Geografia Ciprului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cipru - Harta fizică

Cipru (în greacă Κύπρος / Kípros, în turcă Kıbrıs) este o insulă din Marea Mediterană Orientală, a treia ca mărime. Este situată în sudul Turciei (70 km), la mică distanță de coastele Orientului Apropiat (100 km) și la 500 de km de Egipt.

După profilul geografic insula Cipru se afla în Asia. Insula e ocupată pe 2/3 din suprafață de Republica Cipru, care este stat membru al Uniunii Europene de la 1 mai 2004. Restul de 1/3 al insulei este ocupată de Republica Turcă a Ciprului de Nord (TRNC) care a fost proclamată dupa interventia militară turca din anul 1974.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Includerea Ciprului printer statele care aparțin Europei sau Asiei a fost dea lungul timpului controversată. Dacă din punct de vedere istoric – cultural insula Cipru se poate considera un stat european (acest argument fiind sprijinită majoritar de când aceasta face parte din Uniunea Europeană), din punct de vedere geografic pare să aparțină, după logica a cărei un teritoriu face parte de drept din continental cel mai apropiat, continentului asiatic. Rezultă că Cipru poate fi menționat ca un stat european sau asiatic, după criteriul ales. Insula Cipru, a treia insula ca mărime din Marea Mediterană, este situate în Marea Mediterană Orientală la sud de coastele Turciei. Are o suprafață de 9250 km², din care 3355 km² aparțin sectorului turco – cipriot și 5% bazei militare britanice. Întinderea coastelor cipriote însumează 648 km. Cipru, printre altele, constituie avanpostul cel mai sudic și de asemenea cel mai estic al Uniunii Europene în Mediterana. Relieful insulei este alcătuit din doua lanțuri montane: Kyrenia ce se înălță din nordul Peninsulei Karpas și a Peninsulei Troodos, în nord-vest se înalță Muntele Olimp (1953 m) punctul cu cea mai mare altitudine din insulă. Câmpia fertilă centrală Mesaoria separă două lanțuri de munți acoperiți de păduri bogate: la nord Pentadaktylos și la sud cea mai impozantă parte a Munților Troodos, cu centrul în Vârful Olimp.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Hidrografia țării este aproape irelevantă. Totuși sunt importante cursuri de apă. Singurele râuri care au un regim de curgere regulat sunt Yialias și Peidos, ambele cu o lungime de aproximativ 100 de km. Clima insulei este de tip mediteraneean, cu veri calde și uscate si ierni temperate. Anual pe insulă cad 500 mm de precipitații predominant în timpul iernii. În zonele interiore insulei aerul este uscat – secetos ce favorizează apariția incendiilor de pădure. Deseori pe insulă sunt prezenți curenți de aer cald. Clima caldă a influențat peisajul făcându-l ideal pentru arbori precum măslinul. Iarna, pe vârfurile din Troodos ninge la o temperatură de 2 °C.

Cultura plantelor și creșterea animalelor[modificare | modificare sursă]

Cipru este o insula caracterizată de plantațiile de tip mediteraneean. Pământul care trebuie cultivat este arid, similar celui grec. Culturile adaptate pe aceste terenuri sunt de măslini, care reprezinta producția principală, lămâi și alte varietăți de pomi fructiferi resistenți la secetă în verile cipriote. Se cresc oi si câteva rase de capre.

Populație[modificare | modificare sursă]

Populatia însumează 970 000 de locuitori și o densitatea de 105 loc./km².

