Vatnajökull

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

^{Calota de gheaţă a Islandei pulsează în ritmul răsunător al unui violent vulcan ce mocneşte dedesubt}

În Vatnajökull, masiva calotă îngheţată a Islandei se află aproape tot atâta gheaţă cât în toţi ceilalţi gheţari ai Europei la un loc. Acoperind o zonă cât jumătate din Ţara Galilor sau din New Jersey, el împinge la vale zece alţi gheţari importanţi.

Văzut de pe drumul de pe coastă, Vatnajökull situat pe Platoul Islandez pare o întindere pustie, lipsită de viaţă. Din deşertul de pietriş negru, cenuşă şi nisip de la poalele sale, gheaţa se ridică în munţi şi formează o pătură groasă de 800 m, mortală pentru orice creatură. Dar viaţa - de un tip bizar, geologic - există şi aici.
Imensa calotă de gheaţă se extinde, se contractă şi pulsează continuu, în ritmul lent, însă uneori violent, al unei inimi vulcanice.
Această agitaţie este tipică pentru peisajul Islandei, o ţară aproape de mărimea Angliei, dar cu o populaţie cât aceea a unui oraş mijlociu, concentrată pe fâşia îngustă de teren de pe coastă. Tânără din punct de vedere geologic şi încă în formare, Islanda "stă" pe un strat bazaltic gros de 6,4 km, construit în ultimii 20 de milioane de ani.

Vatnajökull, Islanda

[modifică] Căldură ascunsă

În acest timp roca a fost expulzată printr-o "gură fierbinte" din Dorsala Central-Atlantică - o falie adâncă formată prin deplasarea treptată a Europei faţă de America de Nord, sub influenţa derivei continentale.
Suprafaţa vulcanică a Islandei a fost acoperită de gheţari groşi de 1,6 km în cele 2 mil. de ani ale perioadei glaciare, încheiate acum 10.000 de ani. Centrul ţinutului este o lume sălbatică de vulcani, cratere şi lavă. O zecime din teritoriul ţării zace sub lava aruncată de cei 200 de vulcani ai insulei, pătura întinzându-se pe alocuri pe mai mult de 2600 km².

[modifică] Istoric

Primele informaţii despre Islanda au venit, se pare, acum 1.500 de ani de la St. Brendan (cca. 484-578 d.Hr.), abate de Clonfert în districtul Galway, Irlanda. Se spune că el a ajuns în America cu aproximativ 300 de ani înainte ca vikingii să colonizeze Islanda (874 d.Hr.). Pe atunci, relatările călătoriilor sale erau considerate pure fantasmagorii, dar astăzi specialiştii sunt de părere că ele ar fi fost reale.

[modifică] Colonizare

Când au sosit vikingii, terenul era propice culturilor agricole, dar din secolul al XIV-lea, clima Islandei s-a răcit, gheţarii au avansat şi marea a continuat să îngheţe. Condiţiile s-au mai îmbunătăţit la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar gheaţa încă acoperă o zecime din teritoriu.

[modifică] Gheaţă cu caracter schimbător?

Islandezii au înţeles dintotdeauna caracterul schimbător al gheţii. Aşa cum afirma Sveinn Palsson în secolul al XVIII-lea "Prin însăşi natura sa, gheaţa este semilichidă şi curge fără a se topi, ca smoala". În văile mai calde, gheaţa coboară cu cca. 800m/an, fisurându-se şi formând crevase la trecerea peste solul accidentat. Când, la altitudini mai joase, gheaţa atinge punctul de topire, din ea se revarsă o avalanşă de pietre, nisip şi prundiş adunat de pe pantele muntelui.

[modifică] Întâmplare

O zicală Islandeză spune: "Gheţarul dă înapoi ce a luat". În 1927, Jhon Plasson, un poştaş, a căzut într-o crevasă împreună cu cei patru cai ai săi, pe când traversa un pod de gheaţă pe gheţarul Breidamerkur. Şapte luni mai târziu, trupurile lor au fost găsite cu ajutorul mişcării circulare a gheţii la capătul anterior al gheţarului (stratul de sus deplasându-se spre bază şi cel de jos fiind ridicat, a adus şi cadavrele la suprafaţă).

