Lagomorfă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Lagomorfe[1]
Fosilă: tanețian–prezent
Eastern Cottontail.JPG
Sylvilagus floridanus
The Pika.jpg
Ochotona macrotis
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Infraclasă: Placentalia
Magnordin: Boreoeutheria
Supraordin: Euarchontoglires
(neclasificat): Glires
Ordin: Lagomorpha
(Brandt, 1855)[2]
Familii
Lagomorpha range.png
Arealul ordinului Lagomorpha

Lagomorfele[1] sunt membrele ordinului taxonomic Lagomorpha, care cuprinde două familii vii, Leporidae și Ochotonidae, și o familie dispărută, Prolagidae. Numele ordinului este derivat din cuvântul din greaca antică lagos (λαγώς, „iepure din genul Lepus”) + morphē (μορφή, „formă”).[3]

Taxonomie și istorie evoluționară[modificare | modificare sursă]

Apariții fosile de iepuri și mamifere din familia Ochotonidae și schimbări globale de mediu (schimbări climatice, răspândirea plantelor C3/C4).

Alte nume utilizate pentru acest ordin, acum considerate sinonime, includ: Duplicidentata - Illiger, 1811; Leporida - Averianov, 1999; Neolagomorpha - Averianov, 1999; Ochotonida - Averianov, 1999; și Palarodentia - Haeckel, 1895, Lilian, 2016.[2]

Istoria evoluționară a lagomorfelor este încă neînțeleasă bine. Până recent, a fost acceptat în general că Eurymylus, care trăia în estul Asiei și datează din Paleocenul târziu sau Eocenul timpuriu, era un strămoș al lagomorfelor.[4] Examinare mai recentă a evidenței fosilelor sugerează că lagomorfele ar fi provenit din Anagaloidea, în timp ce Eurymylus era înrudit mai strâns cu rozătoarele (deși nu un strămoș direct).[5] Iepurii au apărut pentru prima oară în Eocenul târziu și s-au răspândit rapid pe cuprinsul Emisferei nordice; au prezentat un trend înspre creșterea membrelor din spate pe măsură ce s-a dezvoltat pasul săltăreț modern. Animalele din familia Ochotonidae au apărut ceva mai târziu în timpul Oligocenului, în estul Asiei.[6]

Lagomorfele au fost cu siguranță mai diverse în trecut decât în prezent, cu circa 75 de genuri și peste 230 de specii reprezentate în înregistrarea fosilelor și multe alte specii într-un singur biom. Aceasta este o dovadă că descendențele lagomorfelor sunt în scădere.[7]

Descoperiri recente sugerează origine indiană a ordinului, acesta posibil să fi evoluat în izolare când India era un continent-insulă în timpul Paleocenului.[8]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Lagomorfele sunt similare cu alte mamifere prin faptul că toate au fire de păr, patru membre (adică sunt tetrapode), glande mamare și sânge cald.[9]

Diferențe între lagomorfe și alte mamifere[modificare | modificare sursă]

În ciuda istoriei evoluționare între lagomorfe și rozătoare, cele două ordine au diferențe majore. Unul dintre modurile în care lagomorfele diferă de rozătoare este că cele din urmă au patru incisivi la fălcile superioare (nu doi, ca la Rodentia). De asemenea, lagomorfele sunt aproape strict erbivore, spre deosebire de rozătoare, dintre care multe mănâncă atât carne, cât și materie vegetală. Sunt similare cu rozătoarele în faptul că dinții incisivi le cresc continuu de-a lungul vieților lor, prin urmare trebuind să mestece continuu hrană fibroasă pentru a preveni atingerea unei lungimi excesive a dinților.[10][11] Lagomorfele și rozătoarele formează clada Glires.[2]

Lagomorfele sunt neobișnuite printre mamiferele terestre prin faptul că femelele sunt mai mari decât masculii, în loc ca masculii să fie mai mari decât femelele.[12]

Diferențe între Leporidae și Ochotonidae[modificare | modificare sursă]

Iepurii se deplasează prin sărit, împingându-se cu puternicele picioare din spate și utilizându-și picioarele din față pentru a atenua impactul la aterizare. Mamiferelor din familia Ochotonidae le lipsesc anumite modificări ale scheletului, precum craniul arcuit puternic, o poziție verticală a capului, picioare din spate lungi și picioare puternice.[13] De asemenea, acestea au o regiune nazală scurtă.[14]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Lagomorfele sunt răspândite pe cuprinsul lumii și se găsesc pe orice continent al Pământului cu excepția Antarctidei. Totuși, nu se găsesc în majoritatea porțiunii sudice a Americii de Sud, în Indiile Occidentale, Indonezia sau Madagascar și nici pe multe insule. Deși nu sunt originare din Australia, oamenii le-au introdus aici⁠(en), iar acestea au colonizat cu succes multe părți ale țării și au provocat perturbări speciilor native.[15]

Biologie[modificare | modificare sursă]

Digestie[modificare | modificare sursă]