Demografie[modificare | modificare sursă]

  • Rata de creștere a populației: 1,36 % (în 2003)
  • Rata natalității: 13,08 ‰ (în 2001)
  • Rata mortalității: 7,65 ‰ (în 2001)
  • Rata mortalității infantile: 7,89 ‰ (în 2001)
  • Rata fertilității: 1,9 copii/femeie (în 2001)
  • Rata de migrare: 0,44 ‰ (în 2001)
  • Densitatea: 105 locuitori/km²
  • Speranța de viață: 76,1 ani (bărbați) 80 ani (femei)

Etnie[modificare | modificare sursă]

Conform ultimului recesământ official din anul 1960 imediat după independența nou apărutei Republica Cipru, populația era alcătuită în proporție de 78 % din greco-ciprioți, 18 % din turco-ciprioți, rămânând 5 % alte etnii. Comunitatea greacă și cea turcă impărtășesc multe dar mențin identități distincte bazate pe religie și legături profunde cu Grecia și Turcia. Anterior invaziei turce, cele două comunități locuiau dispers în teritoriul insulei, dar imediat după 1974 demarcarea a fost facută din cauza unei separări geografice a populației forțată de război: în partea de sud, populația de etnie greco-cipriotă reprezenta 95 % din total, în timp se în partea de nord etnia turco-cipriotă reprezenta 98 %. Acest lucru se datorează deportării a 200 000 de greco-ciprioți din partea de nord spre cea de sud.Bunurile lor au fost confiscate și simbolurile lor religioase au fost distruse in mare parte. Același lucru sa întâmplat cu populația turcă în partea de sud a insulei. Războiul din 1974, ultimul din seria de conflicte interetnice iscate în Cipru au fost dispute deosebit de sângeroase, lupta pentru familie și comunitate fiind greu de conciliat; puterile politice din acea vreme au decis să rezolve această problemă printr-o purificare etnică dublă și reciprocă. După invazia din 1974 de către Turcia, 150 000 de turci au fost transferați din Anatolia sau au decis să se stabileasca în partea de nord a insulei. Proclamată fiind Republica Turcă a Ciprului de Nord se acorda schimbarea de cetățenie. Acest lucru a dus reprezentarea turcă la aproape 30% din populația insulei. Aceste date sunt contestate, cu toate acestea, în ipoteza în care Republica Turcă a Ciprului de Nord nu este recunoscută de ONU și de comunitatea internațională (cu excepția Turciei)la fel cum nu are dreptul de a crea noi cetățeni, prin urmare, continuă să fie considerată ca fiind cetățeni turci. Rezultatul acestei situații este că estimările cu privire la componența etnografică din populația insulei variază între intervalul de valori raportate. Schimbul forțat de populație și aducerea de cetățeni turci din Anatolia sunt principalele motive care împiedică consolidarea celor două părți de pe insulă. În referendumul din 2003 marea majoritate a ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord.

Limbă[modificare | modificare sursă]

Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, această divizare vine dup intervenție militară turcă în Cipru în 1974, după care ciprioții greci în partea de nord au fost expulzaț în sud. Totuși, din punct de vedere istoric, limba greacă în varianta sa cipriotă era vorbită de 82% din populația si era vorbită pe scară largă în toată insula. Restul populației vorbește limba turcă. Ca urmare a dominației britanice este utilizată și limba engleză. Este folosit un dialect al limbii arabe tip Syro-palestinian pe cale de dispariție vorbită de comunitatea maronită Kormakiti, provenit de la creștini maroniți libanezi din sec. XII (sursa: Dialectologia Arabă, 2008)

Religie[modificare | modificare sursă]

Astăzi grecii sunt de religie ortodocși reprezentând 80 % din populația insulei (peste 700.000 de locuitori). Alte minorități sunt formate din turci (18 % din populație, de religie musulmană) pentru cea mai mare parte a insulei în care controlul a fost preluat de către Turcia în 1974. Este prezentă, de asemenea, o minoritate armeano – catolică, una maronită ( Arhiepiscopia din Cipru), în plus față de de catolicii de rit latin. Numărul catolicilor ciprioții se ridică la aproximativ 25.000 de credincioși. În perioada 4- 6 iunie 2010 s-a desfăsurat Vizita Apostolică în Cipru a Papei Benedict al XVI-lea, timp în care s-a celebrat Sfânta Masă pe stadionul Elefteria din capitala țării, Nicosia, cu ocazia publicării “Instrumentum Laboris” a Ansamblului special pentru Orientul Mijlociu al Sinodului Episcopal programat în octombrie 2010 la Vatican. Această vizită este prima din istorie a unui Papă în Cipru.

Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite

Moneda euro în Cipru[modificare | modificare sursă]

Introducerea pe piață a monedei euro în Cipru a făcut ca economia Ciprului să înflorească. Raspândirea pe piață a monedei euro a avut loc numai în partea de sud. Actuala monedă a înlocuit vechea monedă adică lira cipriotă, cunoscută de asemenea sub denumirea de lira sterlină a Ciprului. Pentru Cipru, ca orice țară care a adoptat această monedă, trebuia să fie ales designul pentru monede pentru finalizarea acestora si punerea pe piață cât mai repede. Monedele euro cipriote au fost prezentate în mostră Băncii Centrale a Ciprului în expoziția numismatică a acesteia. Ciudat este faptul că numele de pe moneda nu a fost inscripționat în limba engleză, cum s-a procedat cu alte monede până în acel moment. Se selectase pentru monedele de 1, 2 și 5 eurocenți inserția unei imagine a unor mufloni, animale care sun pe cale de dispariție din arealul cipriot. Pentru monedele de 10, 20 și 50 de eurocenți se convenise desenul unei nave Kyrenia, iar pentru monedele de 1 euro si 2 euro s-a ales Idolul din Pomos, un personaj di mitologia cipriotă, simbol al fertilității și prosperității. UE și ONU pe numele de înmatriculare auto Numerele de înmatriculare auto din Cipru din trei litere și trei cifre (spre exemplu ADC 132). Caracterele sunt negre și fondul alb pentru numărul de înmatriculare anterior și galben pentru cel posterior. În prezent, materialul utilizat pentru fabricarea lor este plasticul. Pe margini apare sigla scrisă cu majuscule CY pentru Cipru și o bandă cu steagul Uniunii Europene sub sigla orașului de origine. Aceeași număr de înmatriculare este folosit și pentru motocare, TIR și pentru alte tipuri de autovehicule aflate în uzul non-civil. Pentru rezidenții din banda "verde", care împarte insula în două controlate fiind de către ONU, numerele de înmatriculare a autovehiculelor nu sunt la fel cu cele din Uniunea Europeană, acestea fiind în subordinea ONU. Lucrurile nu se vor schimba până când tensiunile dintre greci și turci nu se vor termina. Numerele de înmatriculare poartă cerul cu stele în cerc, simbolul Uniunii Europene.

Sistemul de guvernare[modificare | modificare sursă]

Republica Cipru este de tip prezidențial, președintele este ales în urma votului universal și rămâne in funcție timp de 5 ani. Parlamentul este format din 59 de deputați aleși o dată la 5 ani prin vot universal.

Subdiviziunea administrativă

Cipru este divizat în 6 districte: - Districtul Famagusta - Districtul Kyrenia - Districtul Larnaca - Districtul Limassol - Districtul Nicosia - Districtul Paphos Pe hartă, cele două zone colorate roșu închis, marchează zonele bazelor britanice din Akrotiri și Dekhelia. Banda roșie indică zona neutral controlată de Națiunile Unite, pe când galbenul arată zona grecească și cu roșu zona turcească.

Orașe principale[modificare | modificare sursă]

Capitala cipriotă, Nicosia, este orașul principal, ea trăieste aceeași realitate cu cea a națiunii, totuși este împarțită în două părți, cea de origine turcă la nord și cea de origine greacă la sud. Capitala este principalul centru în care își au centrul mari firme, Banca Națională a Ciprului și ceva industrie de importanță medie. Aici se găsesc, printer altele, clădiri culturale cum ar fi muzeul national, teatrul. Alte orașe mai importante sunt: Limassol (al doilea oraș ca populație după capitală și principalul port de pe coasta sudică fiind un important centru turistic balnear) și Paphos (oraș antic portuar în extremitatea vestică a Ciprului, Kouklia modernă, era cunoscut pentru prezența unui sanctuar dedicat Afroditei, orașul acum se află în Patrimoniului Umanității), de asemenea să nu uităm de Larnaca ( oraș pe coasta sud-estică, în proximitatea aeroportului principal cipriot)

Armata[modificare | modificare sursă]

Până și forțele armate, poliția și garda națională cipriote sunt împărțite în cele turcesti și cele cipriote. Forțele armate turcești sunt comandate si finanțate direct de Turcia, pentru a menține gradul de ocupare a insulei. Serviciul militar este valabil doar pentru bărbați, fiind obligatoriu la vârsta de 18 ani. În fiecare an cheltuielile militare ale Republicii Cipru sun în jur de 320 de milioane de dolari (aproximativ 5% din PIB). Principalele corpuri de armată sunt 4: - Garda Națională greco – cipriotă (GCNG, este principalul corp național și cel ce înregistrează cele mai multe înrolări). Include forțele militare aeriene și cele maritime și câteva ambarcațiuni de gardă costieră. - Poliția statului greco-cipriot. Poate fi considerată “organism de pavilion”, dispunând de resursele care sunt în oraș pentru serviciul public. - Regimentul grec al armatei din Cipru (ELDYK). Corp secundar armat specializat în lupta pentru pace și uniune a insulei

Ciprul de Nord[modificare | modificare sursă]

Organizațiile forțelor armate urca la un număr de 4 dacă se consideră și “Unitatea Terestră” a armatei turcești, controlate de Turcia ce ajung la un număr de 40 000 de soldați, deci una dintre cea mai numeroasă.

Drapelul și imnul național[modificare | modificare sursă]

Actualul drapel cipriot a fost adoptat la 16 august 1960. Drapelul este alb cu harta Ciprului în mijlocul acesteia de culoarea cuprului, una dintre resursele economice principale datorită minelor din zonă, cu două ramuri de maslin sub ea. Acesta a fost ales de președintele Makarios dintre propuneri ce păreau mai neutre și purtători de pace: albul sugerează simbolul păcii și absența culorilor drapelurilor elen și turcesc nu au fost alese. Pentru o singură dată s-a vut ideea de o insulă liberă de orice ocupație străină. Cu toate acestea acest drapel este agreat mai mult în partea greacă, în timp ce partea greacă nu acordă prea mare importanță unde acesta nu a fost adoptată. Drapelul cipriot este utilizat de asemenea ca un steag de conveniență.

Imnul național în greacă “Ύμνος εις την Ελευθερίαν “ Imnul Libertății, este un poem scris în 1824. A fost cântat pentru prima oară dupa obținerea independenței față de Regatul Unit. Imnul cipriot urmează aceeași melodie ca imnul elen, pentru a menține legătura între cele două națiuni. Din nou imnul nu este recunosct de către partea turcă.

Politică[modificare | modificare sursă]

Din 1974 instituțiile republicii își exercită autoritatea pe insulă. Actualul președinte este Dimitris Christofias, marxist-leninist. Partidul său este Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc (AKEL), care guvernează în coaliție cu Partidul Democrat (DIKO) și cu Mișcarea Social-Democrată (KISOS sau EDEK). În opoziție se află Gruparea Democrată (DISY). Președintele este însarcinat cu numirea miniștrilor

Guvernul[modificare | modificare sursă]

Miniștri Nume Partid Ministrul de Externe Markos Kyprianou Partidul Democrat

Ministrul Agriculturii, Resurselor Naturale și al Mediului Michalis Polinikis Mișcarea Social-Democrată Ministrul Comerțului, Industriei și al Turismului Antonis Paschalides Independent

Ministrul Comunicațiilor și al Muncitorilor Nicos Nicolaides Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Apărării Costas Papacostas Mișcarea Social-Democrată Ministrul de Finanțe Charilaos Stavrakis Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Justiției și al Ordinii Publice Kypros Chrisostomides Partidul Democrat

Ministrul de Interne Neoklis Silikiotis Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Culturii Andreas Demetriou Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc Ministrul Muncii și al Securității Sociale Sotiroula Charalambous Partidul Democrat

Ministrul Sănătății Christos Patsalides Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc

Artă[modificare | modificare sursă]

Mulțumită poziției sale geografice particulară, Cipru a cules elemente culturale din Mesopotamia, Egipt, Fenicia, Grecia, Egipt și Roma. Istoria artei cipriote se poate subdivide în diferite faze: cea antică datată între 4000 î. Hr. și 3500 î.Hr. au fost descoperite unelte litice și trace din temple, faza următoare în perioada 3500 – 3000 î.Hr. a adus la lumină ceramică, vase pictate cu decorațiuni geometrice și unelte din piatră; descoperirea resurselor minerale, cum ar fi cuprul, este datată în perioada 3000 – 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie ca marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterană și pentru marea parte ale complexității practice, a construcțiilor funerare, a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul II), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, și dovedită de spelndida fortăreață Nitovikla, cu ziduri enorme care nu au rezistat, din secolul al VII lea î.Hr. cu perioada de inițiere în sculptură bine reprezentată prin statuete de teracotă, prin arhitectură cu construire de fortărețe și palate cum este Vuni.

Economie[modificare | modificare sursă]

PIB 8,9 miliarde de dolari Cipro del Nord: 1,217 miliarde de dolari. Structura PIB Agricultura 4,3%, Industria și construcțiile 20,1%, Servicii 75,6%. Creșterea PIB 2%.l din PIB pe cap de locuitor 16.000 dolari Cipru de Nord: 5.600 dolari. Cresterea economică anuală 1,6% Cipru de Nord: 2,6%. Inflația; 4% Cipru de Nord 12,6%. Rata șomajului: 4,4% (2004). Ciprul a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2008

Transporturile[modificare | modificare sursă]

Pentru toate țările din Europa, modul de deplasare rămane cel aerian. Cipru dispune de mai multe aeroporturi, cel mai mare din punct de vedere al traficului și dimensiuni este cel din Larnaca cunoscut ca Aeroportul Internațional Larnaca. Nicosia dispunde de un aeroport dar este secundară importanță. Predominat în schimb este Aeroportul Internațional Paphos. Apoi următorul este Ercan, aeroport internațional din nordul Ciprului care este folosit numai de liniile aeriene turcești. Ciprul are privilegiul de a fi printer națiunile care are o companie aeriană proprie, Cyprus Airways. Compania are sediul la Nicosia și este controlată de guvernul cipriot nu de privați. Compania deține câteva Airbus de mari dimensiuni. Mai precis 3 Airbus A319-Airbus A320 și alte 3 Airbus A330. Destinațiile finale sunt în număr de 29, printre care Zurich și Manchester.

Porturile[modificare | modificare sursă]

Marea pentru Cipru reprezintă o esențială formă de schimb și transport commercial, fiind favorizată de poziția sa în bazinul Mării Mediterane Orientale. Turismul este popular sub forma maritimă dar și balneară, fiind prezente numearoase nave de pasageri pe coastele insulei. Pricipalele porturei comerciale sunt: Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vassiliko. Flota comercială se ridica la un număr de 1414 nave.

Trenurile[modificare | modificare sursă]

În momentul de față nu există nici o rețea feroviară în Cipru. În trecut, în epoca colonialismului britanic, câteva rețele feroviare cu ecartament îngust au fost folosite pentru arealele portuare pentru transportul mărfurilor abia descărcate pe insulă. Deci liniile feroviare cipriote nu sunt dezvoltate ca mijloc de transport. Rețeaua rutieră Cipru deține o bună rețea stradală lunga de aproape 19525 km, în bună parte asfaltată ce leagă principalele orașe din Cipru. Singura autostrada este 4 care leagă Nicosia de Limassol și Larnaca.

Comertul extern[modificare | modificare sursă]

Exportul 0,43 miliarde euro (2000). Importul 3,41 miliarde euro (2000). Sectoarele,produsele turism, industria , alimentatie, textile, încălțăminte, agricultura Principalii paretneri comerciali Marea Britanie, Grecia, Germania, Franța, Italia, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Coreea de Sud, Japonia; Cipru de Nord: Turcia, Marea Britanie.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Geografia Ciprului



Flag of Cyprus.svg Subiecte CipruCiprioțiLimbile greacă și turcă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •