Maxenu, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Maxenu
—  Sat  —
Maxenu
Maxenu
Maxenu se află în România
Maxenu
Maxenu
Maxenu (România)
Localizarea satului pe harta României
Maxenu se află în Județul Buzău
Maxenu
Maxenu
Maxenu (Județul Buzău)
Localizarea satului pe harta județului Buzău
Coordonate: 45°3′3″N 26°51′20″E / 45.05083°N 26.85556°E45°3′3″N 26°51′20″E / 45.05083°N 26.85556°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Buzau county CoA.png Buzău
Comună Țintești

SIRUTA49867

Altitudine73 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total2.164 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal127641

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Maxenu este un sat în comuna Țintești din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona de câmpie de la sud de orașul Buzău.

Satul a fost înființat la 1812, când fondatorii satului s-au stabilit pe moșia Maxenu-Vârtoapele, aparținând Episcopiei Ortodoxe a Buzăului; în 1817, Episcopia a zidit biserica din sat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Maxenu forma o comună de sine stătătoare, cu 900 de locuitori, aflată în plasa Câmpul din județul Buzău. La Maxenu funcționa o școală cu 57 de elevi și biserica zidită în 1817 și reînnoită în 1855.[1] În 1925, comuna Maxenu făcea parte din plasa Glodeanurile a aceluiași județ. Satul Odaia Banului (anterior în comuna Simileasca) fusese și el transferat la comuna Maxenu, care avea în total 1806 locuitori.[2]

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna Maxenu a fost desființată și inclusă în comuna Țintești, rearondată județului Buzău, reînființat.[3][4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lahovari, George Ioan (). „Maxenul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 250. 
  2. ^ „Comuna Maxenu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  3. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Legea nr. 3/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .