Trinitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trinitatea reprezintă reunirea a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate de sine stătătoare.
Trinitatea în Creștinism [modificare]
Trinitatea este întrebuințat în special ca termen teologic cardinal în doctrina creștină.
- În Creștinism, Trinitatea este doctrina teologică care afirmă unitatea tainică a celor trei fețe sau ipostaze ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh), prin care se întruchipează Dumnezeu, fiind sinonim cu Sfânta Treime.
Deși termenul “Trinitate” nu este menționat ca atare în Sfânta Scriptură (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28 februarie 380, împăratul Teodosiu I (347-395) a declarat „Credința trinitară” drept religie de stat. Primul conciliu de la Constantinopol a confirmat această decizie în luna mai 381. Astfel, toți cetățenii Imperiului Roman au fost obligați să accepte religia creștină.
Trinitatea în alte religii [modificare]
Noțiunea de Trinitate există și în alte religii, uneori și sub denumirea de triadă; de exemplu:
- În mitologia etruscă, Tinia, Uni și Menrva, formează o trinitate.
- În mitologia romană, apare "triada Capitolină" formată din Jupiter, Minerva și Iuno, dar și triada Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Mars (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care reprezenta funcția nutritivă și protectoare).
- În mitologia nordică, apar cele trei norne (divinități ale destinului) Skuld, Verdandi și Urd sau Urdhr.
- În mitologia lusitană, Runesocesius, împreună cu Ataegina și Endovelicus, formează o altă trinitate.
- În religia hindusă este venerată de către evlavioși trinitatea divină Trimurti, compusă din Brahma, Vishnu, și Shiva.
- În mitologia egipteană apar, succesiv