Sari la conținut

Jocuri de noroc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta. S-a sugerat ca paginile „Jocuri de noroc” și „Joc de noroc” să fie unite într-una singură. (Detalii în pagina de discuții)
Masă de ruletă în Las Vegas.

Jocurile de noroc (cunoscute și ca pariuri; engleză gambling) sunt jocuri în care, în schimbul plății unei mize, se promite o șansă de câștig care depinde predominant sau exclusiv de noroc. Evenimentul poate avea loc într-un joc de societate, cum ar fi ruleta, sau într-o competiție, cum ar fi cursele de cai, dar, în principiu, orice activitate care implică incertitudine cu privire la rezultatul final poate face obiectul jocurilor de noroc.

Tipuri de jocuri de noroc

[modificare | modificare sursă]

Jocuri de cazino

[modificare | modificare sursă]
Un salon de pachinko din Tokyo, Japonia.

Deși aproape orice joc poate fi jucat pe bani, și orice joc de regulă jucat pe bani poate fi jucat și doar pentru divertisment, anumite jocuri sunt oferite în mod obișnuit într-un cazino.

Bărbat care vinde bilete de loterie, Barcelona (1996).

Jocuri de noroc în afara cazinourilor

[modificare | modificare sursă]
  • Jocuri de cărți de noroc unde rezultatul depinde în principal de combinarea și distribuirea cărților, iar participanții pariază pe cine va câștiga sau pe anumite combinații.
  • Jocuri de carnaval întâlnite la târguri sau festivaluri și unde scopul este de a câștiga un premiu prin ghicire.
  • Jocuri cu aruncarea monedei unde rezultatul depinde de aruncarea unei monede sau a unui obiect similar, iar participanții pariază pe care parte va cădea.
  • Trucuri de încredere unde unul sau mai mulți participanți încearcă să inducă în eroare alți jucători pentru a câștiga pariuri.
  • Jocuri cu zaruri unde rezultatul depinde de aruncarea unuia sau mai multor zaruri.

Pariuri

[modificare | modificare sursă]
Hipodromul din Tokyo, Japonia.

Reglementări

[modificare | modificare sursă]
Jucătorii din Corabia Nebunilor, 1494

Multe jurisdicții, atât locale cât și naționale, fie interzic jocurile de noroc, fie le controlează strict prin acordarea de licențe pentru operatori. Astfel de reglementări duc adesea la turism de jocuri de noroc și la apariția jocurilor ilegale în zonele unde acestea sunt interzise. Implicarea guvernelor, prin reglementare și impozitare, a creat o legătură strânsă între multe guverne și organizațiile de jocuri de noroc, acolo unde jocurile legale generează venituri semnificative pentru stat, cum ar fi în Monaco și Macao.

Majoritatea jurisdicțiilor care permit jocurile de noroc impun ca participanții să aibă o anumită vârstă minimă. În unele cazuri, această vârstă diferă în funcție de tipul de joc de noroc. De exemplu, în multe state americane trebuie să ai peste 21 de ani pentru a intra într-un cazino, dar poți cumpăra un bilet la loterie după ce împlinești 18 ani.[1]

De regulă, legislația impune ca aparatele de joc să fie statistic aleatorii, pentru a preveni ca producătorii să facă anumite rezultate cu plată mare imposibile. Deoarece aceste câștiguri mari au probabilitate foarte scăzută, un avantaj al casei poate fi trecut ușor cu vederea dacă aparatele nu sunt verificate cu atenție.[2]

Asigurări

[modificare | modificare sursă]

Contractele de asigurare au multe asemănări cu pariurile, însă în drept sunt considerate de obicei acorduri în care oricare dintre părți are un interes real în rezultatul „pariat” dincolo de aspectele financiare specifice. De exemplu, un „pariu” cu o companie de asigurări asupra faptului că o casă va arde nu este considerat joc de noroc, ci asigurare, deoarece proprietarul are un interes evident în păstrarea casei, independent de aspectul financiar al „pariului” (adică polița de asigurare). Totuși, atât asigurările, cât și pariurile sunt în general considerate contracte aleatoare în majoritatea sistemelor juridice, dar sunt supuse unor tipuri diferite de reglementare.

