Cărăbușul de aur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Cărăbușul de aur”
The Gold Bug Herpin.JPG
Ilustrație pentru "Cărăbușul de aur" de Herpin
Autor Edgar Allan Poe
Titlu original „The Gold-Bug”
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limbă engleză
Gen povestire
Publicată în Philadelphia Dollar Newspaper
Tip media tipăritură (periodic)
Data publicării 21 și 28 iunie 1843

Cărăbușul de aur” (în engleză The Gold-Bug) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe. Petrecută pe Sullivan's Island din statul Carolina de Sud, povestirea relatează o întâmplare a lui William Legrand, care a fost mușcat recent de un cărăbuș de culoare aurie. Servitorul său, Jupiter, se teme că el a înnebunit și merge la prietenul lui Legrand, un narator fără nume, care este de acord să-și viziteze vechiul prieten. Legrand îi atrage pe cei doi într-o aventură după descifrarea unui mesaj secret care-i conduce la o comoară îngropată.

Povestirea este adesea comparată cu "poveștile de raționament" ale lui Poe ca o formă timpurie de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile secrete în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de spărgător de coduri. Poe a profitat de popularitatea criptografiei în scrierea povestirii "Cărăbușul de aur", iar succesul povestirii se centrează pe o astfel de criptogramă. Caracterizarea lui Jupiter, servitorul lui Legrand, a fost criticată ca rasistă dintr-o perspectivă modernă mai ales pentru că discursul său este scris în dialect și din cauza replicilor sale adesea comice.

Poe a trimis "Cărăbușul de aur" la un concurs de scris sponsorizat de Philadelphia Dollar Newspaper. Povestirea lui a câștigat marele premiu și a fost publicată în trei părți, începând din iunie 1843. Premiul a inclus și o sumă de 100 de dolari, probabil cea mai mare sumă primită de Poe pentru oricare dintre operele sale. "Cărăbușul de aur" a fost un succes imediat și a fost cea mai populară și mai citită scriere a lui Poe, în timpul vieții sale. Ea a contribuit, de asemenea, la popularizarea criptogramelor și a scrierii secrete.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

William Legrand, care și-a pierdut recent averea, s-a mutat pe Insula Sullivan din Carolina de Sud, împreună cu slujitorul său afro-american Jupiter. El s-a împrietenit cu naratorul care-l vizita des la coliba din insulă. Într-o seară, naratorul sosește în casa lui Legrand dar nu găsește pe nimeni acolo. La scurtă vreme sosesc Legrand și Jupiter. Legrand îi povestește că a văzut un cărăbuș despre care credea că este din aur pur. A încercat să-l prindă, dar insecta l-a mușcat. Cu ajutorul lui Jupiter, cărăbușul a fost prins, dar întâlnindu-se pe drum cu un locotenent de la fortul militar Moultrie i l-a împrumutat acestuia.

Legrand desenează apoi cărăbușul pe o bucată de hârtie pe care a scos-o din buzunar. Naratorul spune că imaginea arată ca un craniu. Simțindu-se insultat, Legrand se uită cu atenție la desen înainte de a-l pune într-un sertar pe care îl încuie, spre confuzie naratorului. Naratorul îl părăsește pe Legrand și se întoarce acasă la Charleston.

O lună mai târziu, Jupiter îl vizitează pe narator și îi cere să revină pe Insula Sullivan în numele stăpânului său. Legrand, spune el, se comportase ciudat în ultima vreme. Când naratorul ajunge pe insulă, Legrand îl informează că ei pleacă în căutarea unei comori pierdute împreună cu slujitorul său Jupiter, luând cu ei cărăbușul de aur legat cu o sfoară. Insularul devenise obsedat de căutarea unei comori. Naratorul are intense îndoieli și se întreabă dacă Legrand nu cumva a înnebunit.

În mijlocul sălbăticiei insulei, ei găsesc un copac, iar Legrand îi poruncește lui Jupiter să se cațăre luând cu el cărăbușul de aur. Acolo, el găsește un craniu și Legrand îi spune să-i dea drumul sforii cu cărăbușul prin una dintre găurile pentru ochi. Plecând de la locul unde cade cărăbușul, el determină locul unde trebuiau să sape. Ei găsesc comoara îngropată de infamul pirat "Căpitanul Kidd", estimată de către narator la valoarea de un milion și jumătate de dolari. Odată ce comoara este pusă în siguranță, Legrand realizează o explicație detaliată a modului în care aflase de locația comorii, bazându-se pe un set de evenimente care au avut loc, după descoperirea cărăbușului de aur.

Povestea implică un caz de criptografie, cu o descriere detaliată a unei metode de rezolvare a unui cifru de substituție simplu prin utilizarea frecvențelor literelor din mesaj. Criptograma este următoarea:

53‡‡†305))6*;4826)4‡.)4‡);806*;48†8
¶60))85;1‡(;:‡*8†83(88)5*†;46(;88*96
*?;8)*‡(;485);5*†2:*‡(;4956*2(5*—4)8
¶8*;4069285);)6†8)4‡‡;1(‡9;48081;8:8‡
1;48†85;4)485†528806*81(‡9;48;(88;4
(‡?34;48)4‡;161;:188;‡?;

Mesajul decodat este următorul:

„A good glass in the bishop's hostel in the devil's seat
forty-one degrees and thirteen minutes northeast and by north
main branch seventh limb east side shoot from the left eye of the death's-head
a bee line from the tree through the shot fifty feet out.”

Traducerea mesajului în limba română este următoarea: "O sticlă bună în casa episcopului, în scaunul dracului, patruzeci și unu grade și treisprezece minute nord-est sfert de nord, principala tulpină, a șaptea creangă, partea est, lasă din ochiul stâng al capului de mort, o linie de albină din arbore prin glonț, cincizeci de picioare în afară".

Analiză[modificare | modificare sursă]

Criptograma frecvenţei literelor
Frecvenţa literelor în limba engleză

"Cărăbușul de aur" include un cifru care utilizează substituirea polifonică.[1] Deși el nu a inventat "scrierea secretă" sau criptografia (el a fost probabil inspirat din Robinson Crusoe de Daniel Defoe [2]), Poe a popularizat-o cu siguranță în perioada sa. Pentru majoritatea oamenilor din secolul al XIX-lea, criptografia era misterioasă și cei capabili să spargă codurile erau considerați ca fiind înzestrați cu o capacitate aproape supranaturală.[3] Poe a atras atenția asupra ei ca o noutate timp de peste patru luni în anul 1840 în publicația Alexander's Weekly Messenger. El le-a cerut cititorilor să-și prezinte propriile lor cifruri de substituție, oferindu-se să le rezolve pe toate acestea cu un mic efort.[4] Provocarea a adus, după cum a scris Poe, "un interes foarte viu în rândul numeroșilor cititori ai revistei. Au sosit scrisori la redacție din toate părțile țării."[1] În iulie 1841, Poe a publicat "A Few Words on Secret Writing"[5] și, realizând interesul față de acest subiect, a scris "Cărăbușul de aur" ca una dintre puținele piese literare care includ cifruri ca parte a poveștii.[6] Explicația personajulului Legrand al lui Poe despre capacitatea sa de a rezolva cifrul este foarte asemănătoare cu explicația lui Poe din "A Few Words on Secret Writing".[7]

A photo of a small beetle on the bark of a tree trunk.
Gândacul Alaus oculatus, împreună cu un gândac cu antene lungi, au inspirat ficționalul "cărăbuș de aur" din povestea lui Poe.

"Cărăbușul de aur" din povestire nu este o insectă adevărată. În schimb, Poe a combinat caracteristicile a două insecte găsite în zona în care are loc acțiunea din povestire. Callichroma splendidum, deși nu este un scarabeu din punct de vedere tehnic, ci o specie de gândac cu antene lungi (Cerambycidae), are un cap auriu și corp ușor colorat în auriu. Petele negre observate pe partea din spate a cărăbușului fictiv pot fi găsite pe Alaus oculatus, un gândac originar tot din Insula Sullivan.[8]

Reprezentarea de către Poe a servitorului african Jupiter este adesea considerată stereotipă și rasistă dintr-o perspectivă modernă. Jupiter este descris ca fiind superstițios și atât de lipsit de inteligență încât el nu poate deosebi stânga de dreapta.[9] Poe a inclus probabil personajul după ce a fost inspirat de un personaj similar din Sheppard Lee (1836) de Robert Montgomery Bird, pe care a recenzat-o.[10] Personajele negre din literatura timpului nu erau ceva neobișnuit, dar alegerea lui Poe de a-i da un rol vorbitor a fost. Criticii și cercetătorii literari, cu toate acestea, și-au pus întrebarea dacă accentul lui Jupiter era autentic sau cu rol comic, sugerând că el nu era similară accentelor folosite de negri în Charleston, ci, eventual, inspirat de Gullah.[11]

Deși povestirea este adesea inclusă în lista scurtă de povestiri polițiste scrise de Poe, "Cărăbușul de aur" nu este din punct de vedere tehnic o povestire polițistă deoarece Legrand ascunde probele până la oferirea soluției.[12] Cu toate acestea, personajul Legrand este adesea comparat cu detectivul fictiv al lui Poe C. Auguste Dupin[13] datorită folosirii "raționamentului".[14][15][16] "Raționamentul" (termenul original este "ratiocination"), un termen folosit de Poe pentru a descrie metoda lui Dupin, este procesul prin care Dupin detectează ceea ce alții nu au văzut sau ceea ce alții au considerat lipsit de importanță.[17]

Istoricul publicării și recepție[modificare | modificare sursă]

A page of a book.
O traducere franţuzească din 1875 a "Cărăbuşului de aur"

Poe a vândut inițial "Cărăbușul de aur" lui George Rex Graham pentru revista Graham's Magazine contra sumei de 52 $, dar a cerut-o înapoi, atunci când a auzit de un concurs de scriere, sponsorizat de ziarul Dollar Newspaper din Philadelphia.[18] De altfel, Poe nu a mai returnat banii lui Graham și s-a oferit în schimb să o completeze cu o revizuire pe care ar scrie-o.[19] Poe a câștigat premiul cel mare; pe lângă câștigarea sumei de 100 $, povestirea a fost publicată în două numere ale ziarului, din 21 iunie și 28 iunie 1843.[20] Plata de 100 $ din partea ziarului ar putea fi cea mai mare sumă primită de el pentru o singură scriere.[21] Anticipând un răspuns public pozitiv, ziarul Dollar Newspaper a preluat dreptul de autor pentru povestirea "Cărăbușul de aur" înainte de publicarea acesteia.[22]

Povestirea a fost republicată în trei numere ale Saturday Courier din Philadelphia la 24 iunie, 1 iulie și 8 iulie, ultimele două au apărut pe prima pagină și au inclus și ilustrații de F. O. C. Darley.[23] Retipăririle ulterioare din ziarele din SUA au făcut "Cărăbușul de aur" cea mai citită povestire a lui Poe din timpul vieții sale.[20] Până în mai 1844, Poe a raportat că au circulat 300.000 de copii[24], deși el nu a fost probabil plătit pentru aceste reimprimări.[25] Ea a contribuit la creșterea popularității sale ca lector. One O lectură în Philadelphia după "Cărăbușul de aur" a fost publicată și a atras o mare mulțime.[26] După cum a scris Poe într-o scrisoare din 1848, aceasta "a făcut un zgomot mare".[27] El va compara mai târziu succesul public al "Cărăbușului de aur" cu "Corbul", deși a admis că "pasărea bate cărăbușul".[28]

Public Ledger din Philadelphia a numit-o "o povestire capitală".[22] George Lippard a scris în Citizen Soldier că povestirea a fost "caracterizată de un interes palpitant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată."[29] Graham's Magazine a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind "destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire".[30] Thomas Dunn English a scris în Aristidean din octombrie 1845 că povestirea "Cărăbușul de aur" a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă povestire americană și "este probabil cea mai ingenioasă povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu Tell-tale Heart—și mai ales cu Ligeia".[31] Prietenul lui Poe Thomas Holley Chivers a spus că povestirea "Cărăbușul de aur" a inaugurat "Epoca de Aur a vieții literare a lui Poe".[32]

Popularitatea povestirii a adus și controverse. În prima lună de la publicarea sa, Poe a fost acuzat că a conspirat cu Comitetul de premiere de către Daily Forum din Philadelphia.[24] Publicația a numit "Cărăbușul de aur" un "avort" și "gunoi total" care nu valorează mai mult de 15 $.[33] Poe a depus o cerere de dare în judecată împotriva editorului Francis Duffee. Ea a fost retrasă ulterior [34] și Duffee și-a cerut scuze pentru că a sugerat că Poe nu a câștigat premiul de 100 $.[35] Editorul John Du Solle l-a acuzat pe Poe că a furat ideea pentru "Cărăbușul de aur" de la "Imogine; or the Pirate's Treasure", o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne.[36]

"Cărăbușul de aur" a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului Povestiri al lui Poe din iunie 1845, urmată de "Pisica neagră" și de alte zece povestiri.[37] Succesul acestei colecții a inspirat [38] prima traducere în limba franceză a "Cărăbușului de aur" publicată în noiembrie 1845 de Alphonse Borghers în Revue Britannique[39] sub titlul "Le Scarabée d'or", devenind prima traducere literală a unei povestiri a lui Poe într-o limbă străină.[40] Doi ani mai târziu, ea a fost tradusă în limba rusă din acea versiune, marcând debutul literar lui Poe în această țară.[41] În 1856, Charles Baudelaire a publicat traducerea sa a povestirii în primul volum Histoires extraordinaires.[42] Baudelaire a fost foarte influent în introducerea operei lui Poe în Europa și traducerile sale au devenit versiunile definitive pe întregul continent.[43]

Influențe[modificare | modificare sursă]

"Cărăbușul de aur" l-a inspirat pe Robert Louis Stevenson în romanul său despre o vânătoare de comori intitulat Comoara din insulă (1883). Stevenson a recunoscut această influență: "Am intrat in galeria domnului Poe... Fără îndoială, scheletul [în romanul meu] este preluat de la Poe."[44]

Poe a jucat un rol major în popularizarea criptogramelor în ziarele și revistele din vremea sa [3] și ulterior. William F. Friedman, primul criptograf al Americii, a devenit interesat de criptografie după ce a citit "Cărăbușul de aur" când era copil - interes pe care l-a folosit mai târziu în descifrarea codului PURPLE al Japoniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.[45] "Cărăbușul de aur" include și prima utilizare a termenului "criptograf" (spre deosebire de "criptogramă").[46]

Poe a fost cantonat la Fort Moultrie în perioada noiembrie 1827 - decembrie 1828 și s-a folosit de experiența sa personală în Insula Sullivan în recrearea locului unde se petrece acțiunea din "Cărăbușul de aur".[47] Aici a auzit Poe poveștile cu pirați precum căpitanul Kidd.[48] Locuitorii Insulei Sullivan au adoptat această legătură cu Poe și și-au denumit biblioteca publică cu numele lui.[49] După o legendă locală din Charleston, poemul "Annabel Lee" a fost inspirat și el în perioada șederii lui Poe în Carolina de Sud.[50] Poe a stabilit și acțiunile din "The Balloon-Hoax" și "Lada dreptunghiulară" în această vecinătate.[48]

O. Henry face referire la comoara îngropată din "Cărăbușul de aur" în povestirea sa "Supply and Demand". Atunci când un alt personaj află că personajele principale sunt în căutare de comori, el le întreabă dacă l-au citit pe Edgar Allan Poe.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Povestirea s-a dovedit suficient de populară în zilele sale astfel încât a fost realizată o versiune pentru scenă care a avut premiera la 8 august 1843.[51] Producția a fost realizată împreună cu Silas S. Steele și a fost jucată la American Theatre din Philadelphia.[52] Redactorul șef al ziarului The Spirit of the Times din Philadelphia a spus că piesa "a mers greu și a fost destul de obositoare. Cadrul de lucru a fost destul de bun, dar a vrut să umple totul".[53]

În film și televiziune, o adaptare a operei a apărut la Your Favorite Story din 1 februarie 1953 (sezonul 1, episodul 4). Acest episod a fost regizat de Robert Florey pentru o piesă de teatru TV scrisă de Robert Libott. O adaptare ulterioară a apărut la ABC Weekend Special în 2 februarie 1980 (sezonul 3, episodul 7). Această piesă de teatru TV a fost scrisă de Edward Pomerantz și regizată de Robert Fuest.[54] Un film spaniol care a adaptat această operă a fost lansat în 1983 sub titlul En busca del dragón dorado. El a fost scris și regizat de Jesús Franco, sub pseudonimul "James P. Johnson".[55]

Episodul "The Gold Bug" al serialului ABC Weekend Special din 1980, cu Roberts Blossom în rolul lui LeGrand, Geoffrey Holder ca Jupiter și Anthony Michael Hall, a câștigat trei premii Emmy: 1) Outstanding Children's Anthology/Dramatic Programming, Linda Gottlieb (producător executiv), Doro Bachrach (producător), pentru episodul "The Gold Bug"; 2) Outstanding Individual Achievement in Children's Programming, Steve Atha (machior și coafor), pentru episodul "The Gold Bug"; și, 3) Outstanding Individual Achievement in Children's Programming, Alex Thomson (operator), pentru episodul "The Gold Bug".

O versiune simplificată a povestirii a fost inclusă în volumul Murders in the Rue Morgue, and The Gold Bug (1973) de Robert James Dixson, publicat de Regents Pub. Co.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Hutchisson, 112
  2. ^ Rosenheim, 13
  3. ^ a b Friedman, William F. "Edgar Allan Poe, Cryptographer" in On Poe: The Best from "American Literature". Durham, NC: Duke University Press, 1993: 40–41. ISBN 0822313111
  4. ^ Silverman, 152
  5. ^ Sova, 61
  6. ^ Rosenheim, 2
  7. ^ Rosenheim, 6
  8. ^ Quinn, 130–131
  9. ^ Silverman, 206
  10. ^ Bittner, 184
  11. ^ Weissberg, Liliane. "Black, White, and Gold", Romancing the Shadow: Poe and Race, J. Gerald Kennedy and Liliane Weissberg, eds. New York: Oxford University Press, 2001: 140–141. ISBN 0-19-5137116
  12. ^ Haycraft, Howard. Murder for Pleasure: The Life and Times of the Detective Story. New York: D. Appleton-Century Company, 1941: 9.
  13. ^ Hutchisson, 113
  14. ^ Sova, 130
  15. ^ Stashower, 295
  16. ^ Meyers, 135
  17. ^ Sova, 74
  18. ^ Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 239.
  19. ^ Bittner, 185
  20. ^ a b Sova, 97
  21. ^ Hoffman, Daniel. Poe Poe Poe Poe Poe Poe Poe. Louisiana State University Press, 1998: 189. ISBN 0807123218
  22. ^ a b Thomas & Jackson, 419
  23. ^ Quinn, 392
  24. ^ a b Meyers, 136
  25. ^ Hutchisson, 186
  26. ^ Stashower, 252
  27. ^ Quinn, 539
  28. ^ Hutchisson, 171
  29. ^ Thomas & Jackson, 420
  30. ^ Thomas & Jackson, 567
  31. ^ Thomas & Jackson, 586–587
  32. ^ Chivers, Thomas Holley. Life of Poe, Richard Beale Davis, ed. E. P. Dutton & Co., Inc., 1952: 36.
  33. ^ Thomas & Jackson, 419–420
  34. ^ Meyers, 136–137
  35. ^ Thomas & Jackson, 421
  36. ^ Thomas & Jackson, 422
  37. ^ Thomas & Jackson, 540
  38. ^ Silverman, 298
  39. ^ Salines, Emily. Alchemy and Amalgam: Translation in the Works of Charles Baudelaire. Amsterdam-New York: Rodopi, 2004: 81–82. ISBN 904201931X
  40. ^ Thomas & Jackson, 585
  41. ^ Silverman, 320
  42. ^ Salines, Emily. Alchemy and Amalgam: Translation in the Works of Charles Baudelaire. Amsterdam-New York: Rodopi, 2004: 82. ISBN 904201931X
  43. ^ Harner, Gary Wayne. "Edgar Allan Poe in France: Baudelaire's Labor of Love", Poe and His Times: The Artist and His Milieu, Ed. Benjamin Franklin Fisher IV. Baltimore: The Edgar Allan Poe Society, 1990: 218. ISBN 0961644923
  44. ^ Meyers, 291
  45. ^ Rosenheim, 146
  46. ^ Rosenheim, 20
  47. ^ Sova, 98
  48. ^ a b Poe, Harry Lee. Edgar Allan Poe: An Illustrated Companion to His Tell-Tale Stories. New York: Metro Books, 2008: 35. ISBN 978-1-4351-0469-3
  49. ^ Urbina, Ian. "Baltimore Has Poe; Philadelphia Wants Him". The New York Times. September 5, 2008: A10.
  50. ^ Crawford, Tom. "The Ghost by the Sea". Accesat la 1 februarie 2009.
  51. ^ Bittner, 186
  52. ^ Sova, 268
  53. ^ Thomas & Jackson, 434
  54. ^ "ABC Weekend Specials" The Gold Bug (1980). http://www.imdb.com/title/tt0082458/. 
  55. ^ IMDb: En busca del dragón dorado

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bittner, William. Poe: A Biography. Boston: Little, Brown and Company, 1962.
  • Hutchisson, James M. Poe. Jackson: University Press of Mississippi, 2005. ISBN 1-57806-721-9
  • Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. Cooper Square Press, 1992. ISBN 0-8154-1038-7
  • Quinn, Arthur Hobson. Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1998. ISBN 0801857309
  • Rosenheim, Shawn James. The Cryptographic Imagination: Secret Writing from Edgar Poe to the Internet. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1997. ISBN 9780801853326
  • Silverman, Kenneth. Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991. ISBN 0060923318
  • Sova, Dawn B. Edgar Allan Poe: A to Z. New York: Checkmark Books, 2001. ISBN 0-8160-4161-X
  • Stashower, Daniel. The Beautiful Cigar Girl: Mary Rogers, Edgar Allan Poe, and the Invention of Murder. New York: Dutton, 2006. ISBN 0-525-94981-X
  • Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987. ISBN 0-7838-1401-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]