Evaziune fiscală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata impozitelor sau taxelor. Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate la autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau mărirea artificială a cheltuielilor.

Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneste atât pe plan national, căt și pe cel international, reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic. Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlneste sub diferite forme, cum ar fi: ținerea unor registre contabile nereale; distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrările de mărfuri, modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite; întocmirea de documente de plată fictive; modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport și depozitare; întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt mentionate decât o parte din veniturile realizate. [1]

Evaziunea fiscală este o activitate asociată cu economia informală. O măsură a gradului de evaziune fiscală este dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care reprezintă diferența dintre valoarea venitului care ar trebui să fie raportat autorităților fiscale și suma reală raportată.

Evaziunea taxei pe valoare adăugată (TVA)[modificare | modificare sursă]

Țările din top 10 cu cea mai mare evaziune fiscală în termeni absoluți, conform estimărilor lui Richard Murphy. Acesta a estimat că evaiunea fiscală reprezintă 5% din economia mondială.[2]

În a doua jumătate a secolului 20, taxa pe valoarea adăugată (TVA) a devenit forma modernă de impozit pe consum în întreaga lume, cu excepția notabilă a Statelor Unite. Producătorii care colectează TVA de la consumatori pot face evaziune fiscală prin raportarea unei cantități a vânzărilor mai mică decât în realitate. [3] SUA nu are niciun fel de impozit global pe consum la nivel federal, și în prezent niciun stat nu colectează TVA; majoritatea statelor din SUA colectează taxe de vânzări (eng. sales tax). Canada utilizează TVA atât la nivel federal cât și la nivel provincial; unele provincii au o singură taxă care le combină pe cele două.

Evaziunea de taxe vamale[modificare | modificare sursă]

Taxele vamale reprezintă o sursă importantă de venituri în țările în curs de dezvoltare. Importatorii se sustrag taxelor vamale prin facturarea incompletă a produselor sau declararea incorectă a cantității sau a descrierii produselor. [4]

Contrabandă[modificare | modificare sursă]

Contrabanda reprezintă importul sau exportul de produse străine prin mijloace ilegale. Contrabanda este folosită pentru evaziunea totală a taxelor vamale, precum și pentru importul de contrabandă. Un contrabandist nu trebuie să plătească nicio taxă vamală, deoarece produsele de contrabandă nu sunt direcționate prin punctele vamale și prin urmare nu sunt supuse la plata taxelor și impozitelor. [4]

Reacția guvernului[modificare | modificare sursă]

Mărimea "piețelor negre" din țările europene în 2011.

Nivelul de evaziune depinde de o serie de factori, inclusiv suma de bani pe care o persoană sau o societate o posedă. Tendința de a comite evaziune fiscală scade atunci când sumele implicate sunt mici. Nivelul de evaziune, de asemenea, depinde de eficiența administrației fiscale. Corupția ridicată a funcționarilor publici poate face imposibilă limitarea evaziunii fiscale. Administrațiile fiscale folosesc diferite mijloace pentru a reduce evaziunea fiscală și pentru a crește nivelul de colectare a taxelor: de exemplu, privatizarea executării fiscale [4][5][6]

În 2011, HMRC, agenția de colectare a impozitelor din Marea Britanie, a declarat că va continua să combată evaziunea fiscală, cu scopul de a colecta 18 miliarde de lire sterline în venituri înainte de 2015.[7] În 2010, HMRC a început un voluntar program de amnistie care a vizat micile întreprinderi și a ridicat peste 500 de milioane de lire sterline.[8]

Corupția de către funcționarii publici[modificare | modificare sursă]

Funcționarii corupți cooperează adesea cu contribuabili care fac evaziune fiscală. Atunci când aceștia detectează că cineva face evaziune, pot să nu raporteze fapta în schimbul mitei. Corupția de către funcționarii publici este o problemă serioasă pentru administrația fiscală, în special în țările mai puțin dezvoltate.

