Diogene din Sinop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Diogene din Sinope
Giovanni Battista Langetti - Diogenes.jpg
Diogene din Sinope
Date personale
Născut404 î.Hr. Modificați la Wikidata
Sinop, Turcia Modificați la Wikidata
Decedat322 î.Hr. (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ancient Corinth[*], Grecia Modificați la Wikidata
CetățenieSinop Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruCrates of Thebes[*], Onesicritus[*]  Modificați la Wikidata
Diogene din Sinope

Diogene din Sinope, Cinicul (în limba greacă Διογένης) (c. 412 î.Hr.323 î.Hr.) a fost un filosof grec din școala cinică, născut la Sinope.

Încă din timpul vieții, Diogene devine, ca nici un alt filosof antic, personaj de legendă; potrivit tradiției, Alexandru cel Mare ar fi rostit: „Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene”. Sosit cu tatăl său, Hicesias, în exil la Atena, Diogene ajunge discipol al sofisticatului Antistene. A încercat să exemplifice cu modul său de viață ascetic principiile curentului filosofic al cărui fondator este considerat acesta din urmă - cinismul - și anume o existență la limita necesarului supraviețuirii și un dispreț suveran față de convențiile și principiile societății.

Diogene, care se considera „cetățean al lumii”, rămas la un moment dat fără casă, își improvizează o locuință într-un butoi. Purta, atât iarna, cât și vara, aceeași haină, cerșea ca să mănânce și-i batjocorea neîncetat pe orășeni pentru modul de a trăi. Viețuind după propria-i spusă asemenea unui câine (Kyon), doctrina sa a primit în secolul al IV-lea numele de „cinism”.

Crates din Teba, elevul său, a adunat principiile lui filosofice, din care nu ne-au parvenit decât o serie de aforisme. Printre admiratorii săi se numără Lucian din Samosata și Iulian Apostatul.

Potrivit legendei, Diogene umbla uneori prin agora Atenei, în plină zi, cu o lampă în mână, „în căutarea unui om cinstit”.[2] Atitudinile sale șocau și provocau atenianul simplu, ele ilustrând însă întotdeauna o idee adevărată, lucru care îi aduce admirația și renumele.

După scrierile lui D. Laertios, Diogene ar fi murit în aceeași zi în care Alexandru cel Mare murea la Babilon. Până în zilele noastre, numeroși filosofi au avut în Diogene un model absolut de sinceritate și, mai ales, un exemplu rar de adecvare între idei și viață.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lives and Opinions of Eminent Philosophers[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Diogenes Laërtius, vi. 41.

Legături externe[modificare | modificare sursă]