Bătălia de la Sculeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Bătălia de la Sculeni
Parte din Războiului de Independență al Greciei
Athanasios Agrafiotis - by Hess.jpg
Athanasios Agrafiotis
Informații generale
Perioadă 29 iunie 1821
Loc Sculeni, Principatul Moldovei
47°19′N 27°38′E ({{PAGENAME}}) / 47.32°N 27.63°E
Rezultat Victorie otomană
Beligeranți
Greek Revolution flag.svg Revoluționari greci Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Conducători
Gheorghe Cantacuzino Mahmud al II-lea
Efective
400 - 500 5.000
Pierderi
375 morți neconoscut, posibil importante

Bătălia de la Sculeni a avut loc pe 29 iunie 1821 lângă Sculeni, Principatul Moldovei, între forțele otomane ale sultanului Mahmud al II-lea și Eteria greacă condusă de Prințul Gheorghe Cantacuzino[1]. Bătălia a reprezentat represalii otomane la expediția lui Alexandru Ipsilanti în Principatele Dunărene, desfășurându-se zece zile mai târziu după o nouă victorie turcă în bătălia de la Drăgășani.

După ce otomanii au traversat râul Bahlui, în Iași, la 25 iunie 1821, Cantacuzino și forțele sale, staționate inițial pe partea rusă, a traversat Prutul[2].

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Otomanii dispuneau de un potențial militar de aproximativ zece la unu față de greci[3]. Cantacuzino care a imitat "retragerea lui Ipsilanti" în Imperiul Austriac după Drăgășani, a fugit însă în Imperiul Rus (Gubernia Basarabia). Cu toate acestea, forțele sale, alcătuite din aproximativ 500 de tineri soldați greci, a decis să rămână și să lupte împotriva Imperiului Otoman. În timpul luptei, aproximativ un sfert din armata greacă a fugit trecând înot Prutul. Soldații rămași au continuat să lupte până când au fost fie uciși de turci, fie s-au înecat. Rușii, poziționați pe malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor.

Urmări[modificare | modificare sursă]

După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat[2]. Cu toate acestea, sarcina principală, de a distrage atenția forțele militare otomane semnificative din Balcanii de Nord, pentru zdrobirea inamicului în Grecia, a fost realizată.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Miller, p. 69.
  2. ^ a b Phillips, p. 43.
  3. ^ Emerson, p. 673.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ghervas, Stella. Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance. Paris, Honoré Champion, 2008. ISBN 978-2-7453-1669-1
  • Miller, William. The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927. Routledge, 1966.
  • Phillips, Walter Alison. The War of Greek Independence, 1821 to 1833. Smith, Elder and Company, 1897 (University of Michigan).