Privatizarea colectării de taxe[modificare | modificare sursă]

Profesorul Christopher Hood a sugerat privatizarea colectării de taxe, pentru a aplica legea mult mai eficient decât ar face-o un departament al guvernului [9]. Anumite guverne au adoptat deja această abordare. De exemplu, în Bangladesh, administrația vamală a fost parțial privatizată în 1991. [4]. Cu toate astea, abuzul unor colectori de taxe privați a dus în trecut la răsturnarea revoluționară a guvernelor care au externalizat administrarea fiscală. Aceasta s-a întâmplat de exemplu în Franța, când Luis al XVI-lea a fost detronat ca urmare a revoluției franceze.

Evaziunea fiscală din diferite țări[modificare | modificare sursă]

Poster lansat de autoritățile britanice pentru a opri evaziunea fiscală cu firme și conturi bancare din străinătate. Posterul menționează următoarele: "Ascunzi venit nedeclarat? Suntem aproape să te prindem. Noi acorduri internaționale ne permit să avem la dispoziție mai multe informații despre conturile din străinătate. ..."

România[modificare | modificare sursă]

Este reglementată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată prin Legea nr. 50 din 14.03.2013.[10] Conform acestor legi, refuzul de a prezenta documentele în ceea ce privește contabilitatea se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.

În anul 2013, evaziunea fiscală s-a cifrat la aproximativ 16% din PIB, adică peste 100 de miliarde de lei.[11][12] În anul 2014, Radu Timiș, vicepreședintele Asociației Române a Cărnii și președintele Cris-Tim, a declarat că la nivelul României există o evaziune fiscală de circa 13 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 75% din TVA-ul care ar trebui încasat.[13]

Marea Britanie[modificare | modificare sursă]

HMRC, agenția de colectare a impozitelor din Marea Britanie (echivalentul ANAF-ului), a estimat că evaziunea fiscală a costat guvernul £5.2 miliarde de lire sterline în anul fiscal 2014-15. În plus, decalajul fiscal (diferența dintre valoarea taxei pe care ar trebui, în teorie, să fie colectată de către HMRC și suma colectată de fapt) a fost mult mai mare: £36 de miliarde de lire sterline.[14]

În 2013, coaliție de guvernare a anunțat măsuri severe care să reducă "criminalitatea economică". S-a adăugat în codul penal o nouă infracțiune pentru "complicitate la evaziune fiscală" și s-a eliminat cerința autorităților de a dovedi "intenția de a se sustrage la impozitare" pentru a începe urmărirea penală.[15]

În 2015, ministrul de finanțe George Osborne a promis să colecteze £5 miliarde de lire sterline prin lansarea unui "război" cu evazioniștii, anunțând noi puteri pentru HMRC ce vizau oameni cu conturi bancare în offshore-uri.[16] Ca urmare, numărul de persoane ce au fost date în urmărire penală pentru evaziune fiscală s-a dublat în 2014/15 în comparație cu anul precendent. [17]

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite ale Americii, evaziunea fiscală federală este definită ca încercarea conștientă de a se sustrage de la plata unei taxe impuse de legea federală. În SUA evaziunea fiscală se pedepsește cu amendă și închisoare. [18]

Fiscul american (eng. Internal Revenue Service) a identificat întreprinderile mici și persoanele fizice ca fiind cei mai mari contribuitori la diferența dintre taxele ce ar trebui colectate și valoarea actuală colectată. Întreprinderile mici și cele individuale fac evaziune fiscală întrucât este dificil pentru guvern să afle despre ne-raportarea unor venituri fără să lanseze investigații.

În 2007, cele mai frecvente mijloace de evaziune fiscală au fost exagerarea contribuțiilor caritabile, în special donațiile la biserici.[19]

