Bătălia de la Câmpul Pâinii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Câmpul Pâinii, tablou de Ion Osolsobie

Bătălia de la Câmpul Pâinii fost o luptă desfășurată la 13 octombrie 1479, lângă Orăștie[1].

Pătrunderea turcilor în Transilvania[modificare | modificare sursă]

Vrând să-și consolideze influența în Țara Românească, turcii avertizau regatul maghiar că orice ingerință la sud și est de Carpați nu va rămâne fără urmări. Transilvănenii aveau informații despre intențiile turcilor atât de la spionii sași, cât și din corespondența cu domnii Moldovei și Țării Românești. Principele Báthory se afla din 14 august în cetatea Sebeșului unde primea informații cu privire la pregătirile turcilor.

Expediția otomană a fost îndreptată inițial către Sibiu, dar orașul a fost evitat în ultimul moment.[2]

Turcii au înaintat fie pe traseul Jiu, Gilort, Novaci, trecând peste Carpați pe la Obârșia Lotrului și coborând pe Valea Sebeșului, fie au trecut prin pasul Turnu Roșu după joncțiunea cu trupele lui Țepeluș și au înaintat pe direcția Sibiu-Sebeș până au ajuns la Orăștie.[3]

Mai întâi au fost acțiunile de jaf inițiate de Isa-bey, continuate a doua zi de trupele conduse de Ali-bey. Turcii au trecut de Alba Iulia luând ca ostatici femei și copii. În a treia zi, pe 11 octombrie 1479, a acționat Mihaloglu Iskender-bey în zona dintre Sebeș și Orăștie. Aflați în zona Orăștiei, turcii au plănuit întoarcerea în ziua următoare în Țara Românească.

În aceeași zi, voievodul Transilvaniei, Ștefan Báthory, și-a adunat trupele în cetatea Alba Iulia și a cerut ajutorul comitelui de Timiș, Paul Kinizsi și a despotului sârb, Dmitar Jakšić.[4] Urmărind turcii care s-au deplasat de la Sebeș spre Orăștie trupele lui Bathory și-au ridicat tabăra pe marginea deluroasă ce împrejmuiește Câmpul Pâinii, numită de atunci Tăbărâște. Turcii s-au oprit la Șibot și s-au pregătit de bătălie.

Trupele combatante[modificare | modificare sursă]

Conform documentelor, sub comanda voievodului se aflau corpul secuilor călări (16.000) comandați de Anton Kendy, sașii conduși de judele și primarul Sibiului, Georg Heght (5-10.000), corpul de oaste al lui Paul Kinezsi (10.000), nobilimea comitatensă (10.000), 900 de husari[5] de sub comanda despotului Demeter Jakšić.[6] și soldații în armură ai fostului domn muntean Laiotă Basarab (2.000). De asemenea, au mai participat la luptă un număr necunoscut de români din comitatele Bihor și Maramureș. Totuși, o analiză critică sugerează un număr de 25-30.000 de luptători în oastea creștină.

Pe lângă cei trei bey implicați în jafuri, armata otomană mai avea pe Malcogioglu și câteva pașale. Presat de sultan, pe de-o parte, și de lipsa unui răspuns din partea lui Ștefan Báthory la solicitarea de sprijin, pe de altă parte, s-a alăturat și Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș) cu 2000 de oșteni care dorea să recupereze Țara Făgărașului și să-i elimine pe cei doi pretendenți la tronul Țării Românești, Laiotă Basarab și Udriște. O evaluare obiectivă arată că partea turcă avea 15.000 de combatanți la care se adăugau cei 2.000 de oșteni munteni. Turcii au adus cu ei tunuri dovedind că erau pregătiți pentru orice tip de luptă.

Desfășurarea luptei[modificare | modificare sursă]

Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă spune că după luptă s-ar fi încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți.

În amintirea victoriei împotriva turcilor dispoziția regelui Matia Corvin a fost ridicată o capelă pe locul unde au fost înhumați eroii transilvăneni.[7]. Ajungând o ruină, în 1780 a fost demolată.[8] Pe locul fostei capele a fost ridicat în 1818 un monument de piatră având inscripția „Locul cladis Stephani Bathori et Pauli Kinisi turcis datae”. Monumentul a fost distrus în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Actualul monument (cod AB-III-m-B-00420) este ridicat în 1929 prin grija istoricului Nicolae Iorga[9].


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anton Dörner, Câmpul Pâinii într-un manuscris din veacul al XIX-lea, Anuar Historica 2000
  2. ^ Ferencz Szakály, Pál Fodor, „A kenyérmezei csata (1479.október 13.)”, în Hadtörténelmi Közlemények, 111, 2, 1998, p.324
  3. ^ Cristian Ioan Popa, Lupta de pe Câmpul Pâinii (13 octombrie 1479), p. 273[1]
  4. ^ Cronica săsească anonimă, 1479
  5. ^ Ferencz Szakály, Pál Fodor, „A kenyérmezei csata (1479.október 13.)”, în Hadtörténelmi Közlemények, 111, 2, 1998, p.326
  6. ^ Ferencz Szakály, Pál Fodor, „A kenyérmezei csata (1479.október 13.)”, în Hadtörténelmi Közlemények, 111, 2, 1998, p.327
  7. ^ Anton Dörner, Câmpul Pâinii într-un manuscris din veacul al XIX-lea, Anuar Historica 2000
  8. ^ Nagy Leopold, A kenyérmezei emlék ügyeben
  9. ^ Demersuri pentru reamplasarea statuii lui Pavel Chinezu, eroul de la Câmpul Pâinii [2]