Misterul lui Marie Rogêt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„Misterul lui Marie Rogêt”
Ladies' Companion Nov 1842 Roget.jpg
The Ladies' Companion, noiembrie 1842, Vol. 18, Nr. 1, New York.
Autor Edgar Allan Poe
Titlu original „The Mystery of Marie Rogêt”
Traducător Ion Vinea
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Limbă engleză
Gen povestire
ficțiune polițistă
Publicată în Snowden's Ladies' Companion, William W. Snowden
Tip media tipăritură (periodic)
Data publicării 1842-1843

Misterul lui Marie Rogêt” (în engleză The Mystery of Marie Rogêt), subintitulată adesea A Sequel to „The Murders in the Rue Morgue, este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost scrisă în 1842. Aceasta este prima povestire polițistă bazată pe detaliile unei crime reale.[1] Ea a fost publicată sub formă de foileton în trei numere (noiembrie și decembrie 1842 și februarie 1843) ale revistei Snowden's Ladies' Companion.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Ilustraţie din 1853 pentru „Misterul lui Marie Rogêt”

C. Auguste Dupin, detectivul lui Poe, și partenerul lui, naratorul fără nume, sunt solicitați de poliție să analizeze un caz nerezolvat de crimă, a cărei victimă este Marie Rogêt din Paris. Corpul lui Rogêt, o fostă angajată a unui magazin de parfumuri, este găsit în râul Sena și presa manifestă un interes deosebit față de acest mister. Dupin remarcă faptul că scopul ziarelor este „de a face senzație... [mai mult] decât de a căuta adevărul”. Chiar și așa, el folosește articolele din ziare pentru a pătrunde în mintea criminalului.

Dupin își folosește abilitățile sale de raționare și află că a fost implicat un singur criminal, care a târât-o pe victimă cu o legătură făcută din hainele fetei în jurul taliei și i-a aruncat trupul în râu dintr-o barcă. Găsirea bărcii, sugerează Dupin, va conduce poliția la depistarea criminalului.

Sursă de inspirație[modificare | modificare sursă]

Textul narațiunii este inspirat din uciderea reală a lui Mary Cecilia Rogers.[2] Rogers s-a născut probabil în Lyme, Connecticut în anul 1820, deși consemnările scrise ale nașterii ei nu s-au păstrat.[3] Ea a dispărut pe 4 octombrie 1838, în New York, și a devenit cunoscută ca „Beautiful Cigar Girl” (în traducere liberă „Frumoasa vânzătoare de țigări”). Câteva zile mai târziu, ziarele au anunțat întoarcerea ei. S-a spus că a fugit cu un ofițer de marină. Trei ani mai târziu, la 25 iulie 1841, ea a dispărut din nou. Corpul ei a fost găsit la 28 iulie plutind în râul Hudson, la Hoboken, New Jersey.[4] Detaliile legate de caz au sugerat că ea a fost ucisă. Moartea acestei fete binecunoscute a intrat timp de câteva săptămâni în atenția națională. Câteva luni mai târziu, pe când ancheta era încă în curs de desfășurare, logodnicul ei a fost găsit mort în urma unei sinucideri. În urma lui au fost găsite un bilet plin de remușcări și o sticlă goală de otravă.

Scriind despre Rogers ca o continuare la „Crimele din Rue Morgue”, Poe a încercat să rezolve enigma menționată anterior prin compunerea unei povestiri polițiste. După cum a scris Poe într-o scrisoare: „sub pretextul de a arăta modul în care Dupin ... a dezlegat misterul asasinării Mariei, eu intru, de fapt, într-o analiză foarte riguroasă a adevăratei tragedii din New York”.[5] El situează acțiunea povestirii la Paris, folosind detaliile tragediei originale. Deși a suscitat un intens interes din partea mass-mediei și a fost imortalizată într-un fel de către Poe, această crimă rămâne una dintre cele mai enigmatice crime nerezolvate din New York.

Ficționalizarea evenimentelor reale, în special a crimelor, era un fapt comun în literatura americană din această perioadă. Poe a ficționalizat anterior așa-numita tragedie Beauchamp-Sharp în singura sa piesă de teatru, Politian, care a fost lăsată neterminată în 1835.[6] Povestea senzațională a acestei crime a fost ficționalizată și de alți scriitori precum William Gilmore Simms și Thomas Holley Chivers.[7] „Misterul lui Marie Rogêt”, totuși, a fost probabil prima crimă din viața reală transformată într-o povestire polițistă.[8]

Istoricul publicării[modificare | modificare sursă]

Poe a prezentat „Misterul lui Marie Rogêt”, spunându-le editorilor că el a rezolvat uciderea lui Mary Rogers într-un moment când majoritatea cititorilor cunoșteau detaliile acestui eveniment.[9] Dornic să o vadă publicată, el a oferit povestirea lui George Roberts de la Boston Notion, scriindu-i la 4 iunie 1842: „Din motive, totuși, pe care nu am nevoie să le precizez, eu sunt dornic să am această poveste tipărită la Boston”.[10] În aceeași zi, cu toate acestea, el i-a oferit povestea lui Joseph Evans Snodgrass de la Baltimore Saturday Visiter.[10]

