Salvatore Quasimodo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salvatore Quasimodo (n. 20 august 1901, Modica, Sicilia - d. 14 iunie 1968) a fost poet şi traducător italian. Considerat unul dintre cei mai notabili poeţi italieni ermetici, a devenit laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1959 stârnind multiple controverse, mai ales în Italia.
S-a născut în Sicilia, în 1901. A lucrat mai întâi ca proiectant tehnic şi inginer civil. Cele cinci antologii de poezie au apărut între 1930 şi 1938, inclusiv Acque e terra (Ape şi pământ, 1930). Acestea i-au stabilit reputaţia de cel mai important poet ermetic italian. Opera sa complexă este inspirată din simboliştii francezi.
A avut şi o atitudine de opoziţie discretă faţă de regimul fascist al lui Mussolini. A participat la numeroase activităţi anti-fasciste în timpul celui de-al doilea război mondial, ceea ce a dus la încarcerarea lui. Maturitatea poetică a lui Quasimodo şi preocuparea lui pentru dilema omului modern i-au adus premiul Nobel pentru literatură din 1959. Stilul lui este marcat de un grad mai mare de claritate şi de sensibilitate. Quasimodo a explicat istoria şi destinul omului printr-o lamentaţie fundamentală pentru înfrângerea omului de către un univers ostil. Printre operele lui se numără Dare e avere (A da şi a avea) (1966) şi Debit şi credit (1972).
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Boris Pasternak |
Premiul Nobel pentru literatură 1959 |
Succesor: Saint-John Perse |
