Viperidae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Viperidae
{{{5}}}
Cerastes cerastes
Clasificare științifică
Regn: Chordata
Subregn: Vertebrata
Încrengătură:
Subîncrengătură:
Clasă: Reptilia
Subclasă:
Supraordin:
Ordin: Squamata
Subordin: Serpentes
Suprafamilie:
Familia Viperidae
Subfamilie:
Gen:
'
' {{{descrie9B}}}
' {{{descrie9C}}}
Nume binomial
Nume: Viperidae
Clasificare: Oppel, 1811
'
' {{{descrie14}}}
'
' {{{descrie15A}}}
' {{{descrie15B}}}
' {{{descrie15C}}}
' {{{descrie16}}}
' {{{descrie17}}}
' {{{descrie18}}}
Răspândire
' {{{descrie19A}}}
' {{{descrie19B}}}
' {{{descrie19C}}}
' {{{descrie20}}}
' {{{descrie21}}}
' {{{descrie22}}}
' {{{descrie23}}}
' {{{descrie23A}}}
' {{{descrie23B}}}
' {{{descrie23C}}}

Viperidae este o familie de șerpi veninoși, care trăiesc în America, Africa și Eurasia. Cele mai multe specii din această familie sunt vivipare (nasc pui vii), familia cuprinde ca. 35 de genuri taxonomice și 260 de specii. În Europa trăiesc 9 specii, ele nu au fost întâlnite în Australia, Oceania și Madagascar. Asemenea familiei elapidae, toate speciile care aparțin veperidelor sunt șerpi veninoși.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

Viperele au lungimea corpului care diferă de la 30 cm până la peste 3 m. Sunt șerpi cu coada relativ scurtă, capul teșit dorsoventral, pe cap au frecvent un desen de forma literei "V". Cu excepția speciei Causus rhombeatus, au pupila de formă eliptică (șliț) orientată vertical, sunt majoritatea activi noaptea și în perioada crepusculară. Culoarea lor diferă după mediul în care trăiesc, de la nuanțe de oranj, brun, brun închis, măsliniu, cu desene diferit. La speciile ovovivipare, embrionul se dezvoltă în uterul matern, fiind născuți pui vii, pe când la cele ovipare, femela depune ouă fecundate. Viperele dispun de o glandă dezvoltată cu venin, când șarpele mușcă, colții se ridică ca lama unui briceag.

Veninul[modificare | modificare sursă]

Veninul viperelor este frecvent hemotoxic (distruge globulele roșii), împiedică coagularea sângelui, având și o acțiune proteolitică (distruge țesuturile) prin proteaze. Veninul cauzează astfel hemoragii interne, inflamații, necroze a țesuturilor, însoțite de dureri intense. Hemoragiile interne pot fi însoțite de hemoragii, nazale, hematoame în creier sau pe piele. La unele specii din grupa crotalinae al căror venin conțin neurotoxine, apar paralizii.

Sistematică[modificare | modificare sursă]

──┐ (Viperidae)
  └──┬───  (Azemiopinae)
     └──┬─── (Crotalinae)
        └──┬───  (Causinae)
           └─── (Viperinae)

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Jonathan A. Campbell & William W. Lamar (2004): The Venomous Reptiles of the Western Hemisphere. Cornell University Press.
  • Andreas Gumprecht & Frank Tillack (2004): A proposal for a replacement name of the snake genus Ermia Zhang, 1993. Russian Journal of Herpetology 11: 73-76.
  • Guo P., A. Malhotra, P. P. Li, C. E. Pook & S. Creer (2007): New evidence on the phylogenetic position of the poorly known Asian pitviper Protobothrops kaulbacki (Serpentes: Viperidae: Crotalinae) with a redescription of the species and a revision of the genus Protobothrops. Herpetological Journal 17: 237-246.
  • K. F. Liem, H. Marx, G. B. Rabb (1971): The viperid snake Azemiops: Its comparative cephalic anatomy and phylogenic position in relation to Viperinae and Crotalinae. Fieldiana: Zoology 59 (2): 67-126.
  • David Mallow, David Ludwig, Göran Nilson (2003): True Vipers. Natural History and Toxicology of Old World Vipers. Krieger Publishing Company Malabar, Florida, ISBN 0-89464-877-2
  • Ulrich Gruber (1989): Die Schlangen Europas und rund ums Mittelmeer. Franckh'sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, ISBN 3-440-05753-4
  • Ulrich Joger, Nikolai Stümpel (Hrsg.) (2005): Handbuch der Reptilien und Amphibien Europas; Band 3/IIB, Schlangen (Serpentes) III Viperidae. Aula-Verlag, Wiebelsheim; Seiten 151-185, ISBN 3-89104-617-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Viperidae