[modifică] Distrugeri vulcanice

[modifică] Erupţia lui Laki

Erupţiile vulcanice fac parte din trecutul şi din prezentul Islandei. Cea mai cumplită şi totodată cea mai amplă revărsare de lavă din timpurile moderne ale Terrei s-a petrecut în 1783. Laki, muntele din extremitatea sud-vestică a gheţarului Vatnajökull, a fost spintecat la vârf în timpul uriaşei erupţii care a creat un lanţ de 100 de cratere întins pe 24 km. Lava a acoperit mai bine de 520 km² de teren.
Curgerea a continuat timp de trei luni, învăluind insula într-o pâclă albăstruie care a otrăvit iarba şi a ucis trei sferturi din animale. În timpul acestei "Foamete a Pâclei" care a urmat au murit de inaniţie aproape 10.000 persoane.

[modifică] Erupţia lui Helgafell

În primele ore ale zilei de 23 ianuarie 1973, vulcanul Helgafell de pe Heimaey - una dintre cele 15 insule ce formează arhipelagul Vestmannaeyjar - aţipit acum 5.000 de ani şi considerat stins, s-a trezit din îndelungatul său somn. Aproape de marginea oraşului, pământul s-a despicat şi a fost cuprins de o perdea de foc lungă de 1.6 km. Din fericire, o furtună blocase bărcile de pescuit în port, şi până la amiază cei 5.000 de insulari se aflau deja la adăpost.

[modifică] Ţărm extins

Lava a pătruns în oraş, dărâmând casele şi incendiindu-le. Până în aprilie, în ciuda unei ample operaţiuni de răcire a lavei cu jeturi de apă de mare, partea estică a oraşului zăcea îngropată în lavă şi pulbere. Erupţia a luat sfârşit după câteva săptămâni dar nu a lăsat doar distrugeri în urma sa. Ţărmul estic al insulei s-a extins, zona portului natural căpătând şi un nou zid de protecţie.

[modifică] Grimsvötn

Combinaţia de gheaţă şi foc dă regiunii Vatnajökull caracterul ei imprevizibil. Efectele sunt evidente în inima calotei care, văzută din avion, oferă câteodată o privelişte uimitoare: un lac albastru intens de 3 km, format din gheaţa topită de vulcanul Grimsvötn (poza de mai sus), care mocneşte sub gheţar. De obicei lacul este acoperit de un strat de gheaţă, dar chiar şi atunci când nu este vizibil continuă să topească gheaţa. Gheaţa de pe malul acestuia acţionează ca un baraj uriaş, împiedicând apa să se reverse în vale. Totuşi, nivelul său creşte cu 12 m pe an şi, la fiecare 5 sau 10 ani se adună suficientă pentru a-şi săpa loc pe sub barajul de gheaţă şi a porni la vale sub forma unui torent numit explozie glaciară. Nivelul lacului scade cu 215 m pe măsură ce apa inundă câmpia din vale, acoperind-o cu nămol vulcanic.
Grimsvötn este o prelungire a faliei Laki din extremitatea de sud-vest şi face parte dintr-o uriaşă regiune caracterizată de o intensă activitate geotermală, care oferă suficientă energie pentru a încălzi casele şi a genera electricitatea necesară unui oraş de mărimea Londrei. Din când în când, Grimsvötn îşi depăşeşte această simplă atribuţie de furnizor de energie. Pe data de 29 mai 1983, seismografele au înregistrat vibraţii ce au zguduit întregul gheţar. Un pilot raporta că vulcanul a erupt prin pătura de gheaţă şi apă, formând un nor la înălţimea de 8 km deasupra gheţarului şi o gaură în stratul de gheaţă, creând astfel un crater plin cu apă amestecată cu bucăţi de gheaţă. După câteva zile erupţia a încetat şi gheaţa s-a înstăpânit din nou.

[modifică] Skeidarárjökull, Breidamerkur şi Oraefajökull

Doi gheţari înfrăţiţi, unul sfârşeşte într-o câmpie, pe când celălalt îşi află sfârşitul într-o lagună. Între ei se află un gigant vulcan (al treilea din Europa ca înălţime) pe nume Oraefajökull.

[modifică] Skeidarárjökull

În extremitatea sudică a zonei Vatnajökull, gheţarul exterior, Skeidarárjökull, se topeşte şi dă naştere unui râu. În lateral se află un lac cu apă provenită din topirea gheţii; la un moment dat, nivelul apei se ridică destul de mult pentru ca întregul gheţar să plutească pe suprafaţa ei. Apa se scurge într-o explozie glaciară, inundând câmpia şi umplând-o din nou cu resturi.

[modifică] Breidamerkur

Spre est se zăreşte capătul anterior al gheţarului Breidamerkur, presărat cu numeroase fâşii şerpuite de piatră şi argilă care s-au desprins din văile parcurse. Gheţarul sfârşeşte într-o lagună şi uneori, cu un zgomot asurzitor, lespezi uriaşe de gheaţă se desprind, pentru a pluti ca nişte aisberguri.

[modifică] Oraefajökull

Între aceşti doi gheţari se întinde o mică pătură de gheaţă, Oraefajökull, ce acoperă un vulcan cu acelaşi nume, de pe care coboară numeroase blocuri de gheaţă. Vulcanul Oraefajökull, al treilea din Europa ca înălţime a erupt de două ori până acum, în secolele al XIV-lea şi al XVIII-lea, cu urmări devastatoare.

[modifică] Deşertul, oaza şi cascada

[modifică] Deşertul

Dincolo de gheţar, uriaşa zonă pustie se numeşte, simplu, Oaerfi, adică "sălbăticie". În trecut se spunea că nici măcar un şoarece n-ar putea să traverseze aceste întinderi sudice.

[modifică] Oaza

Astăzi, drumul de coastă aduce turiştii într-o oază verde, cuibărită la adăpostul muntelui. Această zonă, Skaftafell, a scăpat de forţa distructivă a exploziilor glaciare. Fostul teren agricol cu vegetaţie luxuriantă este astăzi parc naţional, cu dealuri înverzite şi păduri de mesteceni, scoruşi de munte şi sălcii.

[modifică] Cascada

Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 de metrii, se revarsă peste două rânduri de stâlpi bazaltici, dispuşi verticali, precum tuburile unei orgi. O ravenă duce până în vârf, de unde priveliştea este splendidă. Vara, turiştii pot vedea de aici, de la agitatul Oraefajökull, peste întinderea pustie străbătută de râuri, până la mare.

[modifică] Pe gheţar

Pe alocuri, Vatnajökull pare că debordează de viaţă. Ninsoarea, soarele, vântul, şi gerul îi remodelează în continuu suprafaţa, conferindu-i o largă varietate de texturi. Zorii şi amurgul învăluie gheaţa în sclipiri de foc. În adâncul calotei de gheaţă, apa rezultată prin topire sculptează grote de cristal, în care lumina zilei pătrunde în nuanţe albăstrii. Sutele de râuri glaciare clipocesc de sub gheaţa fisurată, purtând cu ele deşeuri vulcanice adunate în drum. Adesea se aude clocotul apei sau bubuitul gheţii rupte. Cei care explorează suprafaţa gheţarului au uneori impresia că păşesc pe spinarea unui animal uriaş = Vatnajökull, care în orice clipă s-ar putea scutura, în mod fatal...

[modifică] Curiozităţi

În Vatnajökull, pe alocuri, gheaţa are 1.000 m grosime - fiind deci de două ori mai înaltă decât Empire State Building din New York, U.S.A..
La bază gheaţa are 1.000 de ani.
Gheţarii pot înainta cu 8 km dintr-o zvâcnire.
Cel puţin 150 de vulcani sunt activi în Islanda de la ultima fază glaciară la fiecare aproximativ 5 ani erupând unul.
Din anul 1.500, o treime din lava revărsată pe Terra a apărut în Islanda.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

Reader's Digest - Descoperiţi minunile lumii

[modifică] Legături Externe

Site-ul Vatnajökull