Sari la conținut

Comuna Petrăchioaia, Ilfov

44°34′50″N 26°18′50″E (Comuna Petrăchioaia, Ilfov) / 44.58056°N 26.31389°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petrăchioaia
—  comună  —

Stemă
Stemă
Petrăchioaia se află în România
Petrăchioaia
Petrăchioaia
Petrăchioaia (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°34′50″N 26°18′50″E ({{PAGENAME}}) / 44.58056°N 26.31389°E

Țară România
Județ Ilfov

SIRUTA104582

ReședințăPetrăchioaia
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Petrăchioaia[*]Mihai Dobre[*][1][2] (PNL, )

Suprafață
 - Total57 km²

Populație (2021)
 - Total3.695 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Petrăchioaia (în trecut, Creața-Leșile) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Măineasca, Petrăchioaia (reședința), Surlari și Vânători.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea central-estică a județului, la limita cu județul Ialomița, pe malurile Mostiștei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ402, care o leagă spre nord-vest de Dascălu și spre est de Sinești (județul Ialomița; unde se termină în DN2). La Petrăchioaia, din ea se ramifică șoseaua județeană DJ200A, care o leagă spre sud-vest de Afumați (unde se termină tot în DN2).

Demografie[modificare | modificare sursă]



Componența etnică a comunei Petrăchioaia

     Români (81,08%)

     Romi (4,95%)

     Alte etnii (0,51%)

     Necunoscută (13,45%)




Componența confesională a comunei Petrăchioaia

     Ortodocși (84,52%)

     Alte religii (1,19%)

     Necunoscută (14,29%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Petrăchioaia se ridică la 3.695 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.498 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (81,08%), cu o minoritate de romi (4,95%), iar pentru 13,45% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,52%), iar pentru 14,29% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Petrăchioaia este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Mihai Dobre[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal10          
Partidul Mișcarea Populară2          
Partidul Social Democrat1          

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Creața-Leșile, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Creața-Petrăchioaia, Gagu, Leșile, Merișasca, Surlari, Stoienoaia și Vânători, totalizând 1574 de locuitori ce trăiau în 356 de case și 2 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, trei mașini de treierat cu aburi și cinci biserici.[7] În 1925, comuna este consemnată în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compoziție satele Creața-Petrăchioaia (reședință), Leșile, Stoienoaia, Surlari și Vânători, cu 1960 de locuitori.[8]

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1981, comuna a revenit la județul Ilfov, în compoziția actuală (satul Leșile a fost desființat ca entitate separată și inclus în satul Vânători) și cu numele de Petrăchioaia.[9][10] În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a trecut în luna ianuarie la județul Ialomița,[11] pentru ca în luna septembrie să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București,[12] sector devenit în 1997 județul Ilfov.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Unsprezece obiective din comuna Petrăchioaia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice — așezarea din Epoca Bronzului (cultura Tei) aflată la 300 m sud de satul Măineasca pe o vale afluentă Mostiștei; așezarea din secolul al IV-lea e.n. de lângă fostul CAP Măineasca; așezarea din secolele al II-lea–I î.e.n. de pe malul vestic al Mostiștei, la sud de același sat; așezarea de secolele al IX-lea–al XI-lea din curtea fostei SMA din Petrăchioaia; așezarea din Epoca Bronzului de lângă podul peste Mostiștea; situl de la Surlari, cu așezări din Epoca Bronzului (culturile Tei și Coslogeni), geto-dacică (secolele al III-lea–al II-lea î.e.n.), și cea daco-romană; și situl de la Vânători, cuprinzând așezări din perioada geto-dacică, secolul al VI-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea și secolul al XVI-lea.

Celelalte patru monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Ele sunt biserica „Sfântul Nicolae” din Măineasca, construită în 1766 și refăcută în 1851 și 1925; biserica „Adormirea Maicii Domnului” a parohiei Stoienoaia din satul Petrăchioaia (ridicată în 1815); biserica fostei mănăstiri Surlari din satul Surlari, datând din secolul al XVIII-lea; și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din satul Vânători (tot din secolul al XVIII-lea).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan. 
  8. ^ „Comuna Creața-Leșile în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Decretul nr. 263 din 2 septembrie 1981”. Buletinul oficial nr. 65 din 3 septembrie 1981. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]