Perspective religioase

[modificare | modificare sursă]

Creștinism

[modificare | modificare sursă]

Deși Biblia nu condamnă direct jocurile de noroc, dorința de a se îmbogăți este sancționată de numeroase ori în Noul Testament.[3]

Catolicism

[modificare | modificare sursă]

Biserica Catolică consideră că nu există impedimente morale pentru jocurile de noroc, atâta timp cât acestea sunt corecte, toți participanții au șanse rezonabile de câștig, nu există fraudă și părțile implicate nu cunosc rezultatul pariu (dacă nu au dezvăluit această informație). Condițiile suplimentare includ: jucătorul își permite să piardă, se oprește la limita stabilită și motivul jocului este divertismentul, nu câștigul personal sau „dragostea de bani” ori modul de trai bazat pe jocuri de noroc.[4][5][6]

În general, episcopii catolici s-au opus cazinourilor, argumentând că acestea duc adesea la dependență și au efecte negative asupra persoanelor sărace, fiind citate și efecte secundare precum camătă, prostituție, corupție și imoralitate publică.[7][8][9]

Alte denominațiuni creștine

[modificare | modificare sursă]

Alte biserici care se opun jocurilor de noroc includ Martorii lui Iehova și Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.[10]

Budism

[modificare | modificare sursă]
Lideri religioși protestează împotriva jocurilor de noroc, Tallinn, Estonia.

Buddha a declarat jocurile de noroc ca sursă de distrugere în Singalovada Sutra. Printre profesiile care sunt considerate a încălca principiul împotriva furtului se numără munca în industria jocurilor de noroc.[11]

Islam

[modificare | modificare sursă]

Termenul arab pentru jocurile de noroc este Maisir. Există un consens că jocurile de noroc sunt haraam (interzise, păcătoase). Jurisprudența islamică descrie jocurile de noroc ca fiind dăunătoare comunității musulmane.

În regiunile care aplică Șaria integral, pedepsele pentru jucătorii musulmani pot ajunge la 12 lovituri cu biciul sau la un an de închisoare, iar cei care oferă locații pentru astfel de practici pot primi amenzi. Unele state islamice interzic complet jocurile de noroc, dar majoritatea le reglementează.[12][13][14]

Sisteme de pariere

[modificare | modificare sursă]
Un joc de blackjack în desfășurare.

Au fost create numeroase sisteme de pariere (strategii) în încercarea de a „învinge casa”, însă niciun sistem nu poate transforma pe termen lung un pariu matematic nefavorabil (în termeni de valoare așteptată) într-unul profitabil. Printre sistemele utilizate pe scară largă se numără:

  • Numărarea cărților. Urmărirea cărților deja jucate conferă un avantaj și jocuri precum blackjack. Când raportul dintre cărțile de valoare zece și toate celelalte este ridicat, jucătorul are un avantaj și ar trebui să-și mărească pariurile.
  • Pariuri pe coloana datorată. O variație a pariurilor cu profit fix, în care pariorul stabilește un profit țintă și calculează mărimea pariului astfel încât să atingă acest profit, adăugând eventualele pierderi la țintă.
  • Profit fix. Mizele sunt variate în funcție de cote pentru a asigura același profit pentru fiecare selecție câștigătoare.
  • Mize fixe. Sistem tradițional de pariere în care se pariază aceeași sumă la fiecare selecție.
  • Criteriul Kelly. Nivelul optim de pariere pentru a maximiza viitorul nivel median al câștigului.
  • Martingală. Sistem bazat pe parierea unei sume suficiente de fiecare dată pentru a recupera pierderile pariurilor anterioare, până când se obține un câștig.

