of organized criminal activity on interstate and foreign commerce. Retrieved 2011-01-26.
  • United States. Congress. Senate. Committee on Governmental Affairs. Permanent Subcommittee on Investigations. 1980. Permanent Subcommittee On Investigations, United States. Congress. Senate. Committee on Governmental Affairs (1980). Organized Crime and Use of Violence: hearings before the Permanent Subcommittee on Investigations. Retrieved 2011-01-26.
  • United States. Congress. Senate. Committee on Governmental Affairs. Permanent Subcommittee On Investigations, United States. Congress. Senate. Committee on Governmental Affairs (1988). Organized crime: 25 years after Valachi : hearings before the Permanent Subcommittee on Investigations of the Committee on Governmental Affairs. Retrieved 2011-01-26. For sale by the Supt. of Docs., Congressional Sales Office, U.S. G.P.O., 1988.

Legături externe[modificare | modificare sursă]