Sari la conținut

Comuna Țintești, Buzău

45°4′28″N 26°52′50″E (Comuna Țintești, Buzău) / 45.07444°N 26.88056°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Țintești
—  comună  —
Satul Maxenu din comuna Țintești
Satul Maxenu din comuna Țintești
Țintești se află în România
Țintești
Țintești
Țintești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°4′28″N 26°52′50″E ({{PAGENAME}}) / 45.07444°N 26.88056°E

Țară România
Județ Buzău

SIRUTA49849

ReședințăȚintești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Țintești[*]Aurel Stoica[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total72,13 km²
Altitudine74 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total4.197 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal127640

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Țintești
Poziția localității Țintești
Poziția localității Țintești

Țintești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Maxenu, Odaia Banului, Pogonele și Țintești (reședința).

Comuna se află la sud de orașul Buzău, în câmpia Buzăului și a Călmățuiului. Prin satul Maxenu, comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203D care, împreună cu DN2C, leagă Buzăul de Slobozia. Lângă Maxenu, din acest drum județeană se ramifică DJ204D, care trece prin satul Țintești și face legătura cu DN2B și comuna Gălbinași.[3]




Componența etnică a comunei Țintești

     Români (90,61%)

     Alte etnii (0,1%)

     Necunoscută (9,29%)




Componența confesională a comunei Țintești

     Ortodocși (89,37%)

     Alte religii (0,93%)

     Necunoscută (9,7%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Țintești se ridică la 4.197 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.518 locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,61%), iar pentru 9,29% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,37%), iar pentru 9,7% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Țintești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Aurel Stoica[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal5        

În 1902, comuna Țintești făcea parte din plasa Câmpului din județul Buzău și era formată din cătunele Țintești și Pogoanele Mici, cu o populație de 870 de locuitori; în comună funcționau o școală și o biserică. Satul Pogoanele Mici (astăzi, Pogonele) a fost înființat în 1863, când foștii clăcași au cumpărat pământ pe moșia lui Grigore Hrisoscoleu.[8] Pe atunci, satul Maxenu forma o comună de sine stătătoare, cu 900 de locuitori, aflată în aceeași plasă. La Maxenu funcționa o școală cu 57 de elevi și o biserică zidită în 1817 de Episcopia Buzăului, proprietara moșiei Maxenu-Vârtoapele, pe care s-a format satul.[9] Cătunul Odaia Banului, cu 220 de locuitori și 44 de case, făcea parte atunci din comuna Simileasca.[10]

În 1925, cele două comune, Maxenu și Țintești, făceau parte din plasa Glodeanurile a aceluiași județ. Satul Odaia Banului fusese și el transferat la comuna Maxenu, care avea în total 1806 locuitori.[11] Comuna Țintești avea în componență satele Țintești și Țintești-Pogonelele, și o populație de 1564 de locuitori.[12]

În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna Maxenu a fost desființată și inclusă în comuna Țintești, rearondată județului Buzău, reînființat.[13][14]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Țintești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: o așezare din secolul al III-lea e.n. aparținând culturii dacilor liberi și descoperită în zona „Derii de Sus”, în grădina de zarzavaturi a fostului CAP din satul Maxenu; și o altă așezare de tip tell datând din mileniul al IV-lea î.e.n. (aparținând culturii Gumelnița din eneolitic).

Conacul Garoflid datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, din satul Țintești, este al treilea monument istoric, fiind clasificat ca monument de arhitectură.

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Google Maps – Comuna Țintești, Buzău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Țintești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 679. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Maxenul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 250. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (). „Banului (Odaia-), cătun” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 239. 
  11. ^ „Comuna Maxenu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Țintești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .