Ligeia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru alte sensuri, vezi Ligeia (dezambiguizare).
„Ligeia”
Ligeia-Clarke.jpg
Ilustrație pentru "Ligeia" de Harry Clarke, 1919.
Autor Edgar Allan Poe
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limbă engleză
Gen povestire de dragoste gotică
Publicată în Baltimore American Museum
Tip media tipăritură (revistă literară)
Data publicării septembrie 1838
modifică Consultați documentația formatului

„Ligeia” este o povestire timpurie a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1838. Povestirea se referă la un narator nenumit și la soția sa Ligeia, o femeie frumoasă și inteligentă cu părul de culoarea penei corbului. Ea se îmbolnăvește și, compune poezia "Viermele biruitor" și citate atribuite lui Joseph Glanvill (care sugerează că viața este durabilă doar prin voință) cu puțin timp înainte de a muri. După moartea ei, naratorul se căsătorește cu Lady Rowena. Rowena se îmbolnăvește și ea și moare. Naratorul înnebunit de durere rămâne peste noapte lângă trupul ei și privește cum Rowena se întoarce încet din morți - deși ea s-a transformat în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în The American Museum, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot parcursul vieții lui Poe.

Cuprins

Rezumat [modificare]

Naratorul nedenumit descrie calitățile Ligeii, o femeie frumoasă, pasională și intelectuală, cu părul ca pana corbului și ochii închiși la culoare, despre care crede că a întâlnit-o "într-un oraș mare, plin de ruine, de lângă Rin". El nu este în măsură să-și amintească nimic despre trecutul Ligeii, inclusiv numele ei de familie, dar își amintește frumoasa ei înfățișare. Frumusețea ei, cu toate acestea, nu este obișnuită. El o descrie ca fiind înaltă și subțirică, cu unele "ciudățenii". El îi descrie fața în detaliu, de la fruntea ei "fără cusur" până la ochii ei cu "sfere divine". Ei se căsătoresc și Ligeia își impresionează soțul cu imensele sale cunoștințe de fizică și matematică și cu competența sa în limbile clasice. Ea începe să-i arate soțului cunoștințele ei de metafizică și de înțelepciune "interzisă".

După o perioadă nespecificată de timp Ligeia se îmbolnăvește, se luptă la nivel intern cu mortalitatea umană și în cele din urmă moare. Naratorul, lovit de durere, cumpără și recondiționează o abație în Anglia. El se căsătorește curând fără a fi îndrăgostit cu "Lady Rowena Trevanion, de Tremaine, cu părul blond și ochii albaștri".

În a doua lună a căsătoriei, Rowena începe să sufere de febră agravantă și de anxietate. Într-o noapte, când era pe cale să leșine, naratorul îi toarnă o cupă de vin. Drogat cu opiu, el vede (sau crede că vede) picături dintr-"un lichid strălucitor și rubiniu" căzând în pahar. Starea ei se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei este înfășurat în giulgiu pentru înmormântare.

Pe când naratorul priveghea peste noapte, el observă o revenire scurtă a culorii în obrajii Rowenei. Ea prezintă în mod repetat semne de revitalizare, înainte de recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce el încearcă să o resusciteze, revitalizările devin treptat mai puternice, dar recăderile mai abrupte. În timp ce zorii apar, iar naratorul stă epuizat emoțional ca urmare a luptelor petrecute în timpul nopții, trupul înfășurat în giulgiu reînvie încă o dată, se ridică din pat și se îndreaptă, clătinându-se, spre mijlocul camerei. Când el se îndreaptă să o atingă, ea se ferește, iar giulgiul care-i înfășura capul cade pentru a dezvălui un păr de culoarea penei corbului și ochi negri: Rowena s-a transformat în Ligeia.

Analiză [modificare]

Ilustraţie de Byam Shaw, circa 1909

Naratorul afirmă despre Ligeia că îl conducea ca pe un copil care privea la ea cu încredere. La moartea ei, el este "un copil bâjbâind în întuneric" cu o "perversitate de copil". S-a sugerat că, în ciuda acestei dependențe de ea, naratorul are o dorință simultană de a o uita (făcându-l poate să fie în imposibilitatea de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință de a uita este exemplificată în incapacitatea sa de a-i ști numele de familie al Ligeii.[1] În povestire se spune, totuși, că naratorul nu a cunoscut niciodată numele ei de familie.

Naratorul afirmă că Ligeia este extrem de inteligentă, "cum niciodată n-am mai văzut la vreo femeie". Cel mai important, ea i-a servit naratorului ca profesor în "anchetă metafizică", mergând mai departe spre "înțelepciunea divină prea prețioasă pentru a nu fi interzisă!" Deci, cunoștințele ei de misticism, combinate cu o dorință intensă de viață poate fi dus la revigorarea ei. Epigraful de deschidere, care este repetat în cuprinsul povestirii, este atribuit lui Joseph Glanvill, deși acest citat nu a fost găsit în opera lui Glanvill. Este posibil ca Poe să fi inventat citatul și i-a atașat numele lui Glanvill în scopul de a-l asocia cu credința lui Glanvill în vrăjitorie.[2]

Ligeia și Rowena servesc ca opusuri estetice:[3] Ligeia este o femeie cu părul ca pana corbului dintr-un oraș de pe malul Rinului, în timp ce Rowena (numită probabil după personajul din Ivanhoe) este o anglo-saxonă blondă. Această opoziție simbolică presupune contrastul între romantismul german și englez.[4]

Ceea ce a încercat Poe să spună în scena metamorfozei a fost dezbătut, alimentat în parte de una din scrisorile personale ale lui Poe în care acesta contestă faptul că a fost Ligeia a renăscut în corpul Rowenei[5] (o declarație pe care el a retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca "strălucirea unui vis de opiu". El povestește că "în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă... aș fi putut s-o mai aduc din nou pe cărările părăsite... ale acestui pământ." Acest lucru poate fi interpretat ca o dovadă că întoarcerea Ligeii nu a fost nimic mai mult decât o halucinație indusă de consumul de droguri.

Dacă revenirea Ligeii din moarte este literală, cu toate acestea, ea pare să provină din afirmația ei că o persoană moare numai ca urmare a unei voințe slabe. Acest lucru presupune, apoi, că o voință puternică va putea să țină pe cineva în viață. Nu este clar, totuși, dacă este voința Ligeii sau a soțului ei cea care o aduce pe Ligeia înapoi dintre morți.[6]

Poemul din povestire, "Viermele biruitor", de asemenea, pune la îndoială învierea presupusă a Ligeii în povestire. Poemul arată în esență o admitere a inevitabilei sale mortalități. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale, atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea, era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din Our Mutual Friend de Charles Dickens și moartea lui Helen Burns în Jane Eyre de Charlotte Brontë). În schimb, Ligeia vorbește despre teamă personificată în "ceva roș-sânge".[7] Other interpretations have been suggested however.[8]

Prietenul lui Poe și colegul său scriitor Philip Pendleton Cooke a sugerat că povestirea ar fi fost mult mai artistică dacă posedarea Rowenei de către Ligeia ar fi fost mai graduală; Poe a fost de acord mai târziu, deși el folosise deja o posedare mai lentă în "Morella".[9] Poe a scris că el ar fi trebuit ca Rowena posedată de Ligeia să recadă la sinele său adevărat, astfel încât ea ar putea fi înmormântată ca Rowena, "modificările corporale stingându-se în mod treptat".[10] Cu toate acestea, el a retractat această declarație într-o scrisoare ulterioară.

Ca satiră [modificare]

Ar fi existat anumite dezbateri dacă Poe ar fi intenționat ca "Ligeia" să fie o satiră a ficțiunii gotice. În anul în care a fost publicată "Ligeia", Poe a publicat doar alte două lucrări de proză: "Siope—A Fable" and "The Psyche Zenobia", ambele satire în stil gotic.[11] Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este din Germania, o sursă principală de ficțiune gotică în secolul al XIX-lea, și că descrierea de multe detalii nu spune nimic, mai ales în descrierea ochilor ei. Naratorul descrie "expresia" lor, ceea ce el recunoaște că este un "cuvânt fără niciun sens". Povestirea sugerează, de asemenea, că Ligeia este o transcendentalistă, un grup de oameni pe care Poe l-a criticat adesea.[12]

Teme majore [modificare]

Istoricul publicării [modificare]

"Ligeia" a fost publicată pentru prima dată în numărul din 18 septembrie 1838 a American Museum, o revistă editată de doi dintre prietenii lui Poe, dr. Nathan C. Brooks și dr. Joseph E. Snodgrass. Revista i-a plătit lui Poe 10 $ pentru "Ligeia".[13]

Povestirea a fost extensiv revizuită în anii următori de după prima sa publicare. A fost retipărită în Tales of the Grotesque and Arabesque (1840), volumul I al Phantasy Pieces (1842) și Tales by Edgar Allan Poe (1845), precum și în periodicele New York World (15 februarie 1845) și Broadway Journal (27 septembrie 1845). Poemul "Viermele biruitor" a fost încorporat pentru prima dată în text (ca un poem compus de Ligeia) în versiunea publicată în New York World.[14]

Recepție critică [modificare]

Charles Eames de la The New World a comentat: "Forța și îndrăzneala de concepție și înaltul nivel artistic, cu care este scos în evidență scopul scriitorului, sunt la fel de admirabile".[15] Thomas Dunn English, scriind în Aristidean din octombrie 1845, a spus că "Ligeia" era "cea mai extraordinară, de acest gen, dintre realizările sale".[16]

Criticul și dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: "Povestea lui Lady Ligeia nu este doar una dintre minunile literaturii: ea este de neegalat și de neabordat".

Adaptări teatrale, cinematografice și de televiziune [modificare]

Roger Corman a adaptat povestirea în filmul The Tomb of Ligeia din 1964. Acesta a fost ultimul din cele opt adaptări cinematografice realizate de Corman după operele lui Edgar Allan Poe.

Tema morții și învierii unei femei iubite din Ligeia a fost dezvoltată ulterior de Alfred Hitchcock în Vertigo.

Povestirea a fost adaptată recent a fost adaptat într-un film independent din 2008 cunoscut inițial sub titlul Edgar Allan Poe's Ligeia, dar redenumit ulterior ca The Tomb, de scriitorul John Shirley. Rolurile principale din film sunt interpretate de Wes Bentley, Michael Madsen și Eric Roberts.

Referințe [modificare]

  1. ^ Silverman, Kenneth. Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991: 139–140. ISBN 0-06-092331-8
  2. ^ Hoffman, Daniel. Poe Poe Poe Poe Poe Poe Poe. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1972: 248. ISBN 0-8071-2321-8
  3. ^ Kennedy, J. Gerald. Poe, Death, and the Life of Writing. New Haven, CT: Yale University Press, 1987: 83. ISBN 0-300-03773-2
  4. ^ Kennedy, J. Gerald. "Poe, 'Ligeia,' and the Problem of Dying Women" collected in New Essays on Poe's Major Tales, edited by Kenneth Silverman. Cambridge University Press, 1993: 119–120. ISBN 0-521-42243-4
  5. ^ Kennedy, J. Gerald. "Poe, 'Ligeia,' and the Problem of Dying Women" collected in New Essays on Poe's Major Tales, edited by Kenneth Silverman. Cambridge University Press, 1993: 119. ISBN 0-521-42243-4
  6. ^ Hoffman, Daniel. Poe Poe Poe Poe Poe Poe Poe. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1972: 249. ISBN 0-8071-2321-8
  7. ^ Kennedy, J. Gerald. Poe, Death, and the Life of Writing. New Haven, CT: Yale University Press, 1987: 1–2. ISBN 0-300-03773-2
  8. ^ Mabbott, T. O. Edgar Allan Poe: Complete Poems. University of Illinois Press, 2000. ISBN 0-252-06921-8
  9. ^ Quinn, Arthur Hobson. Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1998: 270–271. ISBN 0-8018-5730-9
  10. ^ Quinn, Arthur Hobson. Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1998: 271. ISBN 0-8018-5730-9
  11. ^ Griffith, Clark. "Poe's 'Ligeia' and the English Romantics" in Twentieth Century Interpretations of Poe's Tales. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1971: 64.
  12. ^ Griffith, Clark. "Poe's 'Ligeia' and the English Romantics" in Twentieth Century Interpretations of Poe's Tales. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1971: 66.
  13. ^ Ostram, John Ward. "Poe's Literary Labors and Rewards" in Myths and Reality: The Mysterious Mr. Poe. Baltimore: The Edgar Allan Poe Society, 1987: 38.
  14. ^ Sova, Dawn B. Edgar Allan Poe: A to Z. New York: Checkmark Books, 2001: 134. ISBN 0-8160-4161-X
  15. ^ Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 502. ISBN 0-8161-8734-7
  16. ^ Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 586–587. ISBN 0-7838-1401-1

Legături externe [modificare]

v • d • m
Opera literară a lui Edgar Allan Poe
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ligeia&oldid=7717775