Râmă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
RâmaAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie

Regenwurm1.jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Annelida
Clasă: Clitellata
Subclasă: Oligochaeta
Ordin: Haplotaxida
Subordin: Lumbricina
Familii

  Acanthodrilidae
  Ailoscolecidae
  Alluroididae
  Almidae
  Criodrilidae
  Eudrilidae
  Exxidae
  Glossoscolecidae
  Lumbricidae
  Lutodrilidae
  Megascolecidae
  Microchaetidae
  Ocnerodrilidae
  Octochaetidae
  Sparganophilidae

Râma este un nume comun pentru cele mai multe dintre componentele familiei Oligochaeta (care este fie o clasă, fie sub-clasă în funcție de autor) și în Annelida. În sistemele de clasificare clasice sunt plasate în ordinul Opisthopora.

Trăiește în sol și are corpul inelat (fiecare inel constituie una din inimile organismului) de până la 25 cm. La capătul anterior are orificiul bucal, iar la capătul posterior, orificiul anal. La exterior are pielea umedă cu mucus care are rol în respirație și de simț.

  • Sistemul digestiv: orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, orificiul anal
  • Sistemul circulator: prin vase închise
  • Locomoția: târâre cu mușchi și chetei
  • Hrănirea: cu resturi organice din sol
  • Înmulțirea: indivizii posedă atât organe de reproducere feminine cât și masculine, deci indivizii sunt hermafrodiți. Celulele reproducătoare ajung însă la maturitate în perioade diferite astfel că nu poate avea loc autofecundrea.
  • Ciclu de dezvoltare: ou-cocon-sol-râmă

Utilitatea râmelor[modificare | modificare sursă]

Râmele favorizează formarea și stabilizarea structurii glomerulare a solului, aerisirea și circulația mai bună a apei în sol.

În cursul hrănirii râmele degradează, amestecă și combină substanțele humice cu componentele anorganice din sol și contribuie astfel la mărirea capacității de adsorbție a solului, atât de importantă pentru plantele superioare, prin creșterea așa numitelor complexe argilo-humice.

Râmele sunt o componentă importantă a lanțurilor trofice din sol. Animalele moarte îmbogățesc solul cu compuși valoroși mai ales cu proteine bogate în azot. Prin această activitate ele favorizează activitatea biologică și deci fertilitatea solului.[1]

Note[modificare | modificare sursă]