Bătălia de pe râul Bega

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Sub titlul Bătălia de la Bega, este cunoscută o confruntare militară care a avut loc în anul 1696 dintre o coaliție a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească.

Pregătirea[modificare | modificare sursă]

Armata imperială aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifica incă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se afla sub ocupație otomană, motiv pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel, (cetate aflată azi în Serbia) unde a început pregătirile în vederea asediului, ale cărui pregătiri au fost terminate pe data de 3 august, dată la care a început asediul Timișorii. Sultanul Mustafa al II-lea, care își avea tabăra la Belgrad s-a deplasat rapid cu un puternic corp de armată de-a lungul Dunării dinspre Pancevo către Timișoara. Într-un consiliu de război, Armata Imperială după ce a decis suspendarea temporară a asediului cu scopul de a-și schimba poziția din sudul cetății pentru a nu fi prins în clește de turci, s-a repoziționat la Pardany într-un mod favorabil față de armata otomană care se apropia, fapt care l-a făcut pe Împăratul Friederich August să execute o manevră pe lîngă Becicherec și astfel a reușit să taie calea turcilor. Mustafa al II-lea a sesizat intențtia imperialilor motiv pentru care s-a pregătiti pentru un contraatac cu o deplasare în flancuri.

Bătălia[modificare | modificare sursă]

Bătălia a avut loc în data de 26 august 1696 și s-a desfașurat pe rîul Bega. Ambele părți au avut inițial intenția de a se evita reciproc, dar sultanul Mustafa al II-a, printr-o manevră iscusită a reușit să se poziționeze in apropierea cetății Timișoarei astfel că încă de la începutul luptei a putut să apere cu succes cetatea asaltată. Dornic să forțeze o victorie, Impăratul german Friedrich August, a decis singur împotriva votului celor din consiliului de război, și a ordonat ca aripa stîngă să forțeze o înaintare spre cetate. În pofida unui puternic foc de artilerie a atacat pozitiile otomane, moment în care sultanul Mustafa al II-lea a decis un contratac rapid al cavaleriei reușind o respingere a atacului Imperial, si astfel batalioanele imperiale au suferit mari pierderi. Numai intervenția cavaleriei imperiale a reușit să restabilească echilibrul și să salveze situația. Lupta s-a terminat odată cu lăsarea întunericului, iar a doua zi dimineata deși taberele erau poziționate una în fața celeilalte, nici una din tabere nu a lansat un atac.

Urmări[modificare | modificare sursă]

Bătălia nu a avut succesul scontat pentru că lupta s-a terminat indecisă, cu pagube mari pentru ambele părți beligerante. Mustafa a considerat că a obținut o victorie operațională pe motivul că trupele imperiale nu au reușit să cucerească cetatea Timișoarei. După bătălie au început certuri și disensiuni între Împaratul German si Consiliul de Război, și astfel trupele imperiale au părăsit cîmpul de luptă, astfel desi Imperiul Otoman se afla în decădere, eliberarea cetății Timișoara a mai avut de așteptat pina in anul 1718.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • [1] Paul Haake: Die Türkenfeldzüge Augusts des Starken 1695 und 1696. In: Neues Archiv für sächsische Geschichte und Altertumskunde, Bd. 24 (1903), S.124–154.
  • David Chandler: Warfare in the Age of Marlborough, London 1976
  • Georg Piltz: August der Starke. Träume und Taten eines deutschen Fürsten. Verlag Neues Leben, Berlin (Ost) 1986. ISBN 3-355-00012-4
  • Tony Sharp: Pleasure and ambition. The life, loves and wars of Augustus the Strong, 1670–1707. I. B. Tauris, London 2001. ISBN 978-1-86064-619-5(eingeschränkte Online-Version in der Google-Buchsuche)
  • Max von Turek: Türkenkriege der Österreicher. In: Bernhard von Poten (Hrsg.): Handwörterbuch der gesamten Militärwissenschaften, Bd. 9, Velhagen & Klasing, Leipzig/ Bielfeld 1880, S. 187–193.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bibliografie[modificare] Georg Piltz: August der Starke. Träume und Taten eines deutschen Fürsten. Verlag Neues Leben, Berlin (Ost) 1986. ISBN 3-355-00012-4 Tony Sharp: Pleasure and ambition. The life, loves and wars of Augustus the Strong, 1670–1707. I. B. Tauris, London 2001. ISBN 978-1-86064-619-5(eingeschränkte Online-Version in der Google-Buchsuche) Max von Turek: Türkenkriege der Österreicher. In: Bernhard von Poten (Hrsg.): Handwörterbuch der gesamten Militärwissenschaften, Bd. 9, Velhagen & Klasing, Leipzig/ Bielfeld 1880, S. 187–19