Comuna Mărgăritești, Buzău
| Mărgăritești | |
| — comună — | |
  Mărgăritești Mărgăritești (România) | |
| Coordonate: 45°26′N 26°50′E / 45.433°N 26.833°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Buzău |
| SIRUTA | 47417 |
| Reședință | Mărgăritești |
| Componență | Mărgăritești, Câmpulungeanca, Fântânele |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Mărgăritești[*] | Fănel Ungureanu[*][3][4] ( PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 22,3 km² |
| Altitudine | 372 m.d.m. |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 697 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 127330 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Mărgăritești (denumită temporar în perioada interbelică și Câlnău[5]) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câmpulungeanca, Fântânele și Mărgăritești (reședința).
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, pe valea Câlnăului și pe cea a pârâului Hârboca (un alfuent al acestuia). Principala cale de comunicație ce leagă satele comunei este DJ203A, un drum județean ce duce spre vest către satul Dogari (comuna Beceni) și valea Slănicului, iar către est spre comuna Murgești și municipiul Râmnicu Sărat.[6]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Mărgăritești
Români (97,84%)
Necunoscută (2,15%)
Altă etnie (0%)
Componența confesională a comunei Mărgăritești
Ortodocși (97,84%)
Necunoscută (2,15%)
Altă religie (0%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mărgăritești se ridică la 697 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 878 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,85%). Pentru 2,15% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,85%). Pentru 2,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Mărgăritești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Fănel Ungureanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 3 | |||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878).[9] În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având în total 566 de locuitori. În comuna Câmpulungeanca funcționau o școală de băieți cu 32 de elevi, fondată la 1888; și o biserică fondată în 1837 de către locuitori.[10]
În 1925, comuna Câmpulungeanca fusese desființată, iar satele ei au fost incluse în comuna Mărgăritești, care făcea parte din plasa Dumitrești a aceluiași județ.[11] În 1931, comuna este consemnată cu numele de Câlnău și cu satele Cărătnău de Sus, Câmpulungeanca, Mărgăritești și Șchiopeni.[5]
În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comuna (denumită din nou Mărgăritești) a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Șchiopeni a luat în 1964 numele de Fântânele. În 1968, regiunile și raioanele au fost desființate, iar comuna, în alcătuirea actuală, a fost inclusă în județul Buzău.[12][13]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În comuna Mărgăritești se află biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din satul Fântânele (împreună cu clopotnița), datând din 1777, monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, singurul monument din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău și clasificat ca monument de arhitectură de interes local, este biserica „Sfântul Dimitrie” datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea–începutul secolului al XIX-lea, cu clopotnița construită în anii 1812–1816.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ a b „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 320. .
- ^ Google Maps – Comuna Mărgăritești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Mărgăritești, com. rur., în jud. R.-Sărat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 288–289.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Cîmpulungeanca, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 493–494.
- ^ „Comuna Mărgăritești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
| |||||||||||