Bătălia de la Sculeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Sculeni
Parte din Războiului de Independență al Greciei
Athanasios Agrafiotis - by Hess.jpg
Athanasios Agrafiotis
Informații generale
Perioadă 29 iunie 1821
Locație Sculeni, Principatul Moldovei
Rezultat Victorie otomană
Beligeranți
Greek Revolution flag.svg Revoluționari greci Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Conducători
Gheorghe Cantacuzino Mahmud al II-lea
Efective
400 - 500 5.000
Pierderi
375 morți neconoscut, posibil importante

Bătălia de la Sculeni a avut loc pe 29 iunie 1821 lângă Sculeni, Principatul Moldovei, între forțele otomane ale sultanului Mahmud al II-lea și Eteria greacă condusă de Prințul Gheorge Cantacuzino[1]. Bătălia a reprezentat represalii otomane la expediția lui Alexandru Ipsilanti în Principatele Dunărene, desfășurându-se zece zile mai târziu după o nouă victorie turcă în bătălia de la Drăgășani.

După ce otomanii au traversat râul Bahlui, în Iași, la 25 iunie 1821, Cantacuzino și forțele sale, staționate inițial pe partea rusă, a traversat Prutul[2].

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Otomanii dispuneau de un potențial militar de aproximativ zece la unu față de greci[3]. Cantacuzino care a imitat "retragerea lui Ipsilanti" în Imperiul Austriac după Drăgășani, a fugit însă în Imperiul Rus (Gubernia Basarabia). Cu toate acestea, forțele sale, alcătuite din aproximativ 500 de tineri soldați greci, a decis să rămână și să lupte împotriva Imperiului Otoman. În timpul luptei, aproximativ un sfert din armata greacă a fugit trecând înot Prutul. Soldații rămași au continuat să lupte până când au fost fie uciși de turci, fie s-au înecat. Rușii, poziționați pe malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor.

Urmări[modificare | modificare sursă]

După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat[2]. Cu toate acestea, sarcina principală, de a distrage atenția forțele militare otomane semnificative din Balcanii de Nord, pentru zdrobirea inamicului în Grecia, a fost realizată.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Miller, p. 69.
  2. ^ a b Phillips, p. 43.
  3. ^ Emerson, p. 673.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ghervas, Stella. Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance. Paris, Honoré Champion, 2008. ISBN 978-2-7453-1669-1
  • Miller, William. The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927. Routledge, 1966.
  • Phillips, Walter Alison. The War of Greek Independence, 1821 to 1833. Smith, Elder and Company, 1897 (University of Michigan).