Prejudecăți psihologice

[modificare | modificare sursă]
„O nebună și o jucătoare compulsivă” de Théodore Géricault

Jucătorii pot manifesta o serie de prejudecăți cognitive și motivaționale care distorsionează percepția lor asupra probabilităților evenimentelor și le influențează preferințele pentru pariuri.

  • Preferința pentru rezultatele probabile. Când pariurile sunt alese printr-un proces de selecție, adică atunci când oamenii indică care pariu îl preferă dintr-un set de pariuri (de exemplu, câștig/pierdere, peste/sub), ei tind să prefere să parieze pe rezultatul mai probabil. Pariorii preferă să parieze pe favoriți în competiții sportive și uneori acceptă cote egale pentru favoriți chiar dacă li se oferă cote mai favorabile pentru rezultatul mai puțin probabil.[15]
  • Prejudecată optimistă. Jucătorii manifestă și optimism, supraestimând probabilitatea ca evenimentele dorite să se producă. De exemplu, fanii americani ai echipelor din NFL preferă să parieze pe echipele lor la cote egale decât să parieze pe favoriți, indiferent dacă miza este de 5 sau 50 de dolari.[16]
  • Reticența de a paria împotriva rezultatului dorit (hedging). Oamenii ezită să parieze împotriva rezultatelor dorite care le sunt relevante pentru identitate. Jucătorii arată reticență în a paria împotriva succesului candidaților prezidențiali preferați și al echipelor sportive. De exemplu, peste 45% dintre fanii de hochei NCAA din studiile 5 și 6 au refuzat un pariu „gratuit” de 5 dolari împotriva echipei lor.[17]
    • Din punct de vedere psihologic, un astfel de „hedge” creează un dilema de interdependență: un conflict motivațional între câștigul monetar pe termen scurt și beneficiile pe termen lung obținute din sentimentele de identificare și loialitate față de o poziție, persoană sau grup pe care pariorul dorește să-l vadă reușind.[17]
  • Prejudecată a raportului. Pariorii preferă pariuri cu cote mai proaste care provin dintr-un eșantion mare (de exemplu, extragerea unei bile roșii dintr-un urn cu 89 de bile roșii și 11 albastre) în locul unor cote mai bune dintr-un eșantion mic (de exemplu, extragerea unei bile roșii dintr-un urn cu 9 bile roșii și una albastră).[18]
  • Eroarea jucătorului este credința că, dacă un eveniment (ale cărui apariții sunt independente și distribuite identic) a avut loc mai rar decât era de așteptat, este mai probabil să se întâmple în viitor (sau invers). Această eroare este frecvent asociată cu jocurile de noroc, unde se poate crede, de exemplu, că următoarea aruncare a zarului are mai multe șanse să dea șase decât în mod obișnuit deoarece recent au fost mai puține șase decât numărul așteptat.[19]

Jocurile de noroc în diferite țări

[modificare | modificare sursă]
Cazinoul din Constanța

România

[modificare | modificare sursă]

Prima loterie națională, Loteria Română, datează din 1906. În timpul lui Nicolae Ceaușescu, jocurile de noroc au fost interzise. Cu toate acestea, în 1990, după răsturnarea autorității sale, afacerile cu jocuri de noroc au fost din nou legalizate.

Ucraina

[modificare | modificare sursă]
Hotelul „Zolota Pava”, un fost cazinou din Berehove, Transcarpatia. Construit în 1912.

Parlamentul a interzis jocurile de noroc în 2009, după un incendiu din mai 2009 într-o sală de jocuri din Dnepropetrovsk, care a dus la moartea a nouă persoane. Parlamentul ucrainean a adoptat legea „Privind interzicerea activității de jocuri de noroc în Ucraina”, interzicând afacerile cu jocuri de noroc și orice participare la jocuri de noroc în Ucraina, la 15 mai. Legea privind interzicerea activității de jocuri de noroc se aplica și cazinourilor online, dar nu și loteriilor.