Prima parte a povestirii serializate a apărut în cele din urmă în Snowden's Ladies' Companion din noiembrie 1842, urmată de a doua parte, în luna decembrie a aceluiași an. Un articol publicat în numărul din 26 noiembrie 1842 al ziarului Tribune din New York l-a determinat pe Poe să amâne publicarea celei de-a treia părți. Ziarul a raportat noi dovezi care au sugerat că Rogers, victima din viața reală, ar fi murit în urma unei tentative nereușite de avort, menționată ca o „naștere prematură”.[11] El a făcut schimbări minore în povestire pentru a introduce o sugestie similară. O reeditare completă a povestirii în anul 1845 a inclus 15 mici schimbări care sugerau că el ar fi cunoscut încă de la început această cauză adevărată.[12]

Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în vol. Scrieri alese (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Cu prilejul reeditărilor ulterioare i s-a schimbat titlul în „Misterul lui Marie Rogêt”. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri, editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori.

Răspuns critic[modificare | modificare sursă]

Dintre cele trei povești de raționament ale lui Poe, „Misterul lui Marie Rogêt” este considerată, în general, ca având cel mai puțin succes. Un critic modern a scris:

Ea ar putea fi numită mai degrabă eseu decât povestire. Ca eseu, aceasta este un exercițiu de raționament abil, dar plictisitor. Ca povestire, ea abia există. Ea nu are o viață proprie. Personajele nu se mișcă și nici nu vorbesc... Doar un student specializat în analiză sau un adept înveterat al criminologiei o poate citi cu un grad de interes neprefăcut.[13]

Cu toate acestea, Rufus Wilmot Griswold, rivalul literar al lui Poe, a exprimat o opinie foarte favorabilă față de povestire și a considerat că este un exemplu al intelectului viclean al lui Poe.[14] Charles Baudelaire o considera „o capodoperă, o minune”.[15]

Adaptare[modificare | modificare sursă]

Universal Pictures a produs în 1942 filmul de aventuri gotic The Mystery of Marie Roget, inspirat din povestirea omonimă a lui Poe. El a fost regizat de Phil Rosen și îi ar în rolurile principale pe Patric Knowles, Maria Ouspenskaya și Maria Montez.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sova 2001, p. 164
  2. ^ Silverman 1991, p. 205
  3. ^ Stashower 2006, p. 20
  4. ^ Thomas & Jackson 1987, pp. 336–337
  5. ^ Rosenheim 1997, pp. 68–69
  6. ^ Sova 2001, p. 197
  7. ^ Whited 2002, pp. 404-405
  8. ^ Whitley 2000, p. xx
  9. ^ Leverenz 2001, p. 109
  10. ^ a b Thomas & Jackson 1987, p. 369
  11. ^ Sova 2001, p. 165
  12. ^ Walsh 1968, p. 69
  13. ^ Haycraft 1941, pp. 16–17
  14. ^ Stashower 2006, p. 284
  15. ^ Baudelaire 1907, p. 411

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Haycraft, Howard (1941). Murder for Pleasure: The Life and Times of the Detective Story. New York: D. Appleton-Century Company  (1984 reprint: ISBN 978-0881840711)
  • Meyers, Jeffrey (1992). Edgar Allan Poe: His Life and Legacy (ed. Paperback). New York: Cooper Square Press. ISBN 978-0815410386 
  • Leverenz, David (2001). „Spanking the Master”. in Kennedy, J. Gerald. A Historical Guide to Edgar Allan Poe. New York: Oxford University Press. pp. 95-128. ISBN 978-0195121506 
  • Quinn, Arthur Hobson (1998). Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0801857300 
  • Rosenheim, Shawn James (1997). The Cryptographic Imagination: Secret Writing from Edgar Poe to the Internet. Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0801853326 
  • Silverman, Kenneth (1991). Edgar A. Poe: Mournful and Never-Ending Remembrance (ed. Paperback). New York: Harper Perennial. ISBN 978-0060923310 
  • Sova, Dawn B. (2001). Edgar Allan Poe A to Z: The Essential Reference to His Life and Work (ed. Paperback). New York: Checkmark Books. ISBN 978-0816041619 
  • Stashower, Daniel (2006). The Beautiful Cigar Girl. New York: Penguin Books. ISBN 978-0525949817 
  • Thomas, Dwight; Jackson, David K. (1987). The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe 1809-1849. New York: G. K. Hall & Co. ISBN 978-0783814018 
  • Walsh, John Evangelist (1968). Poe the Detective: The Curious Circumstances behind 'The Mystery of Marie Roget'. Rutgers University Press. ISBN 978-0813505671 
  • Whited, Stephen R. (2002). „Kentucky Tragedy”. in Flora, Joseph M.; MacKethan, Lucinda Hardwick; Taylor, Todd W.. The Companion to Southern Literature: Themes, Genres, Places, People. LSU Press. pp. 404-405. ISBN 978-0807126926. http://books.google.com/books?id=rl5_5u3tiRkC. Accesat la 24 ianuarie 2008 
  • Whitley, John S. (2000). „Introduction”. Tales of Mystery and Imagination by Edgar Allan Poe. Wordsworth Editions. pp. vii-xxiii. ISBN 978-1840220728 

Legături externe[modificare | modificare sursă]