Scheletul unui iepure din specia Lepus othus la Museum of Osteology

La fel ca alte erbivore, lagomorfele au de a face cu o dietă voluminoasă în care pereții celulelor sunt compuși din celuloză, o substanță pe care enzimele digestive ale mamiferelor nu o pot descompune. În ciuda acestui lucru, lagomorfele au dezvoltat un mod de a extrage substanțe nutritive maxime din dieta lor. Mai întâi mușcă și sfâșie țesuturile plantelor cu incisivii, iar apoi macină materialul cu molarii. Digestia continuă în stomac și intestinul mic unde sunt absorbiți nutrienții. După aceea, anumite rămășițe de hrană se abat în cecum. Aici sunt amestecate cu bacterii, drojdii și alte microorganisme care sunt capabile să digere celuloza și să o transforme în zahăr. Alte materii fecale trec prin colon și sunt eliminate în modul obișnuit, drept fecale mici, uscate. După circa 4 până la 8 ore de la masă, conținutul cecumului trece prin colon și este eliminat ca fecale moi, umede. Acestea sunt mâncate imediat de lagomorfă, care poate prin urmare să extragă toți nutrienții rămași în hrană.[16]

Naștere și viață timpurie[modificare | modificare sursă]

Multe lagomorfe se reproduc de câteva ori pe an și produc rânduri mari de pui. Acesta este în particular cazul speciilor care se reproduc în subteran, în medii protectoare precum vizuini. Puii iepurilor care nu fac parte din genul Lepus sunt născuți neajutorați și lipsiți de păr, după o perioadă de gestație scurtă, iar mama poate deveni din nou pregnantă aproape imediat după ce dă naștere. Mamele sunt capabile să lase acești juvenili în siguranță și să plece pentru a căuta hrană, întorcându-se la intervale de timp pentru a îi hrăni cu laptele lor neobișnuit de bogat. La unele specii, mama vizitează și hrănește rândul de pui doar o dată pe zi, dar juvenilii cresc rapid și sunt de obicei înțărcați într-o lună. Iepurii din genul Lepus trăiesc la suprafață, iar juvenilii lor sunt născuți în vizuini scurte ascunși în vegetație. Au o strategie de a preveni prădătorii să le prindă urma rândurilor de pui urmând urmele de miros ale adulților. Se apropie și pleacă de la locul de adăpostire într-o serie de salturi imense, uneori deplasându-se în unghi drept cu direcția lor anterioară.[17] Juvenilii se nasc ajutorați și cu păr, un număr mic fiind născut după o perioadă de gestație mai lungă.[11]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Falcă de Alloptox japonicus
Craniu de Palaeolagus

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b lagomorfă” la DEX online. Accesat pe 16 mai 2021.
  2. ^ a b c d Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 185–211. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ „lagomorph | mammal”. Accesat în . 
  4. ^ Palmer, D., ed. (). The Marshall Illustrated Encyclopedia of Dinosaurs and Prehistoric Animals. London: Marshall Editions. p. 285. ISBN 1-84028-152-9. 
  5. ^ Rose, Kenneth David (). The Beginning of the Age of Mammals. The Johns Hopkins University Press. p. 315. ISBN 0-8018-8472-1. 
  6. ^ Savage, RJG, & Long, MR (). Mammal Evolution: an illustrated guide. New York: Facts on File. pp. 128–129. ISBN 0-8160-1194-X. 
  7. ^ Lagomorph Biology: Evolution, Ecology, and Conservation. 
  8. ^ Rose K.D., Deleon V.B., Mmissian P., Rana R.S., Sahni A., Singh L. & Smith T. (2008). – Early Eocene lagomorph (Mammalia) from western India and the early diversification of Lagomorpha. – Proc. Royal Society B, RSPB 2007.1661.R1
  9. ^ Wible, John R. (ianuarie 2007). „On the Cranial Osteology of the Lagomorpha”. Bulletin of Carnegie Museum of Natural History. 2007 (39): 213–234. doi:10.2992/0145-9058(2007)39[213:OTCOOT]2.0.CO;2. ISSN 0145-9058. 
  10. ^ Best, T. L., Henry, T. H. (). „Lepus arcticus”. Mammalian Species. 457 (457): 1–9. ISSN 0076-3519. JSTOR 3504088. 
  11. ^ a b Smith, Andrew T. „Lagomorph”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  12. ^ Ralls, Katherine (iunie 1976). „Mammals in Which Females are Larger Than Males”. The Quarterly Review of Biology. 51 (2): 245–276. doi:10.1086/409310. PMID 785524. 
  13. ^ Smith, Andrew T. „Pika”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  14. ^ „IUCN - Lagomorph specialist group”. www.iucn.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Klappenbach, Laura. „Hares, Rabbits and Pikas”. About.com. Accesat în . 
  16. ^ „Exploring a Rabbit's Unique Digestive System”. Rabbits for Dummies. Accesat în . 
  17. ^ Burton, Maurice (). The Observer's Book of British Wild Animals. Frederick Warne & Co. pp. 109–112. ISBN 9780723215035. 
  18. ^ The Paleobiology Database Lagomorpha entry Accessed on 13 May 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]