Scrisoarea furată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Scrisoarea furată”
Autor Edgar Allan Poe
Titlu original „The Purloined Letter”
Traducător Ion Vinea
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Limbă engleză
Gen povestire
ficțiune polițistă
Publicată în The Gift
Tip media tipăritură (periodic)
Data publicării septembrie 1844

Scrisoarea furată” (în engleză The Purloined Letter) este o povestire polițistă a scriitorului american Edgar Allan Poe. Ea a fost publicată în ediția din septembrie 1844 a anuarului literar The Gift.

Protagonistul acestei povestiri (și a altor două povestiri scrise de Poe: „Crimele din Rue Morgue”; „Misterul lui Marie Rogêt”) este C. Auguste Dupin, care ajută la recuperarea unei scrisori de o foarte mare importanță pentru familia regală din Franța.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea se petrece într-o seară furtunoasă de toamnă din anul 18..., la etajul trei al imobilului de la numărul 33 din Strada Dunôt, cartierul St. Germain, Paris. În timp ce Auguste Dupin și naratorul fumau și meditau la cele petrecute anterior, în încăpere intră domnul G., prefectul poliției pariziene.

Motivul unei vizite atât de târzii era faptul că un ministru, D., furase o scrisoare ce aparținea unei membre a familiei regale, pe care intenționa să o șantajeze. Acea scrisoare putea fi recuperată doar în secret, deoarece persoana păgubită nu dorea să fie făcută publică acea veste din motive personale. După ce, timp de mai multe nopți, casa ministrului fusese cercetată foarte atent, poliția s-a declarat învinsă, însă nu întru totul. Deoarece se oferea o recompensă substanțială, prefectul poliției a recurs la ultima soluție: consultarea lui C. Auguste Dupin.

La următoarea sa vizită, prefectul a primit scrisoarea în schimbul sumei de 50.000 de franci. A luat-o și, fără să mai spună ceva, a plecat să o dea proprietarului. Fiind nedumerit, naratorului i-a fost explicată această întâmplare: Dupin a mers la ministru acasă și, în timp ce vorbea cu acesta, a observat scrisoarea. A doua zi, pe motiv că și-a uitat tabachera, s-a întors și a luat-o, punând una falsă în locul celei originale.

Poliția nu descoperise scrisoarea deoarece aceasta nu fusese ascunsă: era atât de evidentă încât scăpase vigilenței ei.

Personaje[modificare | modificare sursă]

Istoricul publicării[modificare | modificare sursă]

A fost publicată pentru prima oară în anuarul literar The Gift și apoi inclusă în volumul Tales din 1845.

Prima traducere în limba română a fost realizată de Byr și publicată sub titlul „Epistola furată” în ziarul Dreptatea din Timișoara, anul II (1895), nr. 110-112. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „Scrisoarea furată” și inclusă în volumul Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare, editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897, pp. 106-109. A urmat o traducere publicată în ziarul Țara, anul II (1904), nr. 349, p. 2. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu și inclusă în volumul Nuvele extraordinare, editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103.

O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în vol. Scrieri alese (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri, editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • E.A. Poe, Misterul lui Marie Rogêt.Schițe, nuvele, povestiri, Editura Polirom, Iași, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]