Nicolae Ianovici
Nicolae Ianovici | |
Date personale | |
---|---|
Activitate | |
Cunoscut pentru | alcătuirea unui dicționar în cinci limbi, printre care și aromâna |
Modifică date / text |
Nicolae Ianovici (menționat, de asemenea, în unele surse ca Nicolae Ioanovici[1]) a fost un lingvist aromân. El este cunoscut pentru alcătuirea unui dicționar în cinci limbi, printre care și aromâna. Ianovici a fost una dintre personalitățile mișcării naționale aromâne timpurii de la Viena și Budapesta.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Nicolae Ianovici provenea din orașul Moscopole, care făcea parte atunci din Imperiul Otoman, iar în prezent din Albania.[2] Făcea parte din familia Căliva (sau Kaliva), originară din Moscopole, dar stabilită ulterior la Timișoara (atunci în Imperiul Habsburgic, astăzi în România). Un alt membru al acestei familii a fost și Gheorghe Ioanovici, nepot al lui Pavel Ioanovici și fiu al lui Ioan Căliva, care a devenit ulterior un om politic important al Ungaria.[1] Nicolae Ianovici a plecat la Timișoara și a locuit în acest oraș pentru o scurtă perioadă de timp, mutându-se ulterior la Pesta (jumătatea de est a Budapestei moderne, capitala Ungariei). Ianovici a fost una dintre personalitățile aromâne din Viena (Austria) și Budapesta de la începutul secolului al XIX-lea, care a contribuit la mișcarea de renaștere națională a aromânilor. Alte personalități aromâne, care trăiau în acea vreme la Budapesta, erau Mihail G. Boiagi și Gheorghe Constantin Roja.[3] Nicolae Ianovici cunoștea perfect limba aromână și, într-o măsură asemănătoare, limbile latină, greacă veche, greacă modernă, germană și maghiară.[1]
Contribuțiile lui Nicolae Ianovici la renașterea națională a aromânilor au constat în alcătuirea unui dicționar în două volume cu 1302 pagini în total, intitulat Diccionariu tru cinci limbe: ellinescu, grecescu, rumanescu, nemcescu shii madsarescu („Dicționar pentru cinci limbi: elină, greacă, aromână, germană și maghiară"). În prefața dicționarului, Ianovici a susținut importanța și necesitatea lucrării sale, destinate folosirii de către aromâni și dezvoltării culturale a vorbitorilor tuturor limbilor compilate în dicționarul său. Dicționarul a fost, de asemenea, util pentru comercianții din Imperiul Habsburgic și din Peninsula Balcanică.[4] În prefața dicționarului, Ianovici folosește endonimul ramanu pentru „aromân”. Acest lucru este tipic pentru dialectul fărșerot vorbit în Albania modernă, ceea ce sugerează că Ianovici aparținea subgrupului aromânilor fărșeroți.[5]
Se observă că Ianovici a fost influențat de Școala Ardeleană, o mișcare culturală și intelectuală românească activă în Transilvania habsburgică și austriacă de la acea vreme. Astfel, la fel ca scriitorul român al Școlii Ardelene Petru Maior care a susținut că originea românilor este Imperiul Roman și că limba română provine din latină, Ianovici a remarcat tot așa originea romană și latină a aromânilor și a limbii lor.[6] În prefață, Ianovici se referă la aromâni ca „români de dincolo de Dunăre [...], adică latini și nu vlahi sau macedovlahi, după cum câțiva dintr-ai noștri au îndrăznit să ne numească”; Școala Ardeleană a susținut teoria că românii și aromânii făceau parte din același grup etnic.[7]
În ciuda aprobării pentru publicare date în anul 1821 de cenzorul Gheorghe Petrovici, dicționarul lui Ianovici nu a fost tipărit, din anumite motive, în tipografia din Buda (cea mai mare parte din jumătatea de vest a Budapestei moderne).[6] Astăzi, manuscrisul dicționarului lui Ianovici se află în posesia Academiei Române.[1]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Diccionariu tru cinci limbe: ellinescu, grecescu, rumanescu, nemcescu shii madsarescu („Dicționar pentru cinci limbi: elină, greacă, aromână, germană și maghiară"), ante 1821
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Capidan (2000), p. 88.
- ^ Dumbrăvescu (2014), p. 53.
- ^ Dumbrăvescu (2014), pp. 52–53.
- ^ Dumbrăvescu (2014), pp. 53–54.
- ^ Lascu (2017), p. 14.
- ^ a b Dumbrăvescu (2014), p. 54.
- ^ Lascu (2017), p. 5.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Capidan, Theodor (). Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă (PDF). Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. ISBN 973-9355-52-8.
- Dumbrăvescu, Nicolae (). „Nicolae Ianovici, un deschizător de conștiință națională la aromânii din Imperiul Habsburgic”. Astra Salvensis. 2 (3): 52–54.
- Lascu, Stoica (). „Intelectuali transilvăneni, moldoveni și «aurelieni» despre românii din Balcani (anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea)” (PDF). Annals of the Academy of Romanian Scientists: Series on History and Archaeology Sciences. 9 (2): 5–27. ISSN 2067-5682.