Fenitoină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fenitoină
Phenytoin structure.svg
Phenytoin 3D ball.png
Identificare
Număr CAS57-41-0[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem1775[3]  Modificați la Wikidata
DrugBank00252[4]  Modificați la Wikidata
ChemSpider1710[5]  Modificați la Wikidata
UNII6158TKW0C5[1]  Modificați la Wikidata
KEGGC07443[6]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL16[7]  Modificați la Wikidata
Cod ATCN03AB02[8]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₅H₁₂N₂O₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară252,089878 u.a.m.[9]  Modificați la Wikidata
Date fizice
Punct de topire296 °C[10]  Modificați la Wikidata

Fenitoina este un medicament derivat de hidantoină, care este utilizat ca agent antiepileptic, în tratamentul unor tipuri de epilepsie.[11][12][13] Căile de administrare disponibile sunt intravenoasă și orală.[11]

Medicamentul a fost sintetizat prima dată în anul 1908 de către Heinrich Biltz și efectul său anticonvulsivant a fost descoperit în anul 1936.[14][15] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[16] Este disponibil sub formă de medicament generic.[17]

Utilizări medicale[modificare | modificare sursă]

Fenitoina este utilizată ca medicament anticonvulsivant, în tratamentul unor tipuri de epilepsie, precum:[11][12][13]

  • convulsii tonico-clonice
  • convulsii focale
  • Status epilepticus, convulsii frecvente.

De asemenea, este utilă în profilaxia convulsiilor care apar în timpul sau după intervențiile neurochirurgicale.

Prezintă și efect antiaritmic (de clasă IB), fiind utilizată în tahiaritmiile ventriculare simptomatice severe. Mai este indicată în tratamentul durerii neurogene din cadrul nevralgiei de trigemen.[13]

Reacții adverse[modificare | modificare sursă]

Principalele efecte adverse asociate tratamentului cu fenitoină sunt: dureri gastrice, greață, pierderea apetitului, diplopie și ataxie.[11][13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d phenytoin (în engleză), UNII 
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l „Fenitoină”, phenytoin (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Phenytoin (în engleză), DrugBank, accesat în  
  5. ^ a b phenytoin (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  6. ^ a b phenytoin (în engleză), ChEBI, accesat în  
  7. ^ a b PHENYTOIN (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  8. ^ a b Phenytoin (în engleză), DrugBank,  
  9. ^ a b „Fenitoină”, phenytoin (în engleză), PubChem, accesat în  
  10. ^ a b Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset 
  11. ^ a b c d „Phenytoin”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  12. ^ a b „Phenytoin”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în . 
  13. ^ a b c d „Rezumatul caracteristicilor produsului - PHENHYDAN 250 mg/5 ml soluție injectabilă” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în . 
  14. ^ Aicardi, Jean (). Epilepsy : a comprehensive textbook (ed. 2nd). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. p. 1431. ISBN 9780781757775. 
  15. ^ Wolfson, Allan B. (). Harwood-Nuss' clinical practice of emergency medicine (ed. 5th). Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins. p. 1415. ISBN 9780781789431. Accesat în . 
  16. ^ Organizația Mondială a Sănătății (). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (PDF) (în engleză). Geneva: World Health Organization. hdl:10665/325771Accesibil gratuit. WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO. 
  17. ^ Hamilton, Richard J. (). Tarascon pocket pharmacopoeia (ed. 14). Burlington, MA.: Jones & Bartlett Learning. p. 294. ISBN 9781449673635. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Format:Antiaritmice