Comuna Dascălu, Ilfov
| Dascălu | |||
| — comună — | |||
 | |||
| |||
  Dascălu Dascălu (România) | |||
| Coordonate: 44°36′16″N 26°15′04″E / 44.60444°N 26.25111°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Ilfov | ||
| SIRUTA | 102473 | ||
| Reședință | Dascălu | ||
| Componență | |||
| Guvernare | |||
| - primar al comunei Dascălu[*] | Doina Mănăilă[*][3][4] ( PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 36 km² | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▲ 3154 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Dascălu (în trecut, Dascălu-Creața sau Pitar-Moșu) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Creața, Dascălu (reședința), Gagu și Runcu.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile Mostiștei, apă ce izvorăște de pe teritoriul comunei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ200, care o leagă spre nord de Grădiștea și spre sud de Ștefăneștii de Jos, Voluntari și București (zona Pipera). La Gagu, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce către est la Petrăchioaia și mai departe în județul Ialomița la Sinești (unde se termină în DN2).
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Dascălu
Români (95,81%)
Romi (1,01%)
Necunoscută (2,98%)
Altă etnie (0,19%)
Componența confesională a comunei Dascălu
Ortodocși (96,57%)
Necunoscută (2,98%)
Altă religie (0,44%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dascălu se ridică la 3.154 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.559 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,81%), cu o minoritate de romi (1,01%). Pentru 2,98% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,58%). Pentru 2,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Dascălu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Doina Mănăilă[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 6 | |||||||
| Partidul Social Democrat | 5 | |||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, purta numele de Dascălu-Creața și era formată din satele Creața, Dascălu, Runcu, Vărăștii de Jos și Vărăștii de Sus, totalizând 1487 de locuitori și 318 case. În comună funcționau o moară cu aburi, o mașină de treierat, două școli (câte una în satele Creața și Dascălu) și patru biserici ortodoxe (în Creața, Dascălu, Vărăștii de Sus și Vărăștii de Jos).[7] Satul Gagu făcea parte din comuna vecină Creața-Leșile.[8]
În 1925, satul Gagu trecuse deja la comuna Dascălu-Creața, care acum făcea parte din plasa Băneasa, având 2410 locuitori și fiind formată din satele Creața, Dascălu, Vărăștii de Jos, Vărăștii de Sus, Pârlita, Gagu, Merișeasca și Runcu.[9] În timp, satele Vărăștii de Jos și Vărăștii de Sus s-au contopit, formând satul Vărăști. În 1950, comuna a devenit parte din raionul Căciulați și apoi (după 1960) din raionul Urziceni al regiunii București. În 1968, a devenit parte a județului Ilfov, cu această ocazie primind numele de Dascălu și fiind desființate satele Vărăști (inclus în satul Dascălu) și Merișeasca (inclus în satul Gagu).[10][11] În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov,[12] care în 1998 a devenit județul Ilfov.
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Patru obiective din comuna Dascălu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la vest de satul Dascălu, pe malurile unui afluent al Mostiștei și cuprinde o așezare din Epoca Bronzului și una din Evul Mediu timpuriu (secolele al IX-lea–al XI-lea). Alte două monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Adormirea Maicii Domnului” din fostul sat Vărăști (astăzi parte a satului Dascălu), datând din 1817; și biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din satul Gagu (datând din 1800–1801). Monumentul eroilor din Primul Război Mondial din satul Dascălu este al patrulea monument, clasificat ca monument de for public.
Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]
- Ion Ionescu-Bizeț (1870 - 1946), inginer, matematician, membru corespondent al Academiei Române;
- Gheorghe Ghipu (n. 1954), atlet.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Dascălu-Creața (Pitar-Moșu)” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 58.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Gagul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 453–454.
- ^ „Comuna Dascălu-Creața în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
| ||||||||||||||||
| |||||||||||||