Menip

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Menip
Diego Velázquez 022.jpg
Menip, de Velázquez
Date personale
Născut300 î.e.n. Modificați la Wikidata
Umm Qais, Iordania Modificați la Wikidata
Decedat260 î.e.n. (40 de ani) Modificați la Wikidata
Thebes[*], Grecia Modificați la Wikidata
Etniegrec Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
scriitor
filozof
umorist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba greacă veche  Modificați la Wikidata
PregătireCrates of Thebes[*][1]
Metrocles[*][1]  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarcinism  Modificați la Wikidata
Menip, Cronica din Nürnberg.

Menip din Gadara, cunoscut și ca Menippus sau Menipp, (în greacă Μένιππος ὁ Γαδαρεύς; fl. secolul al III-lea î.Hr.) a fost un filozof și satirist cinic. Scrierile lui, care astăzi sunt toate pierdute, au avut o influență importantă asupra filozofilor Varro și Lucian din Samosata. Satira menipeană este numită după el.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Se cunosc puține informații despre viața lui Menip. Era originar din orașul Gadara din regiunea Coele-Siria.[2] Potrivit surselor antice el ar fi fost inițial sclav. S-a aflat în slujba unui cetățean din Pontus, dar și-a obținut libertatea într-un anume fel și a locuit la Teba. Diogene Laerțiu[3] relatează o poveste dubioasă potrivit cărea Menip a acumulat o avere din cămătărie, a pierdut-o și apoi s-a sinucis de disperare.[4] Lucian din Samosata îl consideră pe Menip, alături de Antistene, Diogene din Sinope și Crates, drept unul dintre cei mai notabili filozofici cinici.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Lucrările sale (scrise într-un amestec de proză și versuri) sunt toate pierdute. El a discutat subiecte serioase într-un stil batjocoritor și a fost deosebit de încântat să-i atace pe epicurieni și pe stoici. Strabon și Stephanus îl numesc „bufon serios” (în greacă σπουδογέλοιος, spoudogeloios). Scrierile sale au exercitat o influență considerabilă asupra literaturii de mai târziu, iar satira menipeană este numită după el. Deși scrierile lui Menip nu au supraviețuit, există unele fragmente din Saturae Menippeae a lui Varro, care au imitat stilul lui Menip.[5] Unul dintre dialogurile atribuite lui Lucian, imitatorul lui declarat, care îl menționează frecvent, este numit Menippus, dar din moment ce subtitlul („Dialogurile morților”) seamănă cu titlul unei lucrări atribuite de Diogene Laerțiu lui Menip, s-a sugerat că este o imitație după Necromanție.

Diogene Laerțiu a afirmat că următoarele lucrări au fost scrise de Menip:[6]

  • Νέκυια – Necromanție
  • Διαθῆκαι – Testamente
  • Ἐπιστολαὶ κεκομψευμέναι ἀπὸ τῶν θεῶν προσώπου – Scrisori compuse artificial ca și cum ar fi ale zeilor
  • Πρὸς τοὺς φυσικοὺς καὶ μαθηματικοὺς καὶ γραμματικοὺς – Răspunsuri către filozofi, matematicieni și gramaticieni
  • Γονὰς Ἐπικούρου – Nașterea lui Epicur
  • Τὰς θρησκευομένας ὑπ' αὐτῶν εἰκάδας – Venerarea celei de-a douăzecea zi (sărbătorită în școala epicuriană)

În plus, Athenaeus menționează lucrările Symposium[7] și Arcesilaus,[8] iar Diogene Laerțiu menționează Vânzarea lui Diogene (în greacă Διογένους Πράσει)[9] scrisă de Menip, care pare a fi principala sursă a poveștii capturării de către pirați și a vânzării ca sclav a lui Diogene din Sinope.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dictionnaire des philosophes antiques IV[*], p. 467  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Stephanus Byz.; Strabo, xvi.
  3. ^ Diogenes Laërtius, vi. 99, 100
  4. ^ "The tradition that he was a moneylender and speculator in marine insurance is probably apocryphal, resting as it does on the always dubious authority of Hermippus." Donald Dudley, (1937) A History of Cynicism, page 70
  5. ^ Cicero, Academica, i. 2, 8; Aulus Gellius, ii. 18; Macrobius, Sat. i. 11
  6. ^ Diogenes Laërtius, vi. 101
  7. ^ Athenaeus, 14.629F
  8. ^ Athenaeus, 14.664E
  9. ^ Diogenes Laërtius, vi. 29.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]