Operațiile Armatei României pentru apărarea Bucureștiului în campania anului 1916

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bătălia pentru București)
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia pentru București
Parte a Participării României în campania anului 1916
Falkenhayn's cavalry entering Bucuresti on December 6, 1916.jpg
Armata a IX-a Germană intrând în București pe 6 decembrie 1916
Informații generale
Perioadă 30 noiembrie 1916 - 3 decembrie 1916
Loc București, România
Rezultat victorie germană
Modificări teritoriale Statul român își restrânge granițele de facto la teritoriul Moldovei, capitala la Iași
Combatanți
Flag of Romania.svg România Flag of the German Empire.svg Germania
Bulgaria Bulgaria
 Austro-Ungaria
Conducători
Flag of Romania.svg gen. Constantin Prezan Flag of the German Empire.svg gen. August von Mackensen
Flag of the German Empire.svg gen. Erich von Falkenhayn
Efective
10 divizii (150.000 militari) 14 divizii, un corp alpin, o brigadă munte (250.000 militari)
Pierderi
60.000[1] necunoscut

Operațiile Armatei României pentru apărarea Bucureștiului în campania anului 1916, („Bătălia pentru București”, sau „Operația de apărare de pe Argeș, Neajlov), a fost o bătălie din campania anului 1916 de pe frontul românesc, având ca obiectiv stoparea ofensivei forțelor Puterilor Centrale în Muntenia și prevenirea capturării capitalei țării, orașul București, de către acestea.

Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata României și un contingent din armata imperială rusă. Forțele atacatoare au fost preponderent germane, reprezentate de două grupări armate care atacau concentric, din Oltenia și din sudul Dunării, dar și de forțe bulgare și turce.

Forțele româno-ruse, circa 150.000 de oameni, au fost conduse de generalul Constantin Prezan, în timp ce forțele Puterilor Centrale, circa 250.000 de oameni, s-au aflat sub comanda generalilor August von Mackensen și Erich von Falkenhayn.

Planul de luptă al generalului Prezan a fost unul îndrăzneț, prevăzând un atac puternic la joncțiunea celor două grupări germane, care în cazul unei reușite, ar fi condus la respingerea peste Dunăre a grupării lui Mackensen și întoarcerea flancului grupării conduse de von Falkenhayn. Planul a reușit în faza inițială, forțele româno-ruse reușind să surprindă inamicul. Ulterior însă, în urma unei serii de circumstanțe („trădarea” generalului Culcer, lipsa de implicare a unităților ruse, capturarea de către germani a planurilor de campanie), forțele germano-bulgaro-turce au reușit să restabilească situația și, beneficiind de superioritatea numerică, să forțeze forțele române să se retragă.

Ca urmare, iar la 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au ocupat. Guvernul român, precum și unitățile armatei române au fost obligate să se retragă în final în Moldova.

Deși Bătălia pentru București a fost pierdută, ea a fost doar o înfrângere tactică, deoarece Puterile Centrale nu și-au atins obiectivul strategic de a scoate România din război.

Datoriră numărului de forțe implicat, a duratei și a lungimii frontului, Bătălia pentru București este considerată a fi cea mai complexă operațiune militară desfășură de Armata Română în anul 1916. Bucureștiul a fost în cele din urmă eliberat după capitularea Puterilor Centrale în anul 1918.

Contextul politico-militar[modificare | modificare sursă]

Situația frontului la sfârșitul lunii noiembrie 1916[modificare | modificare sursă]

Desfășurarea bătăliei[modificare | modificare sursă]

Forțe participante[modificare | modificare sursă]

Comandanți[modificare | modificare sursă]

În fața înfrângerilor în serie suferite de Armata României în Oltenia și Muntenia, factorii de decizie politică au hotărât să îl numească pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, având ca obiectiv imediat organizarea apărării Bucureștilor. „Din Înalt Ordin sunteți numit, provizoriu, comandant al Armatei 1. În consecință, binevoiți, vă rog, a vă prezenta mâine 10 noiembrie, la orele 10.30 a.m. la Marele Cartier General. Veți lua din Statul Major al Armatei de Nord pe căpitanul Antonescu Ion.”[2]:p. 153

Planurile de luptă[modificare | modificare sursă]

În ciuda situației strategice dezastruoase preluate, Prezan, împreună cu șeful nou sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, au întocmit un plan de operații care prevedea un atac de flanc, prin surprindere, la joncțiunea dintre Grupul de Armate Mackensen și Gruparea Kühne, unde fusese identificat un interval de circa 20 de kilometri neacoperit de forțele germane.

Prezan ordonă un atac concentrat cu șapte divizii împotriva Grupului de Armate Mackensen. Diviziile 18 și 21 au atacat frontal, pentru a fixa forțele germane, în timp ce Diviziile 2/5, 9/19 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie au atacat flancul stâng descoperit al Grupului Mackensen. Concomitent două divizii rusești proaspăt sosite, Divizia 8 Cavalerie și 40 Infanterie au atacat flancul stâng.[3]

Acțiuni de luptă[modificare | modificare sursă]

Bătălia pentru București a început la 30 noiembrie 1916 și pentru câteva zile ofensiva condusă de generalul Prezan „a reprezentat un pericol amenințător pentru forțele conduse de Mackensen care aproape au reușit să îi întoarcă flancul”.[4]

Generalul Erich Ludendorff (șeful Statului Major General german) considera situația ca fiind foarte serioasă: „Pe 1 decembrie aripa stângă a Armatei Dunării a fost foarte puternic atacată la sud-vest de București și împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică”.[5]

Forțele române au capturat câteva mii de prizonieri precum și importante cantități de material de război pe timpul acestei contraofensive și numai intervenția de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor răgazul de care aveau nevoie pentru a-și reface dispozitivul.[6]

În același timp, 2 ofițeri curieri care duceau ordinele de luptă către divizii au fost luați prizonieri, germanii aflând astfel dispozitivul trupelor româno-ruse, fapt ce i-a permis generalului Erich von Falkenhayn, să ordone un atac nimicitor care a întors flancul drept al trupelor române, nevoite să se retragă și să lase deschis drumul spre București.

Rezultatul bătăliei[modificare | modificare sursă]

Urmări[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jacob Lee Hamric, „Germany's Decisive Victory: Falkenhayn's Campaign in Romania, 1916”, în Michigan War Studies Review, Eastern Michigan University, 2005.05.01, accesat la 14 august 2014
  2. ^ ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  3. ^ Glen Torrey, Romania and World War I: A Collection of Studies, Center for Romanian Studies, Portland, 1999, pp 246-250
  4. ^ Basil Henry Liddell Hart, History of the First World War, Macmillan Papermac, 1992, ISBN 9780333582619, p. 349
  5. ^ Erich Ludendorff, My War Memories 1914-1918, Naval & Military Press, 2001, ISBN 9781845743031, pp 299-300
  6. ^ Charles Clark, United Roumania, Arno Press, New York, 1971, p. 154