Otto de Freising

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Otto de Freising, vitraliu din Mănăstirea Heiligenkreuz, Austria
Statuia episcopului Otto de Freising, Freising

Otto de Freising, în latină Otto Frisingensis, (n. cca. 1114, Klosterneuburg – d. 22 septembrie 1158) a fost un episcop și cronicar german, călugăr cistercian.

Viața[modificare | modificare sursă]

Otto a fost al cincilea fiu al lui Leopold al III-lea, markgraf de Austria cu soția sa, Agnes, fiică a împăratului Henric al IV-lea. Din relația cu primul ei soț, Frederic I de Hohenstaufen duce de Suabia, Agnes era și mama regelui Conrad al III-lea al Germaniei, care astfel era frate vitreg al lui Otto de Freising, care astfel făcea parte din familia conducătoare a Imperiului occidental.

Informațiile asupra vieții lui Otto sunt mai degrabă reduse și totodată nesigure. Se știe că a studiat la Universitatea din Paris, unde a deprins un interes special asupra filosofiei și se spune că ar fi fost printre primii occidentali care să fi introdus filosofia lui Aristotel în Germania.

Devenit membru al Ordinului cistercian, Otto de Freising l-a convins pe tatăl său să întemeieze abația de la Heiligenkreuz în 1133, introducând în ceea ce va deveni mai târziu Viena atât studiile literare, cât și agricultura viticolă. Otto a devenit apoi abate al mănăstirii cisterciene de la Morimond, în Burgundia în jurul anului 1136, iar la puțină vreme după aceea a fost ales ca episcop de Freising (în apropiere de München). Dieceza de Freising, și odată cu ea întreaga Bavaria, constituia pe atunci obiectul disputei dintre familia Welfilor și cea de Hohenstaufen, astfel încât biserica se afla într-o situație deplorabilă; însă, beneficiind de un talent administrativ deosebit, noul episcop a reușit să aducă îmbunătățiri considerabile condiției sale.

În 1147 Otto a participat la Cruciada a doua, alături de regele Conrad al III-lea al Germaniei, fratele său pe linie maternă. Eșalonul trupelor cruciate comandat de Otto de Freising a fost decimat aproape integral, însă episcopul a reușit să ajungă la Ierusalim, după care s-a întors în Bavaria în 1148 sau 1149.

În continuare s-a bucurat de favorurile urmașului lui Conrad, împăratul Frederic I Barbarossa, și este probabil că ar fi instrumentat rezolvarea disputei acestuia asupra ducatului Bavariei din 1156. Otto de Freising a fost prezent la celebra dietă de la Besançon din 1157, după care s-a stins din viață la Morimond, la 22 septembrie 1158.

În 1857 a fost dezvelită o statuie a sa la Freising.

Opere[modificare | modificare sursă]

Otto de Freising este cel mai bine cunoscut pentru două lucrări cu caracter istoric:

Chronica de duabus civitatibus[modificare | modificare sursă]

Este vorba de o lucrare istorică și filosofică divizată în opt cărți, care într-o anumită măsură urmează liniile trasate cândva de Sfântul Augustin și de Paulus Orosius. Redactată în timpul războiului civil din Germania dintre 1143 și 1145 și ulterior acestuia, opera pornește de la contrastul dintre Ierusalim și Babel, considerate ca fiind regatul ceresc, respectiv regatul pământesc. Dincolo de aceasta, opera include multe informații prețioase pentru istoria vremurilor contemporane autorului. Această cronică, extrem de apreciată de către contemporanii săi, se încheie cu descrierea anului 1146, de la care dată și până la 1209 narațiunea fiind continuată de către Otto, abate de St Blasius (în Pădurea Neagră) (d. 1223). În Chronica, Otto de Freising povestește despre o întâlnire a sa cu episcopul Hugue de Jabala cel care, după recucerirea Edessei de către musulmani, a fost trimis la papa Eugeniu al III-lea pentru a-l anunța nefericita veste. În versiunea lui Otto de Freising, Hugue de Jabala i-ar fi povestit cronicarului despre un rege nestorian din răsărit, care ar fi avut numele de Părintele Ioan, și nutrea speranța că acesta va veni în sprijinul statelor cruciate. Practic, istoria lui Otto de Freising este prima care aduce în discuție legenda Preotului Ioan, care ulterior va cunoaște o largă răspândire în lumea occidentală.

Gesta Friderici Imperatoris[modificare | modificare sursă]

Mai cunoscută este lucrarea intitulată Gesta Friderici imperatoris, elaborată la solicitarea împăratului Frederic I Barbarossa și prefațată de o scrisoare a împăratului adresată lui Otto de Freising. Gesta este alcătuită în patru cărți, dintre care doar primele două îi aparțin lui Otto, iar celelalte două ar fi fost scrise de către elevul său Ragewin (Rahewin), deși există și opinia atribuirii către Otto a întregii scrieri. Pornind de la controversa dintre papa Grigore al VII-lea și împăratul Henric al IV-lea (bunicul pe linie maternă al autorului), prima carte merge pe firul istoriei până la moartea regelui Conrad al III-lea din 1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului Frederic I din 1152 și tratează istoria primilor 5 ani de domnie a acestuia, cu accent pe politica imperială din Italia. Din acest moment (anul 1156) se pare că scrierea ar fi fost continuată de către Ragewin. Latina lui Otto de Freising se apreciază ca fiind excelentă și, în pofida unei anumite parțialități la adresa dinastiei de Hohenstaufen și a unor inexactități minore, Gesta a fost considerată ca fiind un model de compoziție istorică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Charles Christopher Mierow, "Bishop Otto of Freising: Historian and Man", Transactions and Proceedings of the American Philological Association, 80 (1949), p. 393–402.

Legături externe[modificare | modificare sursă]