Ion Agârbiceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru fizicianul Ion I. Agârbiceanu, fiul lui Ion Agârbiceanu vedeți Ion I. Agârbiceanu.
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Ion Agârbiceanu
Ion Agarbiceanu1.jpg
Ion Agârbiceanu în 1962
Născut(ă) 12 septembrie 1882
Cenade, Austro-Ungaria
Deces 28 mai 1963, (80 de ani)
Cluj, Republica Populară Română
Loc de odihnă Cimitirul Hajongard din Cluj
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Teologie din Budapesta, Facultatea de Litere din Budapesta
Ocupație preot, scriitor, parlamentar, ziarist, prozator, semănătorist
Reprezentant Parlamentar al României 1919, 1922 - 1926, senator și vicepreședinte al Senatului
Cunoscut(ă) pentru Secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei
Partid politic Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania
Premii 1. Ordinul Muncii
2. Ordinul Steaua Republicii clasa I

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, comitatul Alba de Jos — d. 28 mai 1963, Cluj) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al semănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963
Statuia lui Ion Agârbiceanu din Cluj
  • Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Din 1901 - 1902, începe să colaboreze cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj), „Cultura creștină (Blaj). În anul 1903, începe colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri.
  • Sub-prefect la internatul de băieți din Blaj (1904 - 1905);
  • În septembrie 1905, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară.
  • Preot paroh în Bucium-Șasa, județul Alba, (1906 - 1910), apoi în Orlat, județul Sibiu (1910 - 1916); retras în timpul primului război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918);
  • După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938 - 1940).
  • A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922 - 1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
  • A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).
  • A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931).
  • Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
  • A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
  • A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921).
  • A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
  • La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Mircea Zaciu şi Ion Agârbiceanu în 1962
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Agârbiceanu
  • De la țară, Budapesta,1905
  • În clasa cultă, Vălenii de Munte,1909
  • Două iubiri , Vălenii de Munte,1909
  • În întuneric, București 1910
  • Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)
  • Luncușoara în Păresemi, București, 1920
  • Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920
  • Ceasuri de seară, București, 1921
  • Trăsurica verde, București, 1921
  • Chipuri de ceară, București, 1921
  • Spaima, Craiova, 1922
  • Dezamăgire, București, 1924
  • Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926
  • Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927
  • Stana, Cluj, 1929
  • Biruința, București, 1930
  • Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930
  • Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934
  • Sectarii, București, 1938
  • Licean...odinioară, București, 1939
  • Amintirile, București, 1940
  • Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941
  • Domnișoara Ana, București, 1942
  • În pragul vieții, București, 1942
  • Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943
  • Vâltoarea, Sibiu, 1944
  • Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956
  • Din munți și din câmpii, București, 1957
  • File din cartea naturii, București, 1959
  • Faraonii, București, 1961
  • Strigoiul, București, 1968 (postum)
  • Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum)
  • Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006.
  • Intâiul Drum
  • Nepoata lui moș Mitruț

Ediție de referință[modificare | modificare sursă]

  • Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I-XVIII, București, 1962-2002

Fefeleaga-1908

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, Editura Minerva, 1972
  • Mircea Zaciu, Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (mărturii, comentarii, arhivă), Cluj, Editura Dacia, 1982
  • Dimitrie Vatamaniuc, Ion Agârbiceanu. Biobliografie, București, Editura Enciclopedică, 1974
  • Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
  • Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004