Comuna Puiești, Buzău
| Puiești | |
| — comună — | |
  Puiești Puiești (România) | |
| Coordonate: 45°24′N 27°12′E / 45.400°N 27.200°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Buzău |
| SIRUTA | 48842 |
| Reședință | Puieștii de Jos |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Puiești[*] | Rodica Bârlă[*][1] ( PRO, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 100,17 km² |
| Altitudine | 60 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 3.371 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 127495 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Puiești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Dăscălești, Lunca, Măcrina, Nicolești, Plopi, Puieștii de Jos (reședința) și Puieștii de Sus.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna Puiești este situată în partea de nord-est a județului Buzău, la 15 km est de Râmnicu Sărat, pe cele două maluri ale râului Râmnicu Sărat, și se învecinează la nord-est cu județul Vrancea. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ220, care leagă Râmnicu Sărat de Măicănești (județul Vrancea, DN23), și care traversează râul Râmnicu Sărat între Puieștii de Jos și Nicolești. La Puieștii de Jos, se ramifică din acest drum DJ202C, care leagă comuna de comuna vecină Ciorăști din Vrancea, iar la Nicolești se ramifică DJ216, o șosea județeană ce deservește satele Măcrina și Plopi.[2]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Puiești
Români (95,05%)
Alte etnii (0,71%)
Necunoscută (4,24%)
Componența confesională a comunei Puiești
Ortodocși (94,51%)
Alte religii (1,07%)
Necunoscută (4,42%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Puiești se ridică la 3.371 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.146 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,05%), iar pentru 4,24% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,51%), iar pentru 4,42% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Puiești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Rodica Bârlă[*], de la Partidul PRO România, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul PRO România | 5 | ||||||
| Partidul Național Liberal | 4 | ||||||
| Partidul Social Democrat | 2 | ||||||
| Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 1 | ||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | ||||||
Istoric[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Puiești făcea parte din plasa Grădiștea a județului Râmnicu Sărat și era alcătuită doar din satele Puieștii de Jos și Puieștii de Sus, având în total 1100 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 45 de elevi și 2 biserici — cea de la Puieștii de Jos înființată de Anastase Dedulescu la 1840 și cea din Puieștii de Sus fondată în 1874.[7] În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, comunele Măcrina și Nicolești. Comuna Măcrina avea în componență satele Măcrina, Plopi și Hoinari, având în total 817 locuitori, o școală de băieți cu 38 de elevi fondată în 1876 și o singură biserică, zidită de locuitori în 1869.[8] Comuna Nicolești era formată din satele Nicolești și Dăscălești, cu o populație totală de 1428 de locuitori. În comuna Nicolești funcționau o școală de băieți cu 61 de elevi înființată în 1871 și două biserici, ambele fondate de locuitori în 1888.[9] Aceeași organizație se regăsește și în Anuarul Socec din 1925, cele trei comune făcând parte din plasa Boldu a aceluiași județ, și având, respectiv 1074 de locuitori (Măcrina), 779 de locuitori (Nicolești) și 2090 de locuitori (Puiești).[10][11][12]
În 1950, comunele au trecut în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele au fost comasate într-una singură, denumită Puiești, și arondată județului Buzău.[13]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Comuna Puiești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Puești, com. rur. în jud. R.-Sărat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 125.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Măcrina, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 256.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Niculești, com. rur. în jud. R.-Sărat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 503.
- ^ „Comuna Măcrina în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Nicolești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Puești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Monografia comunei Puiești, Dumitru Nedelcu, Ovidiu Eugen Nedelcu, Constantin Marafet, Editura RAFET, Râmnicu Sărat, 2009
| |||||||||||