Ivan Turghenev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ivan Turghenev

Ivan Sergheievici Turghenev (în rusă Ива́н Серге́евич Турге́нев; n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818, Oriol, Rusia - d. 22 august/3 septembrie 1883, Bougival, lângă Paris) a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.


"Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turghenev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale."

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turghenev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl bătea constant.

Turghenev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria si psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș s-au răspândit în toata Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. În perioada 1843-45 a lucrat la Ministerul internelor. După succesul a doua poeme se dedică în totalitate literaturii, ocupațiilor țării și călătoriilor. Are o relație cu cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții; călătoresc împreună în Franța între anii 1845-46 și 1847-50. Deși în tinerețe a mai avut o relație cu o servitoare, în urma acestei legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, Viardot rămâne marea și neîmplinita dragoste a lui Turghenev.

În timpul studiilor de la Berlin, Turghenev se consacră nevoii de occidentalizare a Rusiei.

În 1840 scrie poeme și scurte povestiri sub influența lui Nicolai Vasilievici Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turghenev i-au adus acestuia o lună de detenție în St Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.

În 1855 îl cunoaște pe Lev Tolstoi, care încă nu publicase nici o operă. Turghenev, recunoscându-i geniul literar, scria într-o scrisoare adresată surorii lui Lev Tolstoi: „Nu exagerez când spun că o să devină un mare scriitor”.

În 1857 face o călătorie la Paris, împreună cu Tolstoi și Nicolai Nekrasov, arătându-le acestora toate obiectivele turistice. “Turghieniev este plictisitor” scria Tolstoi în jurnalul său la Dijon. Deși relațiile celor doi mari scriitori au fost destul de tensionate, ei nu au întrerupt niciodată legătura.

Sub influența critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în literatură, Turghenev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist.

Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri și nuvele ale sale, RUDIN (1856), DVORIANSKOE GNEDO (1859), NAKANUNE (1860) și OTTSY I DETI (1862).Tema centrală a acestor opere este frumusețea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui pentru Paulina. O altă femeie care l-a influențat considerabil pe Turghenev a fost mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului.

În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți si copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generații. Turghenev se stabilește în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți si copii” înregistrează un mare succes.

În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turghenev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtășindu-i ideile sociale și estetice.

Pe data de 3 septembrie 1883, Turghenev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg.

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ivan Turghenev

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • 1843 PARASHA,
  • 1845 RAZGOVOR,
  • 1846 ANDREI,
  • 1846 POMESHCHIK,
  • 1850 DNEVNIK LISHNEGO CHELOVEKA,
  • 1851 RAZGOVOR NA BOL'SHOI DOROGE, - Conversatie cu Highway (piesa)
  • 1851 PROVINTSIALKA, - Doamna provinciala
  • 1848-1851 GDE TONKO, TAM I RVETSIA, 1848/1851 - Where It's Thin. There It Tears (piesa)
  • 1852 ZAPISKI OKHOTNIKA, Povestirile unui vanator
  • 1846-1852 BEZDENEZH'E,(piesa)
  • 1855 YAKOV PASYNKOV,
  • 1855 MESYATS V DEREVNE,
  • 1849-1856 ZAVTRAK U PREDVODITELIA,(piesa)
  • 1856 RUDIN,
  • 1858 ASIA,
  • 1859 DVORYANSKOYE GNEZDO
  • 1860 NAKANUNE,
  • 1857-1862 NAKHLEBNIK, (piesa)
  • 1869 PERVAIA LIUBOV' – Prima iubire
  • 1862 OTTSY I DETI - Părinți si copii
  • 1867 DYM
  • 1870 STEPNOY KOROL' LIR
  • 1855-1872 MESIATS V DEREVNE, (piesa)
  • 1872 VESHINYE VODY,
  • 1874 LITERATURNYE I ZHITEISKIE VOOSPOMININAIIA, (rev. 1880) – Reminescente literare si Fragmente autobiografice
  • 1877 NOV, Virgin Soil
  • 1878 SENILIA- Poeme in Proza
  • 1881 PESN' TORZHESTVUIUSHCHEI LIUBVI - The Song of the Triumphant Love
  • 1882 KLARA MILICH - The Mysterious Tales
  • 1882 VECHER V SORRENTE, (piesa)
  • 1883 POEMY V PROZE, 1883
  • 1897 Dream Tales and Prose Poems,
  • 1904 Alte povestiri,
  • 1879 Misterioasele Povestiri ale lui Ivan Turghenev, 1979
  • 1983 Prima iubire si Foc pe mare, (2 vol.)
  • 1985 Flauberts si Turgenev: A Friendship in Letters: Corespondenta Completa


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ivan Turghenev