Bătălia de la Râmnic (1789)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Bătălia de la Râmnic (dezambiguizare).
Bătălia de la Râmnic din 1789
Parte din Războiului Ruso-Austro-Turc din 1787–1792
Rymnik-1789.jpg
Încleștare între trupele ruso-austriece și cele turcești în
Bătălia de la Râmnic
Informații generale
Perioadă 11/
Locație Lângă Râmnicu Sărat,
Țara Românească
45°23′30″N 27°03′40″E / 45.3917°N 27.0611°E / 45.3917; 27.0611
Rezultat Victorie aliată
Beligeranți
Imperiul Austriac Imperiul Austriac
Imperiul Rus Imperiul Rus
Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Conducători
Imperiul Austriac Frederic Josias, Prinț de Saxa-Coburg-Saalfeld
Imperiul Rus Aleksandr Suvorov
Cenaze Hasan Pașa
Efective
25.000[1]
103 tunuri
100.000[2]
Pierderi
700 morți[1] între 6.000 și 20.000 de morți,
mai mult de 10.000 de prizonieri,
pierderea tunurilor[1]

Bătălia de la Râmnic a avut loc la 11/ în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, sub un deal de lângă satul Căiata, la o milă de Târgu Cucului (astăzi, Dumbrăveni)” și la o milă de apa Râmnicului (de fapt, Râmna),[3] în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir Cenaze Hasan Pașa⁠(en). Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă.

Context[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov și prințul Josias de Coburg. După trimiterea trupelor sale într-un marș de noapte istovitor, pașa a lansat o ofensivă împotriva celor 18.000 de militari austrieci.

Ținând cont de „performanțele” slabe în război ale prințului habsburg Josias de Coburg, în special după Bătălia de la Caransebeș⁠(en), pașa a fost convins că el ar putea învinge ușor această forță. Cu toate acestea, odată ce a auzit de acest lucru, Suvorov și forța lui de 7.000 de oșteni au mărșăluit puternic în ajutorul austriecilor, acoperind aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate, ajungând la locul bătăliei în ajunul luptei. În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate.

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Suvorov a împărțit în mod eficient armata sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o tabără a inamicului, distrugând-o complet, și a continuat să avanseze spre satul Bogza. Între timp, trupele austriece au respins atacul celor 15 mii de călăreți turci care încercaseră să rupă forțele aliate.

Reunit cu armata austriacă, Suvorov a avansat apoi cu o ofensivă generală spre tabăra otomană principală situată în pădurea din apropiere. În timp ce austriecii au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai aveau unde să se retragă, doar dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei s-au înecat în timp ce încercau să-l traverseze.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/tr/a/a0/283514710.jpg

Într-o bătălie care a durat doar câteva ore, forțele aliate ruso-austriece numărând 25.000 de oameni, au înfrânt 100.000 de soldați otomani,[2] provocându-le pierderi grele. [1]

Victime[modificare | modificare sursă]

Cu pierderi minime de aproximativ 700 de oameni, Suvorov a provocat aproximativ 20-50.000 victime în tabăra turcilor, care s-au retras complet din Principatele Dunărene. În afară de pierderile foarte grele suferite, turcii au pierdut și toată artileria, precum și tot calabalâcul.

Consecințe[modificare | modificare sursă]

În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în rusă :граф Рымникский, Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită.[4] În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit din București la 26 octombrie 1789.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]