Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Miklós Horthy

După ce Miklós Horthy a fost ales drept guvernator (regent) al Ungariei, la 1 martie 1920, Carol al IV-lea a revenit de trei ori în Ungaria, încercând să-și reocupe tronul:

Puciul regelui a început pe data de 26 martie 1921. Fostul monarh a venit din Elveția în Ungaria, folosind un pașaport spaniol fals, și i-a cerut lui Horthy să-i predea puterea. În urma unui refuz net, Carol s-a dus la Szombathely și a început să negocieze cu prim-ministrul Pál Teleki, dar fără succes. Între timp, aristocrații s-au adunat la Szombathely, ca să se alăture regelui, acesta având alături și soldații.

Carol l-a somat pe Horthy, printr-o scrisoare, să abdice, fiind refuzat din nou. Regentul ungar a rugat armata să-l îndepărteze pe regele Carol din Ungaria (din cauza avertismentelor diplomaților iugoslavi și cehoslovaci), drept care regele a părăsit Budapesta și a stat trei săptămâni la Palatul Hertenstein, apoi s-a întors în Elveția, pe data de 6 aprilie 1921.

După ce Istvan Bethlen a convins mulți politicieni maghiari de dreptul lui Carol al IV-lea de a-și recăpăta tronul, promițând că nu se va ajunge la vărsare de sânge, regele exilat și-a redactat testamentul, apoi a pornit din aeroportul Dübendorf cu un avion de tip „Ad Astra”. Pe data de 21 octombrie 1921 Carol a reușit să aterizeze pe pista de avioane a grofului regalist József Cziráky, aflată în comuna Dénesfa.

Carol avea în intenție să plece cu soldații înspre Budapesta, desemnându-și și un guvern provizoriu:

Mulți soldați au jurat supunere noului guvern și regelui la Sopron, după ce li s-a comunicat zvonul că bolșevicii se pregătesc să preia puterea; astfel, Horthy a fost pus într-o poziție delicată.

În ziua de 22 octombrie 1921, regele a plecat cu trenul la Budaörs, însoțit de soldații maghiari.

Insula Madeira

Întreaga clasă politică maghiară a început să-și facă griji (aflându-se că mai multe unități militare, comandate de ofițeri mai bătrâni, nostalgici ai vechiului regim, care dacă nu se alăturau regelui Carol, măcar declarau o oarecare neutralitate) față de posibilitatea ca, odată cu revenirea unui Habsburg pe tron, Ungaria va fi distrusă de Mica Antantă. Horthy a încercat de mai multe ori să-l convingă pe rege să renunțe (fiind nevoit până la urmă să organizeze rezistența armată), în timp ce aristocrații se certau asupra naturii evenimentelor ce se derulau. Pe 23 octombrie 1921 a avut loc bătălia de la Budaörs, soldată cu 19 morți și 62 de răniți, de partea lui Horthy, și un număr necunoscut, de partea lui Carol al IV-lea. Curând după aceea, situația s-a schimbat în favoarea lui Horthy, pentru că tot mai mulți au ajuns la concluzia că el nu dorea să-l susțină pe Carol (Horthy a jurat credință Ungariei în martie 1920, prin acest gest anulând jurământul făcut împăratului său),[1] că nu exista vreun pericol comunist, iar marșul militar regal ar fi trebuit să fie doar ceremonios. Până la urmă, regele Carol a fost de acord să se predea.

Cuplul regal și conții regaliști Sigray, Andrássy și Gratz au fost arestați în orașul Tata de către forțele lui Horthy, punându-se capăt unei crize europene. La 26 octombrie 1921, regele Carol a fost trimis la abația Tihany, fiind expulzat la Baja pe 1 noiembrie și ajungând apoi la Galați cu vaporul britanic „Glowworm”, pe calea Dunării. De aici, Carol va pleca, împreună cu familia, ajungând pe insula Madeira în 19 noiembrie 1921.

Pe 1 aprilie 1922, Carol al IV-lea al Ungariei murea de pneumonie.

Anterior, pe 7 noiembrie 1921 guvernul István Bethlen modificase Constituția maghiară, astfel încât Miklós Horthy avea să rămână singurul conducător al Ungariei până în 1944.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Horthy:, Admiral Nicholas (2000). Admiral Nicholas Horthy Memoirs. Nicholas Horthy, Miklós Horthy, Andrew L. Simon, Nicholas Roosevelt (illustrated ed.). Simon Publications LLC. p. 348. ISBN 0-9665734-3-9.