Mithra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol este scris parţial sau în întregime fără diacritice. Puteţi da chiar dumneavoastră o mână de ajutor.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

În mitologia persană, Mithras este zeul luminii, numele lui însemnând "Soarele nebiruit". Este conducătorul grupului de zei Yazatas. Considerat uneori ca fiu al lui Ahura Mazda, el luptă contra forţelor răului conduse de Angra Maynu. De asemenea, Mithras este un zeu al sincerităţii şi al loialităţii. Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peşteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. El s-a luptat cu soarele şi a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele şi animalele folositoare omului. Cultul lui Mithras s-a răspândit şi în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaţilor latini cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru bărbaţi. Era cunoscut sub titlul "Deus sol invictus". Împăratul roman Commodus a fost iniţiat în cultul lui Mithras. După convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzaţia de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariţia completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithras a pătruns şi în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr.

La initiere initiatul era adus in mod ritual legat la ochi si de maini apoi legaturile erau taiate, semnificand eliberarea fata de influentele negative ale lumii, apoi era incoronat cu coroana lumii,initiatul trebuia sa o refuze spunand ca Mithras este coroana lui.

Unele din cauzele dispariţiei cultului Mithras fiind creştinarea Imperiului Roman in 313, iar faptul că acest cult avea multe asemănări voite şi procurate cu creştinismul - ziua de naştere a lui Mithras fiind 25 decembrie, în aceeaşi zi cu naşterea lui Isus, faptul că unul dintre ritualurile cultului este împărtăşania cu pâine şi vin reprezentând trupul şi sângele taurului divin ucis de Mithras. În mod evident, aceste elemente cristologice, specifice creştinismului au un fundament biblic anterior cultului oriental (vezi în Vechiul Testament, cartea Facerii, 14,17-20, Ieşirea, 14; Psalmi 109,4; Noul Testament, Scrisoarea către Evrei, 7,3). Opinia potrivit căreia creştinismul ar fi împrumutat unele particularităţi de la cultul Mithras nu corespunde cronologic şi faptic, decât printr-o pură coincidenţă şi asemănare forţată, fapt pentru care a şi fost respins de creştinii Imperiului Roman. Unul din factorii dispariţiei cultului fiind probabil şi faptul ca acesta era exclusiv pentru bărbaţi, şi mai ales pentru soldaţi, încercând o încurajare a acestora în acţiunile lor belice (războinice),de altfel eşuate în faţa superiorităţii militare numerice ori strategice ale barbarilor.