La 14 iulie 2020, președintele Volodimir Zelenski a semnat legea ucraineană „Privind reglementarea de stat a organizării și desfășurării jocurilor de noroc”. Atât investitorii locali, cât și cei străini vor avea acces la piață, dar doar entitățile juridice înregistrate în Ucraina pot deveni operatori de jocuri de noroc. Operatorii de jocuri de noroc nu trebuie să fie controlați de un rezident rus și nici să aibă un cetățean rus ca acționar sau beneficiar final. De asemenea, nu trebuie să aibă acționari înregistrați în țări aflate pe lista neagră a Financial Action Task Force (FATF), adică Coreea de Nord și Iran. În plus, un operator de jocuri de noroc trebuie să aibă un capital social de cel puțin 1,1 milioane USD și trebuie să deschidă un cont de depozit sau să obțină o garanție de la o bancă ucraineană pentru 1,2 milioane USD și trebuie să dețină un domeniu .ua. [20]

Rusia

[modificare | modificare sursă]
Zone dedicate jocurilor de noroc din Rusia.

Industria jocurilor de noroc din Rusia este alcătuită din trei sectoare principale: loterii de stat, cazinouri și exploatarea aparatelor de joc, precum și pariuri sportive. Loteriile sunt organizate de Ministerul Sportului și Ministerul Finanțelor din Rusia și operate de entități autorizate. Cazinourile legale și aparatele electronice de joc sunt limitate la patru zone speciale de jocuri de noroc: Republica Altai, Kaliningrad, Krasnaia Poliana (lângă Soci) și Artiom (lângă Vladivostok). Casele de pariuri funcționează atât online, cât și offline. Vârsta minimă legală pentru jocuri de noroc în Rusia este de 18 ani. Reglementările stricte au dus la apariția unei piețe subterane semnificative a jocurilor de noroc în Rusia.[21]

Industria jocurilor de noroc a cunoscut o expansiune rapidă în 2002, când Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului Rusiei, a transferat dreptul de a emite licențe de joc de la autoritățile locale către Agenția Federală pentru Sport și Cultură Fizică. În doar trei ani, agenția a emis peste 4.000 de licențe, permițând deschiderea unui număr mare de cazinouri și săli de aparate fără restricții geografice.[21]

Până în 2005, doar în Moscova existau 58 de cazinouri (+28 față de 2002) și 70.000 de aparate de joc (+50.000 față de 2002). În zona gării Kiyevsky din Moscova, numărul sălilor de joc a crescut de la 4 în 2002 la 50 în 2005. Dezvoltarea necontrolată a industriei, în special proliferarea aparatelor de joc în zone rezidențiale, a devenit o problemă larg discutată. Legislatorii federali și regionali au analizat diverse măsuri de limitare a industriei, precum restricționarea numărului de unități din fiecare district, mutarea cazinourilor în afara orașelor sau crearea unui „Las Vegas”.[21]

Ideea de a interzice cazinourile în afara câtorva zone special desemnate a fost propusă de Vladimir Putin. Conform legii intrate în vigoare în 2007, majoritatea activităților de jocuri de noroc, cu excepția pariurilor sportive, au fost restrânse la zonele dedicate. Limitările s-au aplicat și jocurilor de noroc online. Companiile care îndeplineau anumite condiții au putut continua să funcționeze până la 30 iunie 2009, fără a obține noi permise sau a se muta în zonele speciale.[22]

În 2009, jocurile de noroc au fost interzise aproape în întreaga Rusie. La sfârșitul lunii iunie 2009, când interdicția a intrat pe deplin în vigoare, în Moscova existau 38 de cazinouri și aproximativ 500 de săli de joc. Industria angaja circa 350.000 de persoane și plătea anual aproximativ 2 miliarde USD în taxe. În urma interdicției, procurorii ruși au închis mii de locații de jocuri de noroc ilegale în doar câțiva ani.[23][24]

Interdicția jocurilor de noroc în afara zonelor desemnate a împins cazinourile în mediul online, ducând la dezvoltarea unei industrii masive de jocuri de noroc ilegale pe internet, operate de companii licențiate în Curaçao și alte jurisdicții. Aceste cazinouri facilitau plățile prin scheme complexe ce implicau manageri corupți din marile bănci rusești, care înlocuiau codurile MCC ale tranzacțiilor cu risc ridicat cu unele corespunzătoare operațiunilor legitime, precum și furnizori de bani electronici precum Yandex Money și Qiwi. Potrivit unei investigații realizate de The Bell, până la 60% din transferurile online de bani din Rusia la mijlocul anilor 2010 puteau fi asociate cu jocurile de noroc ilegale.[25]

O investigație din 2011 a dezvăluit legături între o rețea subterană de jocuri de noroc din regiunea Moscovei și oficiali de rang înalt ai Parchetului.[26][25]

În 2020, autoritățile de aplicare a legii au descoperit o rețea extinsă de cazinouri și săli de joc clandestine, ascunse în camere secrete din agenții de pariuri. La începutul anilor 2020, Banca Centrală a Rusiei a încercat să combată aceste scheme prin controale și retrageri de licențe, însă cu succes limitat.[27][25]

Cazinou din Las Vegas.

Statele Unite ale Americii

[modificare | modificare sursă]

Fiecare stat din Statele Unite ale Americii are propriile legi care reglementează sau interzic jocurile de noroc. Unele triburi de amerindieni dețin cazinouri pe pământurile lor tribale, pentru a crea locuri de muncă și a aduce venituri guvernului tribal și membrilor acestuia, iar activitățile lor sunt supravegheate de Comisia Națională Indiană pentru Jocuri.[28][29]

Criticii jocurilor de noroc susțin că acestea pot conduce la creșterea corupției politice, la dependență de jocuri de noroc și la rate mai mari ale criminalității. De asemenea, unii consideră că jocurile de noroc reprezintă un fel de taxă regresivă asupra oamenilor din comunitățile unde sunt amplasate locațiile de joc. Criticii susțin și că pariurile sportive au afectat negativ sporturile.[30][31][32]

Alte țări

[modificare | modificare sursă]
Aparat de sloturi care prezintă efectul de ratare la limită.

În India, funcționarea cazinourilor este permisă doar în trei state: Goa, Daman și Sikkim. Statele Meghalaya și Nagaland autorizează exclusiv jocurile de noroc online. În pofida cadrului legislativ restrictiv, jocurile de noroc ilegale sunt răspândite la nivel național. Piața indiană a jocurilor de noroc este estimată la aproximativ 90 de miliarde de dolari anual, dintre care aproape jumătate provine din pariuri ilegale.[33][34]

În Mexic, vârsta minimă legală pentru participarea la jocuri de noroc este de 18 ani. Jocurile de noroc sunt permise numai pe baza unei licențe acordate de autoritățile federale competente. Jocurile de tip bingo pot fi organizate doar în scopuri caritabile, de către organizații non-profit autorizate.[35][36]

Joc responsabil

[modificare | modificare sursă]

Jocul responsabil, cunoscut și ca joc sigur, reprezintă un set de inițiative de responsabilitate socială, desfășurate de industria jocurilor de noroc,[37][38][39] inclusiv de către autoritățile de reglementare de stat, operatori și vânzători, pentru a asigura integritatea activităților lor și pentru a crește conștientizarea asupra riscurilor asociate jocurilor de noroc, cum ar fi dependența de jocuri.

Jocurile de noroc ar trebui considerate o modalitate plăcută și captivantă de a petrece timpul, nu o sursă de venit. Unora dintre jucători le este dificil să privească jocurile de noroc doar ca pe o formă de relaxare și să riște doar banii pe care și-i pot permite, așa cum procedează majoritatea jucătorilor.[40]

Obligațiile privind creșterea gradului de conștientizare a dependenței de jocuri fac parte din conceptul de joc responsabil și pot include limite stabilite de clienți și scheme de autoexcludere. Operatorii de jocuri de noroc licențiați sunt obligați să aibă politici și proceduri menite să prevină implicarea minorilor în jocuri de noroc, inclusiv măsuri de verificare a vârstei și controale destinate să limiteze accesul copiilor și tinerilor.[41][42][43] Acestea includ cerințe ale autorităților de reglementare, cum ar fi verificarea vârstei, instruirea personalului și monitorizarea respectării condițiilor de licențiere.[44]

Operatorii trebuie să respecte codurile de practică aplicabile în publicitate, care, în general, asigură că reclamele sunt corecte din punct de vedere factual și nu sunt orientate către minori sau jucători vulnerabili, cum ar fi cei care s-au autoexclus din jocuri de noroc.[45][46] Operatorii sunt obligați să demonstreze existența unor mecanisme interne de control și a unor procese conforme cu condițiile de licențiere stabilite de organismul de reglementare care acordă licențele pentru activitatea de jocuri de noroc. Platformele care publică recenzii ale cazinourilor online susțin că listează doar operatori licențiați și menționează conformitatea cu standardele de joc responsabil. De asemenea, trebuie implementate mecanisme interne de control pentru a asigura funcționarea sigură și eficientă a tuturor sistemelor și proceselor operaționale, de plată și tehnice. În plus, operatorii trebuie să demonstreze existența unor proceduri adecvate de gestionare a continuității activității, pentru a garanta posibilitatea de a-și continua operațiunile în cazul unor evenimente neprevăzute sau al unor catastrofe.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Rose, I. Nelson (). Pathological Gambling: A Critical Review. Washington, D.C., USA: National Academies Press. ISBN 978-0-309-06571-9.
  2. ↑ „Nevada Gaming Control Board: Home”. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ „What Does the Bible Say About Gambling? Is It a Sin?”. Bible Study Tools. Accesat în .
  4. ↑ Kucharek, Rev. Cass (). To settle your conscience a layman's guide to Catholic moral theologyNecesită înregistrare gratuită. Our Sunday Visitor. ISBN 978-0-87973-877-8.
  5. ↑ Moran, Dylan. „Is Gambling a Mortal Sin in the Bible? | tech-life-game-news”. Christianpost.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. ↑ „Is Gambling a Sin?”. .
  7. ↑ „ADOM :: Florida bishops oppose expanding casino gambling”. Accesat în .
  8. ↑ Mike Latona (). „State's bishops oppose casino expansion”. Catholic Courier. Arhivat din original la .
  9. ↑ „Kentucky bishops urge opposition to casino gambling: News Headlines”. Accesat în .
  10. ↑ „Gambling”. churchofjesuschrist.org. Intellectual Reserve, Inc. Accesat în .
  11. ↑ Johansen, Barry-Craig P.; Gopalakrishna, D. (). „A Buddhist View of Adult Learning in the Workplace”. Advances in Developing Human Resources. 8 (3): 342. doi:10.1177/1523422306288426.
  12. ↑ Feener, R. Michael (), Shariʿa and Social Engineering, Oxford University PressOxford, ISBN 0-19-967884-7, accesat în
  13. ↑ Morrison, Rod, ed. (), The Principles of Project Finance, doi:10.4324/9781315553931, accesat în
  14. ↑ „International Association of Gaming Regulators: Members”. Arhivat din original la .
  15. ↑ Simmons, Joseph P.; Nelson, Leif D. (). „Intuitive confidence: Choosing between intuitive and nonintuitive alternatives”. Journal of Experimental Psychology: General. 135 (3): 409–428. CiteSeerX 10.1.1.138.4507 Accesibil gratuit. doi:10.1037/0096-3445.135.3.409. PMID 16846272.
  16. ↑ Simmons, Joseph P.; Massey, Cade (). „Is optimism real?”. Journal of Experimental Psychology: General. 141 (4): 630–634. doi:10.1037/a0027405. PMID 22329753.
  17. 1 2 Morewedge, Carey K.; Tang, Simone; Larrick, Richard P. (). „Betting Your Favorite to Win: Costly Reluctance to Hedge Desired Outcomes”. Management Science. 64 (3): 997–1014. doi:10.1287/mnsc.2016.2656. ISSN 0025-1909.
  18. ↑ Pacini, Rosemary; Epstein, Seymour (iunie 1999). „The relation of rational and experiential information processing styles to personality, basic beliefs, and the ratio-bias phenomenon”. Journal of Personality and Social Psychology. 76 (6): 972–987. doi:10.1037/0022-3514.76.6.972. PMID 10402681.
  19. ↑ „Why we gamble like monkeys”. BBC.com. .
  20. ↑ „Ukraine's parliament legalizes gambling”. unian.info. Accesat în .
  21. 1 2 3 Peter Finn (). „Gambling Industry Explodes In Russia”. The Washington Post. Accesat în .
  22. ↑ „Federal Law No. 244-Fz of December 29, 2006;”. English Translation of Federal Law No. 244-Fz of December 29, 2006.
  23. ↑ Megan K. Stack (). „Irked gamblers cash in their chips as Russia follows through on casino ban”. Los Angeles Times. Accesat în .
  24. ↑ „Russia's Mega-Casinos - the Business Year”. .
  25. 1 2 3 Valeria Pozachinuk, Irina Pankratova (). „The kings of high-risk: who was the money mule for illegal casinos and bookmakers”. The Bell. Accesat în .
  26. ↑ „The "illegal casinos" case, officials involved”. RAPSI. Accesat în .
  27. ↑ „The investigators hacked the games”. Kommersant. . Accesat în .
  28. ↑ „State Gambling Laws”. gambling-law-us.com. Arhivat din original în . Accesat în .
  29. ↑ „Indian Gaming Facts”. indiangaming.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ Jane, Sam (). „How sports betting is affecting NFL, NBA, MLB and NHL players”. The New York Times. ISSN 0362-4331.
  31. ↑ „Is Legalized Gambling Ruining Sports?”. New York Times. .
  32. ↑ „Sick of all those sports betting ads? It might not be as bad as you think”. ESPN.com. .
  33. ↑ „India Sports Betting Regulations”. superbettingsites.com. Accesat în .
  34. ↑ „Legality Of Poker And Other games Of Skill: A Critical analysis Of India's Gaming Laws” (PDF). nujslawreview.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  35. ↑ „Bingo and Raffle Act” (PDF). nmgcb.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  36. ↑ „Mexico Gambling and Online Gambling Guide”. simonsblogpark.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  37. ↑ „Guide to Responsible Gambling, Non-Profits, and Initiatives”. www.geocomply.com. Accesat în .
  38. ↑ „Responsible gambling in practice: A case study of views and practices of Swedish oriented gambling companies”. pmc.ncbi.nlm.nih.gov. Accesat în .
  39. ↑ „Responsible Gaming and ESG”. zampapartners.com. Accesat în .
  40. ↑ „Joc Responsabil. Joacă Sigur și Protejat”. zinx.ro. Accesat în .
  41. ↑ „Gambling codes of practice Consolidated for all forms of gambling” (PDF). modgov.hillingdon.gov.uk. Accesat în .
  42. ↑ „Strengthening social responsibility” (PDF). assets.ctfassets.net. Accesat în .
  43. ↑ „Age verification Methods Used by Licensed Gambling Providers”. inventtechbg.com. Accesat în .
  44. ↑ „KYC for Online Casinos: AML, Age Verification, Source of Funds, and Practical Compliance Workflows”. kyc-chain.com. Accesat în .
  45. ↑ „Special Advertising Codes”. www.reclamecode.nl. Accesat în .
  46. ↑ „Advertising Guidelines for Betting and Gambling Companies”. ibjr.org.br. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jocuri_de_noroc&oldid=17920666