Viperă

Viperă
'
Clasificare științifică
Regn:	Animal
Subregn:
Încrengătură:
Subîncrengătură:
Clasă:	Reptilia
Subclasă:
Supraordin:
Ordin:	Squamata
Subordin:	Serpentes
'
Familie:	Viperidae
Subfamilie:	Viperinae
Gen:
Specie:
'	{{{descrie9B}}}
'	{{{descrie9C}}}
Nume binomial
Nume:	Vipera berus
Clasificare:	Oppel, 1811
'
'	{{{descrie14}}}
'
'	{{{descrie15A}}}
'	{{{descrie15B}}}
'	{{{descrie15C}}}
'	{{{descrie16}}}
'	{{{descrie17}}}
'	{{{descrie18}}}
Răspândire
'	{{{descrie19A}}}
'	{{{descrie19B}}}
'	{{{descrie19C}}}
'	{{{descrie20}}}
'	{{{descrie21}}}
'	{{{descrie22}}}
'	{{{descrie23}}}
'	{{{descrie23A}}}
'	{{{descrie23B}}}
'	{{{descrie23C}}}

Viperele sunt șerpi veninoși din familia Viperidae, familie care cuprinde ca. 80 de specii răspândite în Eurasia și regiunile tropicale și subtropicale din Africa. Specia "Vipera berus" este răspândită în nord, din Scandinavia până la cercul polar de nord. Viperele din subfamilia „Crotalinae” de care aparține și șarpele cu clopoței (crotalul) au posibilitatea de a emite cu ultimele vertebre codale un semnal de avertizare.

Morfologie

În general viperele au o lungime de la 20 de cm ("Bitis peringueyi") și pot ajune până la 2.5 m ("Lachesis muta"). Corpul șarpelui este lățit, având frecvent un desen ce seamănă cu litera „V” pe cap, care are o formă triunghiulară. Spre deosebire de „Colubridae” (năpârcă) și „Elapidae”, au corpul acoperit cu solzi mici. Toate speciile din cadrul familiei sunt veninoase, veninul fiind produs de o glandă cu venin, otrava fiind injectată victimei prin doi dinți lungi situați pe maxilarul superior, fiind prevăzuți cu un canal.

Mod de viață

Aproape toate speciile sunt adaptate să trăiască pe sol, numai speciile „Atheris” din Africa ducând o viață arboricolă. Dintre speciile care trăiesc pe sol pot fi amintite cele din regiuni de deșert, ca „Bitis peringueyi” sau vipera cu corn africană ("Cerastes"), care se deplasează lateral pe nisip, sau vipera „Adenorhinos barbouri” care se deplasează prin mișcări de alunecare.

Viperele sunt în general active ziua și în amurg, cu excepția celor din regiunile calde tropicale, care sunt active noaptea. Speciile care trăiesc în regiunile cu climă temperată cad iarna într-o stare de amorțire.

Hrana lor constă în special din mamifere mici, care sunt omorâte de veninul injectat prin mușcătura viperei. Veninul de viperă este hemotoxic, distrugând hematiile și țesuturile cu care vine în contact (rezultatul fiind necroze), având totodată o acțiune anticoagulantă; printr-o acțiune neurotoxică poate produce paralizii. Câteva specii, ca „Macrovipera schweitzeri”, s-au specializat pe vânare de păsări. Speciile mai mari, ca „Bitis gabonica”, vânează animale mai mari, ca de exemplu porcul cu țepi (Hystricidae) sau maimuțe (Primates), lilieci (Chiroptera) și antilope pitice (Neotragus pygmaeus). Alte specii, ca „Vipera ursinii”, se hrănesc în special cu diferite animale mici și artropode (insecte). Cu mici excepții, viperele sunt animale vivipare (nasc pui vii).

Areal de răspândire

Arealul lor de răspândire este o mare parte din Africa fără Madagascar, Asia cu unele insule și Europa. Viperele provin probabil din Africa de unde s-au răspândit adaptându-se la noile condiții climatice. Astfel, „Daboia russelii” sau „Macrovipera lebetina” au un areal de răspândire foarte mare, pe când „Montatheris hindii” sau „Macrovipera schweizeri” trăiesc pe areale mai restrânse în Africa. Majoritatea lor trăiesc în regiunile tropicale sau subtropicale, cu excepția lui „Vipera berus” care trăiește în Scandinavia.

În România

În România, Clisura Dunării, zonă în județul Mehedinți, este numită „polul viperelor”.

Specii de vipere

Daboia russelli

• Adenorhinos barbouri
• Atheris squamigera
• Bitis arietans
• Cerastes cerastes
• Daboia russeli
• Echis carinatus
• Eristicophis macmahonii
• Macrovipera lebetina
• Montatheris hindii
• Proatheris superciliaris
• Pseudocerastes persicus fieldi
• Vipera berus

Vezi și

• Listă de specii amenințate în România