Fiscul american estima în 2001 că evaziunea fiscală a fost de 345 de miliarde de dolari, iar pentru 2006 a fost de 450 miliarde de dolari. [20] Un studiu din 2008 a estimat un decalaj fiscal (i.e. evaziune fiscală) de 450–500 de miliarde de dolari, iar veniturile nedeclarate ca fiind de aproximativ 2 miliarde de dolari, ce reprezintă 18-19% din totalul veniturilor raportabile.[21]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Drept Online - Evaziunea Fiscală. http://www.dreptonline.ro/utile/evaziunea_fiscala.php. 
  2. ^ David Cay Johnston (13 decembrie 2011). „Where’s the fraud, Mr. President?”. Reuters. http://blogs.reuters.com/david-cay-johnston/2011/12/13/wheres-the-fraud-mr-president/. 
  3. ^ Spiro, Petru S. (2005), "Politica Fiscală și Economia Subterană," în Christopher Gallery și Friedrich Schneider, eds., "Dimensiunile, Cauzele și Consecințele Economiei Subterane" (Ashgate Publishing).
  4. ^ a b c d Chowdhury, F. L. (1992) Evasion of Customs Duty in Bangladesh, unpublished MBA dissertation, Graduate School of Management, Monash University, Australia.
  5. ^ Stella, Peter (1993). „Tax Farming: A Radical Solution for Developing Country Tax Problems?”. IMF Staff Papers 40 (1): 217–25. 
  6. ^ Alam. D (1999) Introduction of PSI system in Bangladesh: Facts and Documents, Desh Prokashon, Dhaka.
  7. ^ Watch out, the taxman's about: HMRC ordered to bring in £18bn in government crackdown”. Mail Online (London: dailymail.co.uk). 17 martie 2011. http://www.dailymail.co.uk/news/article-1367058/Watch-taxmans-HMRC-ordered-bring-18bn-government-crackdown.html. Accesat la 12 august 2011. 
  8. ^ Russell, Jonathan (10 iunie 2011). „HMRC opens 16 criminal cases over tax evasion”. The Telegraph (London: telegraph.co.uk). http://www.telegraph.co.uk/finance/financial-crime/8566897/HMRC-opens-16-criminal-cases-over-tax-evasion.html. Accesat la 12 august 2011. 
  9. ^ Hood, C. (1986) Privatizing UK tax Law Enforcement?, Public Administration, Vol. 64, Autumn, 1986, p. 319–33.
  10. ^ Modificarea legii privind evaziunea fiscală
  11. ^ Președintele Consiliului Fiscal: Evaziunea a fost 16% din PIB, anul trecut!, 15 iulie 2014, Capital, accesat la 16 iulie 2014
  12. ^ Cum vindecăm evaziunea, cancerul economiei?, 27 noiembrie 2014, Diana Zaharia, Capital, accesat la 27 noiembrie 2014
  13. ^ Radu Timiș: Evaziunea fiscală din industria cărnii ajunge la 600 de milioane de euro doar din TVA, 19 noiembrie 2014, Diana State, Capital, accesat la 21 noiembrie 2014
  14. ^ Measuring tax gaps 2016 edition. https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/561312/HMRC-measuring-tax-gaps-2016.pdf. 
  15. ^ UK government announces corporate tax evasion clampdown”. BBC News. http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-31961405. 
  16. ^ George Osborne wages war on tax evasion and avoidance”. Channel 4 News. http://www.channel4.com/news/george-osborne-budget-2015-tax-avoidance-general-elections. 
  17. ^ Lawyers and tradesmen caught in tax clampdown. http://www.thetimes.co.uk/tto/money/tax/article4640191.ece. 
  18. ^ 26 Constituția Statelor Unite § 7201.
  19. ^ Sabatini, Patricia (25 martie 2007). „Tax Cheats Cost U.S. hundreds of billions”. Pittsburgh Post-Gazette. http://www.post-gazette.com/pg/07084/772106-28.stm. 
  20. ^ Tax Gap for Tax Year 2006 Overview Jan. 6, 2012”. U.S. Internal Revenue Service. http://www.irs.gov/pub/irs-soi/06rastg12overvw.pdf. Accesat la 14 iunie 2012. 
  21. ^ Cebula, Richard; Feige, Edgar L. (n.d.). „America’s Underground Economy: Measuring the Size, Growth and Determinants of Income Tax Evasion in the U.S”. Ideas.repec.org. https://ideas.repec.org/p/pra/mprapa/29672.html. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Daniel Morar, Evaziunea fiscală, în: Revista de Drept Penal nr. 2/2004.
  • Neculai Cârlescu, Evaziunea fiscală: comentarii și exemple practice, Ediția a 2-a, Editura CH Beck, 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]