Pastă de dinţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pasta de dinţi este o pastă (sau un gel) folosită pentru a curăţa şi îmbunătăţi sănătatea şi aspectul estetic al dinţilor. Se aplică cu periuţa de dinţi. Folosirea pastei de dinţi este un semn al unei bune igiene bucale, ajutând la îndepărtarea plăcii dentare şi a resturilor de mâncare dintre dinţi şi prevenind afecţiuni ale dinţilor şi gingiilor.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Prima referinţă la pasta de dinţi vine din Egipt unde un manuscris din secolul patru AD recomanda o amestecătură de sare, piper, frunze de mentă, şi flori de iris. În Roma antică se considera că urina umană este un agent de curăţare a dinţilor foarte bun.[1]
Totuşi, pasta de dinţi şi pudra pentru dinţi nu au fost folosite prea mult până în secolul al XIX-lea în Marea Britanie. Pe la începutul anilor 1800 periuţa de dinţi se folosea numai cu apă, dar la scurt timp pudrele pentru dinţi au devenit populare[2]. Multe erau făcute în casă, cu cretă, cărămidă pulverizată şi sare. O enciclopedie din anul 1866 recomanda o pudră pentru dinţi fabricată din cărbune pulverizat, dar în acelaşi timp avertiza că pudrele pentru dinţi ce se comercializau făceau mai mult rău decât bine.
Până în anul 1900, o pastă de dinţi făcută din apă oxigenată şi praf de copt (bicarborat de sodiu) a devenit combinaţia recomandată. Pastele de dinţi pre-amestecate au fost prima oară fabricate în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinţi înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinţi în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele.
Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinţi în anul 1914 şi a fost criticat de Asociaţia Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA. Limitele acceptabile şi cantităţile sugerate de fluor în pasta de dinţi diferă în fiecare ţară.
Înaintea celui de-al doilea război mondial pasta de dinţi se vindea în containere din plumb. Chiar dacă acestea erau cerate, plumbul se amesteca cu pasta de dinţi, cauzând boli şi decese. După al doilea război mondial, pasta de dinţi se comercializa în containere de plastic. Lucrul rău a fost că, deoarece toţi membrii familiei foloseau pasta de dinţi împreună cu aceeaşi periuţă şi se puteau transmite boli.
Pasta de dinţi se comercializează de obicei în tuburi flexibile, deşi containere mai rigide sunt disponibile (acestea având avantajul că, putând sta vertical, folosesc mai puţin spaţiu).
[modifică] Ingrediente şi arome
Fluorura de sodiu (NaF) este cel mai popular ingredient în pasta de dinţi pentru a proteja împotriva cariilor; unele companii producătoare de pastă de dinţi folosesc monofluoro-fosfat de sodiu (Na2PO3F). Aproape toată pasta de dinţi vândută în Statele Unite conţine 1000-1100 părţi dintr-un milion ioni de fluor proveniţi dintr-unul din aceste ingrediente active. Această particularitate a condus la concluzia că pasta de dinţi ieftină este la fel de bună ca cea scumpă.
Ingrediente ca bicarbonatul de sodiu, enzime, vitamine, plante medicinale, calciu, apă de gură şi/sau apă oxigenată fac adesea parte din amestec şi sunt comercializate ca fiind benefice. Unii producători adaugă şi agenţi antibacteriali cum ar fi triclosanul sau clorura de zinc.
Pasta de dinţi este într-o varietate de arome, de cele mai multe ori fiind variaţii de mentă. Alte arome mai exotice sunt cele de caise, ananas şi chiar de gumă de mestecat (comercializate mai ales pentru copii), dar şi miere de albine, caramel, scorţişoară, molură, ghimbir, vanilie, lămâie, portocală, pin. Au mai fost încercate unele arome, dar fără mare succes comercial, cum ar fi cele de unt de arahide, ceai şi chiar whisky. Unele paste nu au arome.
[modifică] Pasta multicoloră
Singurul scop al pastei multicolore e provizia unei aparenţe alternative; nu dă nici un benficiu funcţional consumatorului.
Această pastă se poate face prin includerea a două paste diferit colorate într-un fel neobişnuit de ambalaj. Tubul pliant are două rezervoare, fiecare umplut cu o pastă de culoare diferită. Stoarcerea tubului face ca cele două paste să iasă din deschizătura tubului. Duza tubului aranjează pastele astfel încât să producă un stil dungat.
Pentru a păstra costurile ambalajului la minim, acum e comun ca tuburile să fie umplute cu pastă dungată (ex. Aquafresh). Când se stoarce tubul, dungile curg paralel şi nu se amestecă; pasta dungată care iese e simplu o versiune mai îngustă a ceea ce a fost în tub. Umplerea unei astfel de paste se face prin folosirea unui dipozitiv cu două sau mai multe duze care distribuie o dungă de culoare diferită în fiecare direcţie. Pentru ca dungile să stea paralele axei tubului, dipozitivul începe la fund şi se retrage pe măsură ce umple, susţinându-se abia deasupra nivelului pastei. În general tuburi cu două compartimente se rezervă pastelor de dinţi conţinând două formule menite să reacţioneze împreună, şi care asadar trebuie izolate până când să iasă din tub (ex. Colgate Simply White).
