Sinus urogenital
| Sinus urogenital | |
 Sinusul urogenital la embrionul uman de sex feminin, de 8-9 săptămâni (sinus urogenital este etichetat în partea inferioară a imaginii) | |
 Etapele dezvoltării organelor sexuale externe la masculin și feminin ("Deschiderea sinusului urogenital" etichetat în figurile C și D.) | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | sinus urogenitalis definitivus |
| Carnegie stage | 15 |
| Originea embrionară | cloaca |
| Se dezvoltă în | uretră, vezică urinară, secțiunea inferioară a vaginului, glande vestibulare mari, glande bulbouretrale |
| Gray's | p.1213 |
| TE | E5.7.3.1.0.0.1 |
| Terminologie anatomică | |
Sinusul urogenital este o parte a corpului uman, prezent numai în stadiul de embrion, în perioada dezvoltării organelor excretoare și sexuale.[1] Se formează din porțiunea ventrală a cloacei, care se separă în canalul (sinusul) urogenital și sinusul anorectal.[2] Sinusurile rezultate sunt despărțite de o membrană de origine mezodermică ce se numește sept urorectal. În sinusul urogenital se deschid primordiile ureterelor, canalele mezonefrice și paramezonefrice.[3]
Către săptămânile a 4-a și a 5-a de dezvoltare embrionară, în partea anterioară a sinusului se dezvoltă tuberculul genital și plicele genitale. Tuberculul genital se transformă în clitoris la femeie sau penis la bărbat, iar plicele - în labii mici și, respectiv, în rafeul penian și scrotal.
La femeie, pereții dorsali ai sinusului urogenital dau naștere bulbilor sinovaginali, din care se va dezvolta partea inferioară a vaginului. Procesul de individualizare a regiunii inferioare a vaginului începe atunci când capătul distal al canalelor paramesonefrice, structuri care vor forma în cele din urmă uterul și fornixul vaginal.
La bărbat, sinusul urogenital este împărțit în trei secțiuni: superioară, pelviană și falică. Partea superioară formează vezica urinară, din secțiunea pelviană se dezvoltă porțiunea membranară a uretrei și cea falică dă naștere uretrei peniene.[4]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Jenkins, Dagan; Bitner-Glindzicz, Maria; Thomasson, Louise; Malcolm, Sue; Warne, Stephanie A.; Feather, Sally A.; Flanagan, Sarah E.; Ellard, Sian; Bingham, Coralie (), „Mutational analyses of UPIIIA, SHH, EFNB2, and HNF1β in persistent cloaca and associated kidney malformations”, Journal of Pediatric Urology (în engleză), 3 (1), pp. 2–9, doi:10.1016/j.jpurol.2006.03.002, PMC 1864944
, PMID 17476318, accesat în
- ^ Sadler, T. W. (), Langman's medical embryology., Jan Langman (ed. 11th ed.), Lippincott William & Wilkins, ISBN 978-0-7817-9069-7, OCLC 227928523, accesat în
- ^ Rink, Richard C.; Cain, Mark P. (), „Urogenital mobilization for urogenital sinus repair”, BJU International (în engleză), 102 (9), pp. 1182–1197, doi:10.1111/j.1464-410X.2008.08091.x, accesat în
- ^ Mircea, A.; Tală, S.; Enescu, D.-M. Corelații anatomo-funcționale în genitoplastiile feminizante la pacientele cu hiperplazie adrenaliană congenitală Arhivat în , la Wayback Machine.. In: Practica Medicală, Vol X, Nr. 3(40), 2015, pp. 281-287.
