Comuna Petrăchioaia, Ilfov
| Petrăchioaia | |||
| — comună — | |||
 | |||
| |||
  Petrăchioaia Petrăchioaia (România) | |||
| Coordonate: 44°34′50″N 26°18′50″E / 44.58056°N 26.31389°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Ilfov | ||
| SIRUTA | 104582 | ||
| Reședință | Petrăchioaia | ||
| Componență | |||
| Guvernare | |||
| - primar al comunei Petrăchioaia[*] | Mihai Dobre[*][3][4] ( PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 57 km² | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▲ 3498 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Petrăchioaia (în trecut, Creața-Leșile) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Măineasca, Petrăchioaia (reședința), Surlari și Vânători.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în partea central-estică a județului, la limita cu județul Ialomița, pe malurile Mostiștei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ402, care o leagă spre nord-vest de Dascălu și spre est de Sinești (județul Ialomița; unde se termină în DN2). La Petrăchioaia, din ea se ramifică șoseaua județeană DJ200A, care o leagă spre sud-vest de Afumați (unde se termină tot în DN2).
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Petrăchioaia
Români (87,33%)
Romi (8,63%)
Necunoscută (3,91%)
Altă etnie (0,11%)
Componența confesională a comunei Petrăchioaia
Ortodocși (95,02%)
Necunoscută (3,94%)
Altă religie (1,02%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Petrăchioaia se ridică la 3.498 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.823 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,34%), cu o minoritate de romi (8,63%). Pentru 3,92% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,03%). Pentru 3,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Petrăchioaia este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Mihai Dobre[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 10 | |||||||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 2 | |||||||||||
| Partidul Social Democrat | 1 | |||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Creața-Leșile, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Creața-Petrăchioaia, Gagu, Leșile, Merișasca, Surlari, Stoienoaia și Vânători, totalizând 1574 de locuitori ce trăiau în 356 de case și 2 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, trei mașini de treierat cu aburi și cinci biserici.[7] În 1925, comuna este consemnată în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compoziție satele Creața-Petrăchioaia (reședință), Leșile, Stoienoaia, Surlari și Vânători, cu 1960 de locuitori.[8]
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1981, comuna a revenit la județul Ilfov, în compoziția actuală (satul Leșile a fost desființat ca entitate separată și inclus în satul Vânători) și cu numele de Petrăchioaia.[9][10] În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a trecut în luna ianuarie la județul Ialomița,[11] pentru ca în luna septembrie să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București,[12] sector devenit în 1997 județul Ilfov.
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Unsprezece obiective din comuna Petrăchioaia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice — așezarea din Epoca Bronzului (cultura Tei) aflată la 300 m sud de satul Măineasca pe o vale afluentă Mostiștei; așezarea din secolul al IV-lea e.n. de lângă fostul CAP Măineasca; așezarea din secolele al II-lea–I î.e.n. de pe malul vestic al Mostiștei, la sud de același sat; așezarea de secolele al IX-lea–al XI-lea din curtea fostei SMA din Petrăchioaia; așezarea din Epoca Bronzului de lângă podul peste Mostiștea; situl de la Surlari, cu așezări din Epoca Bronzului (culturile Tei și Coslogeni), geto-dacică (secolele al III-lea–al II-lea î.e.n.), și cea daco-romană; și situl de la Vânători, cuprinzând așezări din perioada geto-dacică, secolul al VI-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea și secolul al XVI-lea.
Celelalte patru monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Ele sunt biserica „Sfântul Nicolae” din Măineasca, construită în 1766 și refăcută în 1851 și 1925; biserica „Adormirea Maicii Domnului” a parohiei Stoienoaia din satul Petrăchioaia (ridicată în 1815); biserica fostei mănăstiri Surlari din satul Surlari, datând din secolul al XVIII-lea; și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din satul Vânători (tot din secolul al XVIII-lea).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Creața-Leșile”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 758.
- ^ „Comuna Creața-Leșile în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 263 din 2 septembrie 1981”. Buletinul oficial nr. 65 din 3 septembrie 1981.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- 4.000 de romani asupriti de primarul din Coreea, 28 august 1998, Evenimentul zilei
| ||||||||||||||||
| |||||||||||||