Prințul Georg de Bavaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prințul Georg al Bavariei
Georg von Bayern als Österreicher.jpg
Căsătorit(ă) cu Arhiducesa Isabella de Austria
Nume complet
Georg Franz Joseph Luitpold Maria
Casa regală Casa de Wittelsbach
Tată Prințul Leopold al Bavariei
Mamă Arhiducesa Gisela a Austriei
Naștere 2 aprilie 1880(1880-04-02)
Munchen, Bavaria
Deces 31 mai 1943 (63 ani)
Roma, Italia

Prințul Georg al Bavariei (germană Georg Franz Joseph Luitpold Maria Prinz von Bayern; 2 aprilie 1880 - 31 mai 1943) a fost membru al Casei regale de Wittelsbach și preot catolic.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Arhiducesa Gisela a Austriei cu soțul ei Leopold al Bavariei și cei patru copii (de la stânga la dreapta: Elisabeta, Konrad, Georg și Auguste), ca. 1885

Georg s-a născut la Munchen, Bavaria, ca fiul cel mare al Prințului Leopold al Bavariei și a soției sale, Arhiducesa Gisela a Austriei. Mama sa a fost fiica împăratului Franz Joseph al Austriei și a împărătesei Elisabeta a Austriei ("Sisi"). Ziarul New York Times a scris că el a fost nepotul favorit atât al bunicului matern împăratul Franz Joseph cât și al bunicului patern, Prințul Leopold al Bavariei.[1]

Georg a intrat în armata bavareză ca locotenent secund (germană: Leutnant) cu o zi înainte să împlinească 17 ani, la 1 aprilie 1897; a fost asignat regimentului de infanterie Leib. La 8 februarie 1903, a fost promovat la rangul de prim locotenent (germană: Oberleutnant) și reasignat regimentului 1 de cavalerie regală "Prințul Karl al Bavariei”. Doi ani mai târziu, la 27 octombrie 1905, a fost promovat "Rittmeister" iar la 26 octombrie 1906 la cel de maior.

În timp ce era în armată, a devenit campion la box.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

În decembrie 1911 Georg s-a logodit cu Arhiducesa Isabella de Austria, fiica Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției lui, Prințesa Isabella de Croy.[2] Căsătoria a avut loc la 10 februarie 1912, la capela Mariä Vermählung de la Palatul Schönbrunn din Viena; slujba a fost oficiată de cardinalul Franz Nagl.

Cuplul a plecat în luna de miere la Wales, Paris și Alger,[3] însă s-au separat până la sfârșitul lunii de miere. Au existat câteva încercări eșuate de reconciliere. La 17 ianuarie 1913, căsătoria a fost anulată de Curtea Supremă Regală a Bavariei; la 5 martie 1913 căsătoria a fost anulată de Sfântul Scaun pe motiv că mariajul nu a fost consumat.[4]

Isabella a devenit asistentă medicală în armata austriacă în timpul Primului Război Mondial. În timpul războiului ea s-a îndrăgostit de chirurgul Paul Albrecht (1873–1928) și au avut o logodnă scurtă pânâ când împăratul Franz Joseph al Austriei a interzis căsătoria.[5] Isabella nu s-a mai căsătorit niciodată și a murit la La Tour-de-Peilz, Elveția la 6 decembrie 1973, la vârsta de 86 de ani.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Prințul Georg al Bavariei, 1912.

În timpul Primului Război Mondial, Georg a luptat atât pe Frontul de Vest (inclusiv în Bătălia de la Arras (1914) și Bătălia de la Ypres (1914)) cât și pe Frontul de Est. A început războiul ca comandant al trupelor mecanizate bavareze și în cele din urmă a servit sub comanda generalului Erich von Falkenhayn în Palestina. A fost decorat cu clasa I și clasa a II-a a Ordinului Crucea de Fier și la 14 decembrie 1917 a ajuns la gradul de colonel (germană: Oberst).

În conformitate cu dispozițiile constituției elene din 1843, Georg a fost moștenitorul regelui detronat Otto al Greciei. Având în vedere renunțarea de către unchiul său Ludwig la toate drepturile sale la succesiunea greacă și, deoarece constituția Greciei a interzis ca suveranul Greciei să fie conducător al unei alte țări (Ludwig a devenit rege al Bavariei), din punct de vedere tehnic, după decesul tatălui său Leopold, Georg era moștenitorul tronului elen.[6]

Cariera ecleziatică[modificare | modificare sursă]

În 1919 Georg a demisionat din armată și a început să studieze teologia la Innsbruck, Austria. A fost hirotonisit preot catolic la 19 martie 1921 și la scurtă vreme după aceea a primit un doctorat în drept canonic de la Facultatea de Teologie Catolică de la Universitatea din Innsbruck.[7] Și-a continuat studiile religioase la Roma și în 1925 a absolvit Academia Pontificală Ecleziastică.[8]

La 18 noiembrie 1926, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Georg prelat intern cu titlul de Monsenior.[9] În anii 1930, Georg a fost numit preot la biserica Sf. Petru din Roma. La 12 noiembrie 1941, Papa Pius al XII-lea l-a numit protonotarius apostolicus (unul dintre cele mai înalte ranguri de monsignor).[10]

De-a lungul acestui timp în Roma, Georg a locuit la Villa San Francesco. A menținut un contact regulat cu familia sa, inclusiv cu vărul său primar Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei care s-a mutat la Roma în 1939. De asemnea, el a fost în contact permanent cu alte case regale. În 1930 a participat la Roma la nunta prințului de Piemont (mai târziu regele Umberto al II-lea al Italiei) cu Prințesa Marie-José a Belgiei,[11] iar în 1935 a participat la Roma la nunta Infantelui Jaime al Spaniei.[12]

În 1938 el a aranjat transferul rămășițelor regelui Francisc al II-lea al celor Două Sicilii și a soției lui, regina Maria Sofia a Bavariei de la mănăstirea Tegernsee din Bavaria la Chiesa del Santo Spirito din Roma.[13]

La 31 mai 1943, Georg a murit la Villa San Francesco. Unele surse spun că era bolnav de ceva timp.[14] Alte surse spun că a murit pe neașteptate de tuberculoză pe care a contactat-o lucrând la un spital.[15] A fost înmormântat la Campo Santo Teutonico, cimitirul german situat imediat în afara zidului Vaticanului.[16]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Mgr. Prince George of Bavaria Was 63", New York Times (June 2, 1943): 25.
  2. ^ "Forthcoming Marriages", The Times (December 12, 1911): 11.
  3. ^ Martha Schad, Kaiserin Elisabeth und ihre Töchter(München: Langen Müller, 1998), 37.
  4. ^ Albrecht Weiland, Der Campo Santo Teutonico in Rom und Seine Grabdenmäler (Rome: Herder, 1988), 185.
  5. ^ Radziwill, Princess Catherine. The Austrian Court From Within. London: 1916.
  6. ^ Martha Schad, Kaiserin Elisabeth und ihre Töchter(München: Langen Müller, 1998)
  7. ^ Weiland, 185-186.
  8. ^ Pontificia Accademia Ecclesiastica, Ex-alunni 1900–1949
  9. ^ Acta Apostolicae Sedis 18 (1 decembris 1926): 510.
  10. ^ Acta Apostolicae Sedis 33 (23 decembris 1941): 520.
  11. ^ Luciano Regolo, La regina incompresa: tutto il racconto della vita di Maria José di Savoia (Milano: Simonelli, 1997), 414.
  12. ^ Begoña Aranguren, Emanuela de Dampierre, Memorias: Esposa y madre de los Borbones que pudieron reinar en España (Madrid: Esfera, 2003), 105.
  13. ^ Paolo Bardi, Roma Piemontese (1870-1876) (Rome: Bardi, 1970), 123.
  14. ^ "La morte di Mons. Giorgio di Baviera", Osservatore Romano (2 giugno, 1943): 2.
  15. ^ Schad, 37.
  16. ^ Weiland, 185, which includes a description of his tombstone.