Nicolas Flamel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolas Flamel

Nicolas Flamel este cunoscut cel mai bine fanilor Harry Potter ca alchimistul medieval care a creat Piatra Filozofală - o substanță miraculoasă care putea transforma plumbul in aur și putea produce un elixir al nemuririi.
În timpul primului trimestru al lui Harry Potter, de la Hogwarts, Flamel este bine, sănătos și trăiește cu soția sa Perenelle în Devon, Anglia, în floarea vârstei - la 656 de ani. Intr-adevăr Flamel a fost un alchimist real, chiar a avut o soție, Perenelle și, dacă credem lucrările pe care le-a lăsat, a creat legendara piatră în laboratorul său alchimic pe 17 ianuarie 1382.
O mare parte din ce știm despre Flamel provine din cartea Hieroglyphica, în care spune cum a devenit alchimist, aproape din întâmplare. Când s-a născut - în jurul anului 1330 în orășelul Pontoise, Franța - alchimia era deja practicată în toată Europa Occidentală. Bazate pe practicile făurarilor din Grecia și Egiptul antic, secretele alchimiei au fost transmise prin lumea arabă și au devenit disponibile în Europa, în cărți latine, pe la 1200. Aceste cărți descriau echipamente sofisticate de laborator, ingrediente chimice și proceduri complexe prin care putea fi creată Piatra Filozofală și puteau fi achiziționate bogății imense, ca să nu mai vorbim de promisiunea vieții veșnice. Se spunea că alchimia era și o practică spirituală, așa că având o atitudine umilă și devotament pentru tel, însuși alchimistul putea fi ridicat la un nivel de noua puritate si noblețe. În timp ce mulți erau sceptici în ambele privinte, nenumarati alți oameni își făceau laboratoare la domiciliu și își dedicau viețile încercării de a crea piatra.
În tinerețe însă, Flamel nu părea să aibă un interes deosebit pentru alchimie, deși auzise cu siguranță de ea. Era bine educat pentru un om din timpul său, cunoscător al latinei și al francezei, mutându-se la Paris, când a venit vremea să trăiască pe cont propriu și deschizându-și o afacere în care lucra deopotrivă ca notar, copist și vânzător profesionist de cărți.Mulți dintre contemporanii lui Flamel nu puteau să scrie sau să citească și când aveau nevoie de înregistrarea unei tranzacții importante, se duceau la un scrib profesionist. Flamel a copiat cărți și manuscrise (tiparul avea să fie inventat abia peste o sută de ani) și avea un profit adițional dând lecții de scris celor bogați, învățându-i, printre multe altele, cum să se semneze. Primul său magazin se afla într-o mică prăvălie din lemn de pe Strada Notarilor, dar dezvoltându-i-se afacerea și devenind de succes a angajat un personal de ucenici, a cumpărat o casă din apropiere și și-a mutat magazinul la primul etaj. De asemenea s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Perenelle, o văduvă atrăgătoare și bogată.
Viața tânărului scrib a fost destul de obișnuită până în acest moment. Însăa totul s-a schimbat când a apărut un străin în magazin și i-a vândut o carte care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna. ,,A ajuns în maâinile mele, scria el, ,,pentru suma de doi florini, o carte aurită, foarte veche și mare. Nu era de hârtie sau pergament ca alte cărți, ci era făcută doar din scoarță subțire. Coperta era din cupru, foarte delicată, și gravată peste tot cu semne ciudate. Flamel a studiat cartea și s-a convins că aceasta conținea secretul creării Pietrei Filozofale -tot ce ii mai rămânea de făcut era să înțeleagă. Însă, ca toate cărțile alchimice, o mare parte din ea era scrisă special într-un limbaj codat. Și cele mai mari secrete nu se aflau în cuvinte ci în imagini simbolice misterioase. Un desen, de exemplu, înfățișa un deșert plin cu fântâni frumoase invadate de șerpi. Un altul înfățisa un tufiș bătut de vânt pe piscul unui munte înconjurat de grifoni și dragoni.
Flamel a copiat desenele (nimeni în afaraă de Perenelle nu avea voie sa vadă cartea), le-a arătat colegilor săi și le-a agățat în magazinul său, sperând că cineva îi va putea explica ce înseamnă. Dar nimeni nu a putut. Se poate ca în acel moment să își fi aranjat Nicholas un laborator alchimic și să fi început să experimenteze, bazându-și procedurile pe acele pasaje din carte pe care le ințelegea. Însă nu a mers nimic. Tradiția alchimică cerea ca cei care vor învăța ,,arta să fie, mai întâi, inițiați în secretele ei de către un maestru.
Și așa, după multe experimente nereușite, Flamel a căutat și a găsit până la urmă un astfel de profesor care trăia in Spania. Deținând în sfârșit adevăratele secrete ale cărții, Flamel s-a întors la Paris unde, după trei ani de muncă asiduă, și-a atins țelul. ,,Am făcut proiecția pietrei roșii pe o cantitate de mercur, scria el, ,,doar in prezența lui Perenelle, pe care am făcut-o aproape la fel de pură ca aurul.
Flamel a creat aur, după spusa lui, doar de trei ori. Dar a fost mult mai mult decât avusese vreodată nevoie. El și Perenelle au trăit modest și își foloseau averea pentru a-i ajuta pe alții. În ultimii lor ani de viață au fondat și susținut paisprezece spitale, au comandat monumente religioase, au construit capele, au plătit pentru întreținerea bisericilor și a cimitirelor acestora și au ajutat cu generozitate văduve și orfani săraci. Perenelle a murit în 1397 și Flamel și-a petrecut ultimii ani scriind despre alchimie. A murit pe 22 martie 1417 și a fost îngropat la biserica Saint-Jaques la Boucherie, aproape de casa sa.
Ce să înțelegem din povestea lui Flamel? Chiar a făcut aur? Sau a inventat totul - cartea veche, călătoria în Spania, Piatra Filozofală?
Singura noastră sursă de informații este însuși Flamel. Însă unele fapte nu pot fi puse la îndoială. Nicholas Flamel a fost o persoană reală; darurile sale și faptele sale bune au fost reale (unele dintre monumentele pe care le-a construit au durat secole intregi) și povestea căutării sale alchimice a ajutat la supraviețuirea convingerii că alchimia era o știință reală și că Piatra Filozofală putea fi creată Până în secolul al XVII-lea povestea lui Flamel devenise legendă.
Conform multor relatări, curând după moartea sa, casa lui Flamel a fost prădată și răscolită de hoți care căutau aur. Negăsind așa ceva, au deschis coșciugul marelui alchimist, sperând să găsească o parte din piatră. În schimb au găsit un coșciug gol - nici o piatră și nici un Flamel!
Adevărul, au spus unii, era că Flamel și Perenelle nu muriseră de fapt. Folosiseră piatra ca să devină nemuritori. De îndată s-a manifestat o epidemie de apariții ale lui Flamel | O relatare a emisarului regelui Ludovic al XIV-lea spunea că locuiau în India. |În 1761, s-a spus că au fost văzuți la o reprezentație la Opera din Paris.